Impunerea cetățeniei de către Rusia înseamnă că ucrainenii din teritoriile ocupate pot fi recrutați în războiul împotriva propriei țări.

Imaginează-ți că ești ucrainean și totuși deții doar un pașaport rusesc. Și apoi să fii recrutat într-un război pentru a te lupta cu țara ta natală. Aceasta este o realitate cu care se confruntă în prezent mii de ucraineni. Și unii spun că acest fapt constituie o crimă de război.

După ce Rusia a invadat Ucraina în februarie, țările europene i-au salutat pe ucrainenii care căutau refugiu. Dar când Rusia și-a anunțat mobilizarea parțială în septembrie, mii de oameni au fugit de la draft. Țările care au primit inițial refugiați au ezitat sau și-au închis granițele cetățenilor ruși, declanșând o dezbatere în UE despre cum – și dacă – țările ar trebui să acorde azil sau să-i trimită înapoi pe rușii care fug de mobilizare.

Dar refugiații nu vin numai din Rusia, ci mulți sunt din teritoriile ocupate de ruși. În zonele din teritoriul ucrainean pe care le ocupă, Rusia își eliberează propriile pașapoarte de aproape un deceniu, făcând dificilă obținerea sau reînnoirea cetățeniei ucrainene.

În timp ce cele două națiuni duc un război sângeros, cetățenii ucraineni descoperă acum că ar putea fi recrutați de Rusia, Ucraina sau ambele – dar nu pot dovedi că sunt de fapt cetățeni ai vreuneia.

Naturalizarea în masă a cetățenilor în teritoriile contestate, cunoscută sub denumirea de pașaportizare, nu este doar o problemă a cine poate lupta în ce armată sau a trece o graniță. Transformarea cetățenilor ucraineni în ruși, vrând-nevrând și în masă, este o crimă de război, spune Iryna Vereschuk, vicepremier și ministru ucrainean pentru reintegrarea teritoriilor ocupate temporar.

„Convențiile de la Geneva interzic în mod clar pașportizrea forțată a locuitorilor din teritoriile ocupate”, a spus ea pentru POLITICO. „Trebuie să fie înregistrată ca o crimă de război”.

Constrâns să devină rus

Ernes, un vânzător de mașini, a părăsit Crimeea în Georgia pentru a scăpa de mobilizarea parțială a Rusiei din septembrie, luându-și soția și cei trei copii cu el (numele lor au fost schimbate pentru a le proteja identitatea). Familia este tătară din Crimeea – o minoritate indigenă expulzată din Crimeea sub URSS, dar care s-a întors în patria lor după căderea Cortinei de Fier în anii 1990. Tătarii din Crimeea s-au opus în mare măsură anexării Rusiei și au fost puternic reprimați; la fel ca multe minorități etnice din teritoriile ruse, mobilizarea parțială i-a vizat în mod disproporționat.

Ernes nu a fost singurul care a avut ideea să fugă: granița dintre Georgia și Rusia a fost inundată. Familia lui Ernes a stat zile întregi pe marginea drumului și, în cele din urmă, a plătit mită pentru a trece la coada de 16 kilometri de vehicule care așteptau.

Dar când au ajuns în cele din urmă pe partea georgiană, au întâlnit un obstacol administrativ. Alături de multe țări europene, serviciul de frontieră georgian a început să interzică intrarea rușilor. În timp ce Ernes, soția sa și copiii mai mari aveau pașapoarte ucrainene, cel mai mic — Emil, în vârstă de 3 ani — avea doar un certificat de naștere rusesc. Familia ar putea intra, au considerat autoritățile de frontieră, dar numai dacă își lasă copilul cel mai mic în urmă.

„Au spus: „Lasă-l acolo”. De parcă ar fi o valiză'”, a spus mai târziu soacra lui Ernes.

Familia, după ce a cheltuit deja o mare parte din economii pentru a ajunge atât de departe, a trebuit să se întoarcă în Crimeea.

Mii de ucraineni care dețineau documente rusești sau ucrainene învechite au ajuns în situații similare. Potrivit Mejlis, organismul reprezentativ al tătarilor din Crimeea cu sediul acum la Kiev, aproximativ 2.500 de tătari din Crimeea care au fugit în Kazahstan – țară ce a permis intrarea oricui deține documente rusești – au solicitat la consulatul ucrainean de acolo documente ucrainene, astfel încât să poată călători mai departe.

Pașaportizarea forțată este o practică deliberată de politică externă care este folosită în războaiele Rusiei în „străinătatea apropiată”, spun experții.

Inițiată în teritoriile din Georgia și Moldova în 2002 în urma conflictelor armate, și apoi în Ucraina în 2014, politica de pașportizare a Rusiei a adăugat câteva milioane de noi cetățeni pentru a stimula populația în scădere a Rusiei, subminând în același timp suveranitatea țărilor țintă și oferind o justificare falsă pentru invazia rusă și ocupație.

