Polonia a investit masiv în armată după invazia Ucrainei, ajungând la peste 4% și chiar 5% din PIB. Generalul (r) Virgil Bălăceanu, fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles, explică diferențele între Polonia și România și necesitățile armatei române.

Polonia este pe cale să devină cea mai puternică forță armată terestră din Europa. În aprilie 2023, ministrul polonez al apărării, Mariusz Blaszczak, susținea că în doi ani, Polonia va avea cea mai puternică armată terestră din Europa.

Cheltuielile de apărare ale Poloniei au crescut spectaculos în 2022, cu 75%, cea mai mare creștere dintre toate statele europene membre NATO, după ce Rusia a invadat Ucraina.

De atunci, Polonia a cheltuit sume uriașe de bani și eforturi pentru armată.

În 2024, Varșovia va cheltui 4,12% din PIB-ul său pentru apărare, iar în 2025 intenționează să cheltuiască aproape 5%. Aceasta este cea mai mare cifră de acest gen din țările Alianței Nord-Atlantice, relatează G4Media .

Polonia a achiziționat de la SUA 96 de elicoptere AH-64E Apache, unele dintre cele mai bune din clasa lor; 486 de unități HIMARS, care s-au dovedit extrem de eficiente în războiul din Ucraina; 366 de tancuri M1A2 Abrams, dintre care 250 sunt în cea mai recentă versiune SEPv3; 32 de avioane de luptă F-35A de generația a cincea; două baterii de rachete de apărare aeriană Patriot și un sistem de control al apărării aeriene.

Un alt furnizor important de arme pentru Polonia este Coreea de Sud. Varșovia a încheiat acorduri-cadru cu Seulul pentru achiziționarea a 648 de obuziere autopropulsate K9 Thunder și 980 de tancuri K2 Black Panther. Unele dintre aceste sisteme vor fi construite în Polonia.

De asemenea, polonezii au achiziționat 48 de avioane de antrenament de luptă FA-50 din Coreea.

Polonia intenționează să majoreze efectivele armatei, de la 200.000 de persoane, la 300.000.

Polonia, cantități colosale de armament în comparație cu România

Generalul (r) Virgil Bălăceanu , președintele Asociației Ofițerilor în Rezervă din România și fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles, a a explicat pentru „Adevărul” în ce măsură modelul polonez ar trebui urmat de România.

Adevărul: Credeți că România ar trebui să urmeze modelul polonez de înzestrare a Armatei?

Virgil Bălăceanu: Urmat din punct de vedere al programelor, ca și tipuri de echipamente. Dar cantitățile pe care le-au achiziționat și urmează să le achiziționeze polonezii sunt colosale în comparație cu ceea ce urmează să achiziționăm noi.

Luăm doar câteva cifre: peste 1600 de tancuri, 800 de sisteme de lansare HIMARS, 128 de avioane de luptă, incluzând 32 de avioane F35, 700 de mașini de luptă ale infanteriei. Asta în afară de ceea ce ei continuă să producă, adică mașina de luptă a infanteriei -Borsuk, transportorul de trupe - Rosomak, rachete antiaeriene cu bătaie apropiată, obuziere autro-propulsate, au avut inclusiv o producție de tancuri PT91, dar pe care le-au donat, cred, în întregime ucraininenilor. Adăugăm și programul a Apache, care prevede cumpărarea a 96 de elicoptere.

De aici plecăm la ideea că devine Polonia, din punct de vedere al forțelor terestre, cea mai puternică din rândul statelor NATO din Europa.

Adăugăm și principiile apărării teritoriale, adăugăm și sistemul de fortificații la granița cu Belarus, iată, sunt componente pe care trebuie să le luăm în seamă și diferențele sunt majore, inclusiv în privința efectivelor.

Cum vi se pare alocarea a peste 4% din PIB în 2024 și preconizându-se 5% din PIB în 2025 pentru înzestrarea armatei?

La un asemenea program de înzestrare e clar că trebuie să se apropie de 5% din PIB.

Dacă ajung rușii la gurile Dunării

Ar fi de dorit ca România, în contextul geopolitic actual, să-și propună astfel de ținte - alocări de 4-5% din PIB pentru Apărare?

Ca să avem o țintă de 5% pentru Apărare din produsul intern brut, iarăși e un lucru nerealist. Se merge în continuare pe ideea de 2,5 %. Poate să fie o creștere de la 2,5 la 3 %. Mi-este greu să cred că ajungem la 5%.

Sigur, dacă vor ajunge rușii la gunurile Dunării, putem să asistăm la o creștere a bugetului pentru apărare, să zicem, într-o marjă de 4-5% din PIB.

În momentul de față, situația geopolitică strategică a Poloniei este mai gravă, să-i zicem, decât cea din România. Șansele ca rușii să-i invadeze pe ei sunt mai mari decât șansele ca să atace România?

Probabilitatea unui conflict între Federația Rusă și NATO este scăzută, dar NATO dezvoltă și Polonia a luat-o înaintea NATO, un concept al descurajării și apărării consolidate.

Ori, ei spun în felul următor: o pregătire foarte bună de apărare, care înseamnă dotare, instruire și creșterea efectivelor, inclusiv privind rezerviștii, vom avea o putere care reprezintă principalul factor de descurajare.

