În numeroasele alegeri care au avut loc acest an, o parte din democrațiile lumii au început să încline spre dreapta sau chiar extrema dreaptă, scrie Washington Post. Acesta pare să fie un al doilea val de dreapta, după șocul inițial al popularității lui Trump, Bolsonaro, Salvini, Le Pen și Orbán, un val care înlocuiește vechii populiști cu alții noi.

Temele principale ce răzbat din discursurile populiștilor sunt depravarea morală, problema granițelor și elitele.

„Lumea a intrat într-o perioadă de transformări revoluționare", cărora Rusia își propune să le reziste, a declarat Putin, într-un discurs care făcut ecou retoricii politicienilor de dreapta favorabili Moscovei din numeroase democrații ale lumii.

În SUA, candidați republicani i-au ținut isonul fostului președinte american Donald Trump într-o epidemie de contestare a alegerilor în Statele Unite, pe care istoricii și politologii o definesc ca fiind un element ce favorizează alunecarea unei țări spre un regim autoritar.

La treizeci de ani după ce căderea Zidului Berlinului și prăbușirea comunismului sovietic anunțau o nouă eră de guvernare democratică și o expansiune uriașă a comerțului global, un val de autoritarism a început să ia locul celui democratic inițial, scrie WP.

Protestele și pasiunea emanând din ele pentru libertatea de a călători, de a face comerț și de a vorbi liber păreau să aducă promisiunea unei expandări a puterii populației – permițând democrației să fie eliberată în foste națiuni-satelit ale blocului estic. O promisiune similară a animat revoluțiile Primăverii Arabe (2010), deși acestea nu au produs o tendință durabilă spre democratizare în Orientul Mijlociu.

În ultimii ani, cetățeni din toate colțurile lumii au reacționat puternic la prefacerile economice și politice rapide, simțindu-se trădați de guverne și singuri în comunitățile lor pe fondul globalizării, a polarizării politice, a ascensiunii rețelelor sociale și a prăbușirii încrederii în instituții.

Drept urmare, au început să caute asiduu soluții naționaliste, în timp ce s-a creat o legătură tot mai strânsă între autocrații de extremă dreapta din alte locuri. De pildă, premierul Ungariei, Victor Orban, și probabil noul prim-ministru al Italiei, Giorgia Meloni, au fost aclamați la întrunirile Coaliției de acțiune politică conservatoare - un grup care a contribuit la propulsarea mișcării lui Trump în Statele Unite.

„Tendința la care asistăm reflectă deziluzia din întreaga lume privitor la eșecul procesului democratic de a produce lideri eficienți și carismatici", a declarat Nikolas Gvosdev, profesor de studii de securitate națională la Colegiul de Război Naval al SUA. „Din țară în țară, se răspândește ideea că avem nevoie de lideri puternici care să facă lucrurile să meargă. Și nu doar în politică: asistăm la valorificarea directorilor executivi din domeniul tehnologiei, precum Elon Musk, drept cei ce intervin rezolve problema și să facă treaba."

În SUA, lideri precum Trump și Joe Biden sunt la polul opus: pentru primul pericolul este socialismul pentru Biden este autoritarismul. Concepțiile lor reflectă diviziunile ce fac ca democrații din întreaga lume să îmbrățișeze lideri populiști de dreapta, care promit o revenire la ordine, la valorile tradiționale și o concentrare asupra frustrărilor oamenilor care muncesc.

Definiția lui Trump a măreției Americii cuprinde și admirația sa fățișă față de lideri autoritari din întreaga lume.

Recent, în cadrul unui miting electoral, Trump l-a lăudat pe președintele chinez Xi Jinping: „El conduce 1,5 miliarde de oameni cu o mână de fier. Da, cred că este inteligent."

De asemenea, el l-a numit pe Putin, după ce a invadat Ucraina, „geniu”, exprimându-și admirația față de faptul că este un dur, un lider extrem de carismatic și mândru, care „își iubește țara”.

O creștere a popularității liderilor „puternici”

Nu este o coincidență faptul că liderii populiști - mulți provenind din mediul de afaceri sau din alte medii apolitice – se bucură de o creștere rapidă în popularitate în mai multe țări simultan. „În fiecare dintre aceste țări, mișcările de extremă dreapta au exploatat resentimentele acutizate de globalizare", a declarat Kathleen Frydl, istoric la Universitatea Johns Hopkins, care studiază instituțiile conservatoare. „Fiecare țară are propriile motive pentru care autoritarismul devine atrăgător, propriile inegalități sau tensiuni rasiale. Dar există o validare în toate aceste țări, în care liderii de extremă dreapta îl pot indica pe Putin ca model de autoritate și control."

Potrivit lui Moisés Naím, fost ministru venezuelean și în prezent cercetător la Carnegie Endowment for International Peace (Washington), regimurile autoritare au trei rădăcini comune: populismul, polarizarea și post-adevărul.

Liderii populiști „folosesc <<divide et impera>> pentru a explica absolut totul. Prin politica identitară, partidele devin ca niște cluburi sportive, împărțind oamenii în tabere inflexibile. Iar odată cu ascensiunea rețelelor de socializare, totul este permis și oamenii nu mai știu pe cine să creadă, ceea ce ne duce în era post-adevăr", a spus Naím.