După ce Rusia a anexat Crimeea în mod ilegal în 2014, a transformat automat peste 2 milioane de cetățeni din Crimeea în cetățeni ruși, oferind doar șase săptămâni pentru a respinge noul pașaport. Chiar și cei care părăsiseră deja Crimeea, precum Olha Skripnik – o activistă pentru drepturile omului care acum conduce Grupul Crimeea pentru Drepturile Omului de la Kiev – s-au trezit cu cetățenie rusă împotriva voinței lor.

În 2016, Rusia a făcut imposibil ca cei fără pașaport rusesc să obțină asistență medicală, educație sau asigurarea de sănătate obligatorie pentru angajarea în Crimeea. În 2020, Rusia a interzis non-rușilor să dețină proprietăți în cea mai mare parte a Crimeei. Când cineva încerca să părăsească Crimeea către Ucraina continentală, polițiștii de frontieră ruși cereau un pașaport rusesc și uneori îl confiscau sau distrugeau pe cel ucrainean, a declarat Skripnik pentru POLITICO.

În estul Ucrainei, unde Rusia controlează două cvasi-republici în regiunile Lugansk și Donețk din 2014, ucrainenilor li s-au oferit pașapoarte rusești rapid, din 2019. Aproximativ jumătate de milion de ucraineni din aceste republici sărace, nerecunoscute la nivel internațional au luat pașapoartele, care le-a permis să lucreze și să studieze în Rusia vecină.

În perioada premergătoare invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, presupusul „genocid al cetățenilor ruși” din estul Ucrainei a fost invocat în mod repetat de Kremlin ca o justificare pentru agresiune.

În mai 2022, pașaportizarea a fost introdusă în teritoriile nou ocupate din sudul Ucrainei, inclusiv Herson și Mariupol. Deși se pare că absorbția a fost minimă, Rusia a aplicat presiuni, cum ar fi legarea ajutorului umanitar sau menținerea unui loc de muncă în sectoarele sănătății sau educației de a avea un pașaport rusesc.

Din 2014, cetățenii ucraineni din zonele ocupate au putut să reînnoiască sau să solicite documente ucrainene dacă merg în teritorii controlate de guvern. Dar asta implică călătorii costisitoare, imprevizibile și timpi lungi de așteptare — certificatele de naștere ucrainene care sunt eliberate pe baza unui certificat de naștere rusesc din Crimeea, de exemplu, trebuie să fie aprobate de o instanță.

Apoi, pandemia de COVID-19 a lovit în 2020, iar restricțiile de călătorie au făcut chiar și aceste călătorii aproape imposibile. Aceasta înseamnă că, după opt ani, mii de ucraineni din teritoriile ocupate fie au documente ucrainene expirate, fie nu au fost deloc.

Evadarea din teritoriile ocupate

La scurt timp după anunțul mobilizării parțiale, președintele ucrainean Volodimir Zelenskii le-a cerut ucrainenilor să părăsească teritoriile ocupate pentru a se sustrage proiectul rusesc de mobilizare. Dar acești ucraineni au rămas apoi blocați în pământul nimănui – li s-a permis să părăsească Rusia, dar nu să intre în țara următoare – sau au rămas fără fonduri în țări precum Kazahstan în timp ce încercau să obțină noi documente ucrainene.

La sfârșitul lunii septembrie, organismul reprezentativ al tătarilor din Crimeea, Mejlis, a început să primească sute de apeluri disperate de la tătarii din Crimeea care căutau să fugă.

„Am încercat să rezolvăm această problemă non-stop”, a spus Refat Chubarov, șeful Mejlis.

Consulatele ucrainene pot elibera un documenet de permisiune temporară pentru cetățenii fără documente actuale de a intra în Ucraina și de a aplica pentru altele noi. Dar un certificat de naștere nu este o dovadă suficientă a identității, iar tinerii din Crimeea au adesea doar un pașaport rusesc sau alte documente pe care Ucraina nu le recunoaște.

„Acum că a început războiul pe scară largă, bărbații care au încercat să plece, în special cei cu vârsta între 18 și 20 de ani, au atât de multe probleme”, a spus Skripnik.

Rusia a deportat, de asemenea, mii de ucraineni din teritoriile nou ocupate în Crimeea și Rusia, adesea sub pretextul de a-i salva de la lupte active – și apoi a legat primirea de ajutor și beneficii în Rusia de a avea un pașaport rusesc.

Ar putea fi aproape imposibil ca astfel de oameni să demonstreze că sunt de fapt ucraineni.

