Munții Șureanu oferă călătorilor priveliști spectaculoase, deși cele mai multe dintre așezările omenești din ținutul cetăților dacice și al stânelor arhaice sunt părăsite pe timp de iarnă. Un loc căutat din Munții Șureanu este Poiana Omului din Hunedoara (video).

Liniștea a cuprins Poiana Omului din Hunedoara, o intersecție a drumurilor de plai folosite de ciobanii care urcă și coboară cu turmele de oi prin munții Retezat, Șureanu, Țarcu și Cindrel.

Stânele și sălașele din Poiana Omului din Hunedoara (aflată la circa 900 de metri altitudine), din Chicera Izvorului, Lunca Ponoriciului și Fundătura Ponorului au fost părăsite pe timp de iarnă, iar în zăpada așternută peste locurile de pășunat doar animalele sălbatice și-au mai lăsat urmele.

„Aproape toți localnicii din Târsa, Federi, Ponor și Fizești care au sălașe și stâne în aceste locuri și-au adus animalele să ierneze în sate și se vor întoarce cu ele la primăvară cu ele. Până atunci, se mai întorc la locurile de pășunat, doar pentru a aduce fânul strâns în căpițe, ori pentru a-și mai vedea de sălașe”, spune un localnic din Târsa.

Chiar dacă cele mai scurte drumuri spre Poiana Omului, Chicera Izvorului (video), vârfurile Paltinu și Porumbelu, fundăturile Ponorului și Ponoriciului și alte locuri pitorești din Munții Șureanu înseamnă cel puțin o oră de mers pe jos, turiștii pot fi văzuți adesea iarna, pe traseele de munte.

„Am urcat spre Poiana omului pe jos, dar ne-a descurajat un pic noroiul de pe drumul forestier. Până la urmă am ajuns pe platoul acoperit cu zăpadă, unde totul era spectaculos, mai ales asfințitul deasupra Retezatului, văzut la orizont”, spune o turistă venită din Deva.

Munții Șureanu, traversați de Via Transilvanica

Locurile vechilor stâne din Munții Șureanu se află pe Via Transilvanica, o rută turistică populară pentru amatorii de drumeții, lungă de 1.400 de kilometri, care pornește de la Putna, străbate Transilvania şi se încheie la Drobeta – Turnu Severin.

În Hunedoara, Via Transilvanica parcurge 150 de kilometri trecând prin Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina (Munții Șureanu) și pe la poalele Retezatului.

Via Transilvanica în Hunedoara începe din zona Cugir (Alba) – Romoșel, urcă spre satul Ciungu Mare, continuă pe drumuri forestiere spre cătunul Măgureni, coboară pe la poalele Vârfului Godeanu, la Sarmizegetusa Regia, apoi pe valea Grădiștii, urcă din nou pe Platoul Luncanilor, la Târsa și Poiana Omului și continuă prin Fundătura Ponorului din Munții Șureanu (video).

După ce a trecut prin comunele Romos, Beriu, Orăștioara de Sus, Boșorod, Pui traseul ajunge la poalele Retezatului, traversând comunele Sălașu de Sus și Râu de Mori, apoi coboară în Țara Hațegului, la Sarmizegetusa (romană) și părăsește județul prin Porțile de Fier ale Transilvaniei, spre Bucova (Caraș-Severin). Artiști români și internaționali au transformat bornele kilometrice în opere de artă, sculptate în andezit.

Poiana Omului din Hunedoara, loc legendar

Despre Poiana Omului, unii localnici spun că ar fi fost locul unde Decebal și-a găsit sfârșitul, în timp ce era urmărit de romani.

Regele dac Decebal ar fi plecat din Sarmizegetusa Regia, călărind pe culmile montane. Ar fi ajuns, spune legenda, până la Poiana Omului, unde în Antichitate ar fi fost un nod de comunicaţii între cetăţile dacice din Munţii Șureanu.

Acolo, înainte de a fi capturat de romani, s-a oprit la umbra stejarilor care creșteau în această poiană și și-ar fi luat viața.

Scena 116 de pe Columna lui Traian de la Roma, înfățișează în mod dramatic moartea lui Decebal.

„Înainte de a fi atins de mâinile urmăritorilor, Decebal, într-o atitudine maiestuoasă şi sfidătoare, îşi taie gâtul cu sabia-i curbă. Artistul Columnei l-a surprins în cădere, cu genunchiul stâng în pământ, cu mâna stângă, crispată pe marginea mantiei, atingând rădăcina stejarului. Piciorul drept a alunecat lângă scutul mare, bogat împodobit. Cu ultima privire îşi înfruntă duşmanii”, scria Radu Vulpe, în „Columna lui Traian” (ciMEC, 2002).

Răscrucea drumurilor de plai din Carpați

Dincolo de legendă, Poiana Omului din Hunedoara a avut un rol important în economia zonei, fiind un centru de răscruce al drumurilor de plai folosite de ciobani, care legau așezările îndepărtate din Mărginimea Sibiului, Sebeșului, Retezat și ținuturile Banatului.

„Poiana Omului are ca primă semnificaţie circulaţia cu turmele dintr-o zonă în alta, ca centru de răscruce în mai multe direcţii; dar semnificaţia lui mai adâncă, funcţională, este legată de activitatea economică din aşezările locale, din Luncani, impusă de organizarea în comun a păşunatului în munte, ceea ce implică numeroase transporturi prin acest centru axial”, informa etnologul Lucia Apolzan, în cercetarea „Platforma Luncanilor. Aspecte ale vechimii și continuității așezărilor”.