Într-o perioadă în care guvernele din întreaga lume consideră că este „extrem de dificil să livreze ceea ce cetățenii simt că merită", cei trei P generează o dorință pentru ordinea promisă de liderii autoritari, a declarat Naím, autorul cărții „The Revenge of Power".

SUA

În Statele Unite, încrederea în guvern, în mediul de afaceri, în mass-media și în alte instituții importante este în declin de zeci de ani. Un sentiment permanent de nesiguranță s-a răspândit în rândul multor americani după atacurile de la 11 septembrie 2001, pandemia de coronavirus și dificultățile economice ulterioare, odată cu prăbușirea comunităților locale pe măsură ce internetul a naționalizat cultura.

Dar polarizarea și răspândirea dezinformării pe rețelele de socializare, care au transformat politica americană, au avut ca sursă principală schimbări și prefaceri interne, a spus Gvosdev.

Potrivit unui sondaj recent al Universității Monmouth referitor la ce iau americanii în considerare când votează în perioada următoare, 54% dintre respondenți au menționat preocupări legate de economie și de costul vieții, în timp ce 38% au declarat că își fac griji pentru drepturile fundamentale și procesele democratice. Republicanii au plasat în proporție covârșitoare economia pe primul loc - 71 la sută dintre ei -, iar democrații au pus drepturile pe primul loc, cu 67 la sută.

Cât de serioase sunt tendințele autoritare

Cu toate că există un consens asupra faptului că partidele și mișcările autoritare au câștigat teren în multe țări, succesul final și impactul de durată al acestui val de populism de extremă dreapta rămâne un subiect aprins de dezbatere.

„La fel de repede cum mișcările autoritare câștigă avânt, îl și pierd pentru că nu-și pot respecta promisiunile", a spus Gvosdev. „În mod inevitabil, se prind în capcana corupției, deoarece au o abordare de tipul <<reguli pentru tine, dar nu pentru mine>>", a explicat expertul, oferind drept exemplu cazurile lui Bolsonaro, Orban și Rodrigo Duterte, fostul președinte al Filipinelor, care în cele din urmă au fost luați în vizor pentru ipocrizie și pentru neregulile din administrațiile lor.

Populismul în sine nu reușește sau nu reușește neapărat să rezolve genul de frustrări – prefacerile economice, culturale și sociale din ultimii 20 de ani - care afectează o mare parte a lumii, a spus Frydl.

În general, guvernele autoritare preiau puterea sub aripa unor figuri carismatice și puternice, precum Trump, Bolsonaro, Orban și Silvio Berlusconi, magnatul italian cu patru mandate de prim-ministru (1994- 2011).

În multe cazuri, acești lideri prevalează cu un mesaj potrivit căruia doar ei sunt capabili să vireze de la problemele regionale sau globale la nevoile stringente ale țării.

Însă analiștii sunt împărțiți în privința problemei dacă tendințele autoritare tind să se stingă atunci când un lider autoritar părăsește scena. Unii spun că ar fi greșeală să presupunem că plecarea unei astfel de figuri anunță sfârșitul capitolului autoritarist al țării respective.

În primul rând, nu este clar ce se întâmplă cu liderii care își pierd puterea. „Există dictatori care nu au unde să se ducă", a spus Naím. „Ei trebuie să rămână la putere pentru a se proteja de închisoare și pentru a-și proteja bunurile. Ar trebui să fie oferită o rampă de ieșire sau să fie acuzați?".

„Când numim omul și nu mișcarea, ne amăgim crezând că, atunci când omul dispare, dispare și mișcarea", a spus Frydl.

Tendințele latente spre extremism persistă adesea într-o societate, „dar de obicei este nevoie de un lider carismatic pentru a le scoate în evidență", a spus Gvosdev.

SUA este în pragul unei astfel de schimbări, a spus Gvosdev: „Întrebarea este dacă Trumpismul poate fi susținut de un lider mai eficient sau urmează modelul de a nu se transpune cu ușurință la altcineva".

Sosul magic al democrației

Se pare că există două modalități principale prin care țările se pot smulge dintr-o spirală autoritară, spun istoricii. În unele cazuri, liderii politici iau atitudine în favoarea democrației, așa cum a făcut Franklin D. Roosevelt în fața protestelor pro-naziste care au izbucnit în zone ale Statelor Unite în primii ani ai guvernării lui Hitler. În alte cazuri, rezistența față de regimul autoritar vine de jos, de la activiști, sindicate sau grupuri politice - așa cum s-a întâmplat în Germania de Est, Africa de Sud și în timpul mișcării americane pentru drepturile civile.

Nu este întotdeauna necesar ca o societate să confrunte îmbrățișarea extremismului și să îi forțeze pe adepții acestuia să se căiască. Dacă Africa de Sud și Republica Cehă au făcut pace cu trecutul autoritar prin înființarea unor comisii oficiale de adevăr și reconciliere, Germania de Vest și Japonia s-au transformat după cel de-al Doilea Război Mondial în democrații înfloritoare fără a trece prin acest tip de proces.

„Nimeni nu poate prezice prăbușirea unui regim autoritar, dar cunoaștem ingredientele. Alegeri, un sistem judiciar independent, limitarea mandatelor - acesta este sosul magic. Obișnuiam să vorbim despre această rețetă pentru republicile bananiere, dar acum se aplică și în cazul Statelor Unite", a spus Naím.