Cel mai bogat om al antichității a fost Croesus, regele Lydiei, un regat situat în Turcia de astăzi. Capitala regatului său, numită Sardis, era un adevărat oraș al aurului. De altfel lydienii sunt cei despre care se spune că au inventat sistemul monetar și primii care au fabricat monede de aur.

Ruinele Tempului Artemisei din anticul Sardis FOTO wikipedia

Pe coasta de vest a Turciei de astăzi, în provincia Manisa, lângă orașul Sart, se află ruinele impunătoare ale unui oraș de mult dispărut. Este ceea ce a mai rămas din Sardis, capitala Lydiei, un regat al aurului și al bogăției, de acum mai bine de 2500 de ani. Este orașul faimosului Croesus, cel mai bogat om al antichității. A fost un loc al bogăției extravagante, dar și al culturii și al unei societății avansate.

Nașterea unui imperiu făruit de o populație misterioasă

Războiul troian, a cărui veridicitate istorică a fost deja dovedită de specialiști, petrecut acum 2400 de ani în urmă, a fost urmat de o invazie de popoare indoeuropene, dar și a popoarelor mării. Întâi, popoarele mării s-au revărsat asupra civilizațiilor din Mediterana. Mai apoi, a venit rândul dorienilor, ionielor, eolienilor, dar și multor alte neamuri ale epocii fierului să se răspândească în Europa și proximitatea acesteia. Fost regat al luwienilor, o populației înrudită cu hitiții și care stăpânise Troia, pe coasta de vest a Turciei de astăzi, se prăbușise. La fel și cel al Hitiților, războinicii care au stăpânit secole bune întreaga Anatolie. Civilizația miceniană, în Grecia de astăzi, la rândul său, a capotat în fața invadatorilor. A urmat o perioadă de patru secole de violențe, orașe și civilizații distruse. Pe ruinele unei lumi se ridica o alta. În anul 800 îHr, lucrurile au început să se așeze. Triburile grecilor s-au stabilit în Pelopones, dar și pe coastele Asiei Mici . În zona central-anatoliană apăruse regatul Frigiei al regelui Midas, iar pe coastele de vest, undeva între greci și frigieni au apărut o serie de populații misterioase, a căror origine nu este cunoscută nici astăzi. Printre aceștia se numărau și lydienii. Poate, spun unii lydienii, erau un amestec de luwieni (n.r.vechii troieni), cu greci sau frigieni.

Această populație era așezată la poalele muntelui Tmolus, pe malurile râului Gediz. Era o zonă fertilă, iar lydienii erau renumiți pentru creșterea vitelor și a cailor. Grecii le-au spus lydieni și i-au spus regiunii în care trăiau Sfard. Începuturile statalității la lydieni sunt învăluite în mister și legendă. Se leagă mai mult de miturile grecești cu Hercules și Tantalos. Mai precis, Heracles ar fi fost slav al reginei din Lydia, numită Omphale. De numele lui Heracles s-a legat și simbolul Lydiei, o secure dublă. Dincolo de mituri, primul rege cunoscut al Lydiei a fost Gyges. Aflăm despre el din cronicile regelui asirian Assurbanipal care în jurul anului 655 îHr, primește o cerere de ajutor din partea lui Gyges. Regele Lydiei a fost atacat de triburile cimmerienilor, războinici călare, asemănători sciților, care trăiau în nordul Mării Negre. Gyges reușește să-i învingă singur pe cimmerieni fiindcă regele asirian nu i-a trimis ajutor. Cimmerienii se întorc după câțiva ani și de această dată reușesc să-l învingă pe Gyges și pradă cumplit Lydia. După aceea însă, regatul Lydiei își revine și își va găsi strălucirea sub conducerea lui Croesus,

în timpul regelui Alyattes, Lydia îşi revine după raidurile cimmeriene. Multe dintre cetăţile ioniene sunt cucerite în timpul său, la fel ca şi alte teritorii din vestul Asiei Mici. Hotarul Lydiei se întinde până departe în centrul Anatoliei, pe râul Halys, actualmente Kizil Irmak, ceea ce îl aduce pe Alyattes în conflict cu mezii, distrugătorii Asiriei, strămoşii kurzilor de astăzi. Războiul cu mezii durează mai mulţi ani, încheindu-se abia când un miracol le înfricoşează pe cele două tabere încleştate într-o bătălie: în plină zi, cerul se întunecă total! Această eclipsă totală de soare, se pare că prezisă de Thales din Milet, ne ajută să şi datăm evenimentul, potrivit calculelor astronomice: 28 mai 585 î.e.n. Pacea s-a încheiat prin căsătoria fiicei lui Alyattes cu regele mezilor şi cu un jurământ straşnic între cele două părţi, pecetluit prin crestarea pielii şi consumarea reciprocă a sângelui celorlalţi