Ar fi acesta un argument și pentru România în a-și mări procentul din PIB cheltuit pentru înarmare?

Sigur că da: probabilitatea de creștere este destul de mare. Va fi condiționată însă de evoluția conflictului din Ucraina . Polonezii nu așteaptă evoluția conflictului din Ucraina și este un program deja decis.

Probabil că ar fi destul de târziu dacă decizia s-ar lua în momentul în care rușii vor ajunge la gurile Dunării...

Sigur că da, dar ajungerea la gurile Dunării nu o pot realiza rușii peste noapte. Adică e nevoie de un timp, ar trebui să câștige Dombasul, să creeze centura de est și deocamdată au probleme în Kursk, nu pot să se acționeze pe direcția Sumî și abia atunci putem să luăm în calcul o operație ofensivă pe axa Odesa-Transnistria, cu ieșire la gurile Dunării.

Rușii nu stau bine din punct de vedere al echipamentelor, dar și al pregătirii pentru desant maritim. Au pierdut destul de multe nave de desant. Operațiunea Odesa-Transnistria-gurile Dunării ar trebui să însemne și forțarea Niprului, dar nu excludem o asemenea variantă.

De ce armament are nevoie România

În momentul de față, de ce ar fi nevoie în înzestrarea armatei din România ca să avem o rezistență minimală în caz de atac? Am văzut zilele trecute că armata franceză își propune un exercițiu prin care să ajungă în 10 zile în România cu o brigadă.

Ar fi bine să ajungă cu o brigadă în 10 zile ținând seama de faptul că noi avem programe de înzestrare care aduc tehnică nouă, dar nu în cantități comparative cu cele ale Poloniei. Cu atât mai mult ar trebui să avem o brigadă NATO dislocată permanent.

Cu ce dotăm Armata română pentru a rezista Rusiei

Concret, ce ar trebui să mai achiziționeze România pentru a avea o situație rezonabilă în caz de atac?

Ar trebui să desfășurăm cel puțin programele de înzestrare care sunt preconizate, dar care nu au fost începute. Avem nevoie să decidem cu privire la noi programe de înzestrare și lucrul acesta va transpare prin analiza strategică a Apărării și a celorlalte documente pentru ceea ce înseamnă partea de noi alegeri, noul președinte, Parlament, Guvern ș.a.m.d.

Sunt documentele de linie, de la strategia națională de apărare la strategia militară, la Carta albă a guvernului care trebuie, în baza analizei strategice, să stabilească care sunt nevoile de înzestrare, nevoile de efective și sigur că da, de pregătire pentru crearea unei stări de operativitate potrivită momentului, ca să zic așa.

Dar n-aș trece peste ceea ce s-a planificat, să vedem aceste programe care vor fi lansate și realizate.

Vorbesc de programul mașini de luptă ale infanteriei, vorbesc de programul de autovehicule de teren tactice de tip ușor.

Deci sunt programe care trebuie să se desfășoare. Vorbim de programele de înarmare cu rachetă anti-navă a forțelor navale șamd.

Polonezii au achiziționat foarte multe tancuri. Armata română cum stă la acest capitol?

Va trebui să avem tancuri moderne pentru unitățile de tancuri din România, cel puțin. Ori în perspectiva de a avea tancuri moderne, plecăm de la ideea și a modernizării tancului românesc TR-85M plus un batalion Abrams.

Mai sunt încă trei unități de tancuri care trebuie să primească tehnică nouă și atunci acest program să-l vedem în perspectivă.

Nu se discută deocamdată de programul de înzestrare cu elicoptere. Va trebui să avem un program serios în privința dronelor maritime, pe baza lecțiilor învățate din Ucraina,

Polonezii au cumpărat și foarte multe unități Himars. Armata română cum stă la acest capitol. Am avea nevoie de astfel de unități?

Am avea nevoie, sigur că am avea nevoie, dar până când mai luăm Himars, față de ceea ce înseamnă program în derulare, să vedem, apropo de programe noi, lansarea programului pentru obuziere autopropulsate, cel puțin prima etapă și pregătire a celei de-a 2-a etape.

Armata poloneza a cumpărat 32 de avioane de luptă F35. Cum sta Armata română la acest capitol?

Sigur că am avea și noi nevoie. 32 de avioane reprezintă o flotă de avioane de luptă foarte moderne, suficientă. Însă avem programele de înzestrare în mod deosebit pentru forțele navale care sunt rămase mult în urmă și am menționat și programele pentru forțele terestre.

La forțele terestre, trebuie să lansăm programul pentru rachete antiaeriene cu bătaie foarte scurtă și scurtă, să achiziționăm un număr mai mare de rachete antiaeriene cu bătaie apropiată.

Am văzut, de asemenea, că polonezii vor să crească numărul militarilor de la 200.000 la 300.000 de persoane. La noi cum vedeți situația?

Așteptăm, cum spuneam mai devreme, documentele de linie în privința planificării apărării.

Ca idee, ar fi nevoie de o creștere a numărului de militari?

Sigur că ar fi nevoie de o creștere. Absolut că ar fi nevoie de o creștere.