Polemica „ADHD-ul nu este o boală“ continuă. Un alt expert american susţine că acest diagnostic nu ar trebui să existe
Furtuna stârnită recent printre părinţii cu copii diagnosticaţi cu ADHD de cartea publicată de neurologul comportamental Saul Richards, în care acesta susţine, pe baza cazurilor cu care s-a confruntat în 50 de ani de activitate, că ADHD-ul nu ar trebui considerată o boală şi tratată cu psihostimulente puternice de tipul Ritalinului , doctorul neurolog Peery din Texas, SUA, din cadrul „ChildTrauma Academy“, i se alătură colegului său cu alte declaraţii pe aceeaşi temă.
Specializat la rândul său în ADHD, Bruce Perry susţine că oricui i se potrivesc cel puţin două criterii folosite în diagnosticarea persoanelor care ar prezenta acest gen de tulburare.
Eventual, termenul de ADHD ar trebui folosit pentru a descrie un set de simptome diferite, mai degrabă decât o boală în adevăratul sens al cuvântului, întăreşte Perry opinia lui Richard Saul.
Acesta subliniază faptul că printre cele mai comune simptome luate în calcul în diagnosticarea ADHD se numără incapacitatea de a rămâne atent pentru perioade mai mari de timp, neliniştea sau neastâmpărul constant, inclusiv faptul că persoana în cauză poate fi uşor distrasă de la o activitate dată.
Perry a mai vorbit despre faptul că din momentul în care le administrezi copiilor diagnosticaţi cu ADHD medicaţie, aceştia vor avea nevoie de doze din ce în ce mai mari pe măsură ce cresc, pentru ca medicamentele să-şi facă efectul. „Atunci când le dai psihostimulente animalelor tinere, pe măsură ce trece timpul sistemul lor de răsplată suferă modificări. Au nevoie de stimulare din ce în ce mai puternică pentru a atinge acelaşi nivel de plăcere“, a încercat Perry să explice procesul folosind un exemplu din cadrul testelor de laborator făcute de-a lungul timpului.
Sursa: adevarul.ro