Pe de o parte, Zelenski are motive să îi mulţumească liderului turc. Erdogan încearcă să se prezinte ca un broker de putere neutru la Marea Neagră, mediind între Rusia şi Ucraina pentru a permite reluarea exporturilor de cereale din porturile blocate. O companie turcă - unul dintre directorii executivi fiind ginerele lui Erdogan - este furnizorul dronelor Bayraktar care au dat un impuls decisiv forţelor ucrainene pe câmpul de luptă, spre furia preşedintelui rus Vladimir Putin, potrivit Polico.

Pe de altă parte, Turcia se confruntă cu acuzaţii de a fi un profitor de război sau, mai degrabă, ceea ce experţii în sancţiuni numesc „cavalerul negru” - o naţiune care ajută la eludarea embargourilor internaţionale în propriul beneficiu. O creştere bruscă a schimburilor comerciale dintre Turcia şi Rusia şi adoptarea unui sistem de plată rusesc de către băncile turceşti de la izbucnirea războiului a declanşat speculaţii potrivit cărora Ankara a observat avantajele de a da o mână de ajutor Moscovei în timp ce propria economie prost gestionată şi afectată de inflaţie scapă de sub control.

Turcia „este pro-Ucraina fără a fi anti-Rusia”, a declarat fostul diplomat turc Sinan Ülgen, membru senior al think tank-ului Carnegie Europe.

Cu toate acestea, mulţi diplomaţi occidentali sunt mai puţin iertători cu privire la jocul dublu al Turciei. „Nu poţi fi de ambele părţi într-un astfel de război. Este membră a NATO!”, s-a plâns un emisar dintr-o ţară din UE.

În practică, naţiunile occidentale nu prea pot face mare lucru. Există puncte de influenţă pe care SUA şi UE le au asupra Turciei, dar riscurile de a le desfăşura sunt mari. Grecia acuză deja Turcia de un tot mai periculos sabotaj militar, cu incursiuni ale avioanelor de vânătoare deasupra Mării Egee şi de împingerea migranţilor în apele sale. De asemenea, Occidentul nu doreşte ca Erdogan să revină asupra veto-ului său privind aderarea Finlandei şi Suediei la NATO.

Cavalerul negru

Deocamdată, Bruxelles şi Washingtonul se limitează la a monitoriza mişcările Ankarei.

Comerţul este în creştere între Moscova şi Ankara. Exporturile Turciei către Rusia au sărit de la 417,3 milioane de dolari în iulie 2021 la 730 de milioane de dolari în iulie 2022. Importurile din Rusia au sărit de la 2,5 miliarde de dolari în iulie 2021 la 4,4 miliarde de dolari în iulie 2022. Trecând peste zgomotul creat de vârfurile preţurilor la petrol şi gaze, este totuşi clar că Rusia a depăşit acum China ca fiind cea mai mare sursă unică de importuri turceşti. Rusia a reprezentat o cotă de 17% din importurile în Turcia între aprilie şi iunie 2022, faţă de o cotă de 10% cu un an înainte.

Rusia devine principalul furnizor de importuri al Turciei

În 2022, Rusia a devansat China ca ţară furnizoare a celei mai mari părţi din importurile turceşti.

Ponderea importurilor de la principalii parteneri din totalul importurilor turceşti în perioada aprilie-iunie 2022, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2021.

Valoarea schimburilor comerciale dintre Rusia şi Turcia a crescut. Exporturile către Rusia au crescut brusc, pornind de la un nivel mai scăzut în comparaţie cu creşterea importurilor în Turcia.

Comerţul cu bunuri între Turcia şi Rusia în dolari, în perioada ianuarie 2021 - iunie 2022.

Companiile europene sunt precaute de riscul reputaţional pe care îl aduce comerţul cu Rusia, chiar şi atunci când este vorba de bunuri nesancţionate. În schimb, acestea folosesc Turcia ca bază de export pentru a reaproviziona Rusia. Deşi acest lucru poate ridica întrebări de ordin etic, nu este vorba de o evaziune a sancţiunilor ca atare.

O cooperare mai strânsă între Turcia şi Rusia are beneficii economice clare pentru Erdogan, care se confruntă cu alegeri anul viitor pe fondul unei inflaţii galopante.

De asemenea, Ankara pur şi simplu nu îşi poate permite să întrerupă legăturile cu Moscova.