Un regat al aurului

Lydienii au fost mereu extrem de bogați. Practic, regatul lor a fost construit în preajma aurului. Iar capitala lor, Sardis, a fost cu adevărat un oraș al aurului. Încă din timpul primului rege cunoscut al Lydiei, Gyges, acest teritoriu era considerat un paradis al bunăstării și al luxului. „Nu îmi pasă de bogăţiile aurite lui Gyges, nici măcar nu l-am invidiat vreodată ”, preciza un contemporan. Conform cercetărilor arheologice efectuate începând cu anul 1958, specialiștii au ajuns la concluzia că acest oraș a fost locuit cu mult înainte de întemeierea regatului lydienilor. Probabil începând din anul 1500 Îhr. Cert este că regele Croesus i-a dat adevărata strălucire. Sardis se află într-o zonă incredibil de frumoasă. A fost construit în mod strategic la poalele muntelui Tmolus, pe un promotoriu, înalt de peste 300 de metri și care oferă o panoramă a întregii câmpii a râului Hermus dar și a frumosului lac Gygaean.

Citadela era protejată de stânci, părând inexpugnabilă. La baza orașului, curge râul Pactolus, cel care aducea viață și bogăție lydienilor. Pe lângă faptul că alimenta cu apă capitala Sardis, râul Pactolus era plin de aur. Se spune că în acest râu s-a îmbăiat regele Midas, cel care orice atingea se transforma în aur. În plus, acest oraș se afla la întretăierea marilor rute comerciale care duceau de pe coasta egeeană până în centrul Anatoliei. Sardis era o adevărată perlă a Antichității, iar Lydia cel mai bogat regat din aceea perioadă. Aurul curgea pe Pactolus dar și în visteria Lydiei. Banii erau obținuți atât din exploatarea zăcămintelor dar și din comerțul înfloritor plus roadele bogate obținute de pe fertilele câmpii din jur. Auriu a devenit epitetul Sardisului, dar și al Lydiei în general. Scriitorii greci timpurii, inclusiv Herodot spuneau că Lydia era bogată în aur, și averi impresionante. Lydia a fost și primul stat din lume care a bătut monedă de aur și argint.

Croesus, cel mai bogat om al Antichității

Cel mai strălucit rege al Lydiei a fost și ultimul. Se numea Croesus, iar numele său a rămas în istorie ca un sinonim al bogăției fără margini. A fi bogat precum Croesus însemna să ai o avere pe care puțini și-o pot imagina. Legendele spun că o delegație de atenieni venită în vizită la Croesus în capitala sa Sardis au fost lăsați să ia cât aur pot duce. Atenienii s-ar fi încărcat cu aur până și în păr. Amuzat, Croesus le-a dat dublul cantității, și tot însemna prea puțin pentru el. Croesus a transformat cu adevărat Lydia într-o super-putere. El a continuat moștenirea tatălui său Alyattes, cel care a refăcut Lydia după atacurile cimmerienilor. Alyattes a cucerit multe teritorii din Asia Mică, inclusiv o parte a cetăților grecești ale ionienilor de pe coasta de vest a Turciei de astăzi. Allyates se luptă și cu puternicii mezi, războiul încheindu-se cu o mezalianță. După moartea lui Alyattes, Croesus își ucide fratele vitreg pentru a lua tronul în anul 585 îHr. Croesus împinge hotarele Lydiei până în centrul Anatoliei și supune cetățile grecești obligându-le la tribut.

Sardis-ul devine un centru cultural și comercial fără egal. Sunt construite terase fastuoase, grădini luxuriante, un palat uriaș și temple. ”Croesus a fost primul om din afara Greciei care i-a supus pe greci la plata tributului”, scria indignat Herodot. Tot el scrie că lydienii au aceleași obiceiuri ca și grecii, adică o cultură elenistică amestecată cu accente orientale. Totuși constată consternat că în Lydia femeile se vindeau ca prostituate pentru a face bani pentru zestre sau pur și simplu familiile își vindeau fiicele ca prostituate pentru a ieși din datorii. „Lydienii au aproape aceleași obiceiuri ca elenii, cu excepția faptului că ei își vând fetele ca prostituate ”, scria acesta. În plus, era uimit de faptul că femeile își alegeau soțul și nu invers. Ghinionul lui Croesus este că a trăit în timpul lui Cyrus cel Mare, regele perșilor. Cyrus a pornit o epopeee a cuceririi teritoriilor din jurul Persiei. A supus Mesopotamia, Fenicia, Palestina, Egiptul și plecase către Asia Mică. Lydia era râvnită din cauza bogățiilor sale. În ciuda alianțelor încheiate de-a lungul timpului cu babilonienii, egiptenii și spartanii, Croesus nu a putut rezista în fața perșilor. În anul 547 îHr, armatele lui Cyrus au cucerit Sardis-ul. După căderea Lydiei, Sardis-ul a fost stăpânit rând pe rând de perși, greci, romani și bizantini.