A avea un pașaport rusesc din Crimeea este ceva extrem de problematic în Europa, spune Usein (nu este numele său real), un tătar din Crimeea în vârstă de 31 de ani, care a părăsit Crimeea în septembrie pentru a nu fi recrutat. A călătorit prin Rusia și a părăsit Rusia cu un pașaport rusesc eliberat de Crimeea, apoi a reușit să intre în Europa prin Letonia cu un pașaport ucrainean învechit. El a spus că i-a văzut pe alții cum li s-a refuzat intrarea pe baza raționamentului că ei erau ruși care au ales să locuiască în Crimeea ocupată de ruși.

„Este cea mai mare problemă, pentru că ei aleg pe cine să lase să intre și pe cine nu”, a spus el. „Argumentul lor este: „Ai pașaport și cetățenie rusă. Ce ai făcut în Crimeea timp de opt ani?'”

Usein s-a îndreptat spre Polonia, unde a spus că a fost întâmpinat în mare parte cu simpatie și asistență. Dar un voluntar care îi ajuta pe refugiați ucraineni i-a spus că este un trădător pentru că a rămas în Crimeea și nu și-a reînnoit pașaportul ucrainean.

„Am explicat că tocmai mi s-a dat cetățenia rusă și am plecat din cauza mobilizării”, a spus Usein. „Crimeea este patria mea. De ce ar fi trebuit să plec înainte? Nu am vrut să plec acum. Tot ce vreau este să trăiesc în patria mea.”

Pe lângă dificultățile legate de documente, mulți refugiați – temându-se că ar putea fugi de o armată pentru alta – nu doresc deloc să se întoarcă în Ucraina în timpul războiului.

„Au scăpat de mobilizarea în Rusia și au vrut să găsească un loc sigur pentru ei și familiile lor”, a spus Chubarov. „Dacă ar veni în Ucraina, ar putea fi înrolați în armata ucraineană”.

Când Usein a solicitat noi documente la consulatul ucrainean din Varșovia, i s-a spus să se întoarcă în Ucraina pentru un nou pașaport.

„Mi-au spus direct „Mergi la Kiev să îl faci, de ce ai venit aici?””, a spus el. „Dar dacă mă duc acolo să iau documentele, nu voi mai putea pleca”.

Legea marțială interzice majorității bărbaților între 18 și 60 de ani să părăsească Ucraina.

Ostatici sau colaboratori?

Usein, incapabil să-și găsească de lucru în Polonia, se află acum în Belgia și așteaptă ca, consulatul să-i confirme identitatea ucraineană în timp ce stă într-un cămin pentru migranții care trec prin sistemul de azil.

Ernes, care a fost întors la granița georgiană cu Rusia, a trebuit să se întoarcă în Crimeea împreună cu familia. Mulți dintre cei care au apelat la agenția tătară din Crimeea Mejlis pentru asistență și-au epuizat opțiunile și fondurile și de atunci s-au întors acasă, a spus Chubarov.

„Optzeci la sută care au ajuns în Europa și s-au confruntat cu aceste probleme cu documentele tocmai s-au întors”, a fost de acord Usein.

Cu zvonurile că Rusia va anunța o mobilizare generală la începutul lui 2023, cei care au fost nevoiți să se întoarcă ar putea ajunge până la urmă în armata rusă, luptându-se cu propriul popor.

Între timp, ucrainenii cer Europei să-i îndepărteze pe ruși , spunând că a fugi de mobilizare nu echivalează cu a se opune războiului.

UE a suspendat un acord simplificat de vize pentru cetățenii ruși în septembrie. Țările baltice, Finlanda și Polonia au interzis intrarea turiștilor ruși în octombrie, cerând o interdicție la nivelul UE; în timp ce Slovacia și Cehia au încetat să mai elibereze vize umanitare rușilor în septembrie.

Dar crimeenii care nu au avut de ales decât să ia pașapoarte rusești ar trebui tratați diferit față de ruși, crede Chubarov. „Dacă sunt din Crimeea, nu sunt o amenințare”, a spus el.

Cu toate acestea, definirea a cine este o amenințare și pedepsirea colaborării cu Rusia rămâne un subiect spinos. „Serviciile speciale ucrainene trebuie să împărtășească informații cu omologii lor europeni despre cine a comis trădarea de stat și a lucrat de partea Federației Ruse”, a spus Skripnik.

Parlamentul Ucrainei analizează un proiect de lege privind colaborarea care incriminează forțarea sau permiterea unei alte persoane să obțină un pașaport rusesc. Dar deținerea unui pașaport rusesc în sine, a spus Vereschuk, nu ar trebui să fie un motiv de urmărire penală, iar cei care încearcă să evite mobilizarea Rusiei merită asistență.

„Sunt ostatici și nu vor să lupte, așa că nu îi vedem drept criminali, ci ca ucraineni, care vor să se întoarcă”.

„Vrem să ajutăm acești oameni”, a concluzionat Vereschuk.