Planul pervers din spatele isteriei cu protocolul SRI
Isteria creata in jurul protocolului dintre SRI si Parchetul General ascunde un plan cu mult mai pervers decat pare la prima vedere, in care desecretizarea documentului reprezinta doar un punct bifat: planul de a anula practic tot ce a insemnat anticoruptia, dezvăluie Ioana Ene Dogioiu pe Ziare.com .
Desecretizarea protocolului ar fi trebuit sa inchida in mod normal mitologia despre ofiterii SRI care faceau anchete penale in locul procurorilor, pentru ca asta era marea spaima si suspiciune, ca actele de urmarire penala, rechizitoriile, ar fi fost realizate - daca nu direct, atunci cel putin - la comanda SRI.
Dar asa ceva nu exista in protocol.
Cu exceptia inculpatilor si a condamnatilor, a presei aservite lor si a unor organizatii profesionale liliputane partenere ale Antenei 3, care au colaborat cu PSD la insailarea legilor justitiei, orice om de buna credinta se putea lamuri, in opinia mea, ca acest protocol nu facea decat sa stabileasca modul concret de punere in practica a art. 142 din CPP, inainte ca el sa fie declarat neconstitutional.
In baza acestui articol, tot ce insemna supraveghere tehnica in dosarele penale, ca era vorba de interceptari de orice fel sau filaje, se realiza cu ajutorul SRI, ceea ce de altfel era si consemnat in mai toate comunicatele de presa.
In baza protocolului se formau echipe mixte in care, dupa cum vedem din impartirea clara a atributiilor, procurorul era cu partea de urmarie penala, iar ofiterul SRI era cu tot ce insemna partea tehnica, adica interceptare, filaj, culegere de informatii.
Nu exisa nicio propozitie care sa arate ca ofiterii erau indrituiti sa faca acte de urmarire penala sau ca il puteau obliga pe procuror la o actiune sau o inactiune. Obligatiile SRI si ale PICCJ sunt precis redate si nu mi se pare ca s-ar suprapune in vreun fel.
Ca nu e nimic ilegal in protocol nu o spun eu, a spus-o dl Tutuianu, de la PSD, pe cand era sef al comisiei SRI, calitate in care a vazut documentul, pe care l-a considerat legal.
Pana la urma, doua institutii ale statului si niste angajati platiti din bani publici cooperau pentru prinderea unor infractori. Nu am sa inteleg niciodata ce e rau in asta. E rau sa cooperezi cu mafia, pentru comiterea si protejarea infractiunii, dar asta a ajuns o virtute de-a dreptul, in ziua de astazi.
Insasi reactia furibunda a infractorilor impotriva "binomului" mi se pare cea mai buna dovada ca acesta a fost o structura chiar prea eficienta. Si de aceea trebuie distrusa, ceea ce a inceput CCR prin Decizia nr. 51/ 2016 care a eliminat SRI din supravegherea tehnica prin amputarea art. 142, moment din care toate parchetele din Romania au ramas fara elementele tehnice esentiale intr-o ancheta - in primul rand filaj si interceptari ambientale.
Dar trecutul e trecut, SRI nu mai realizeaza inteceptari decat in dosarele de siguranta nationala. De ce interesul de acum? Doar istoric? Nici gand.
In 2016, "binomul" a fost rupt, dar produsul lui a ramas. Interceptarile sunt la dosare si contribuie la condamnari, pentru ca majoritatea judecatorilor au rezistat asaltului. De ele trebuie scapat si la asta se lucreaza.
Tema centrala a criticilor la adresa protocolului se refera nu atat la ceea ce contine el, pentru ca acolo e nevoie de mari flotari lingvistice si logice ca sa scoti ceva ilegal, cat la felul in care acesta ar fi putut sa fie folosit abuziv. Incepand cu generalul Abraham si alti avocati, ideea centrala a devenit ca nu conteaza atat litera protocolului, cat analizarea fiecarui dosar, pentru a vedea daca nu cumva a fost folosit abuziv, daca probele nu au fost obtinute ilegal.
Dar constatarea legalitatii probelor se face in camera preliminara, inainte de a incepe judecata fondului. Si decizia judecatorului de camera preliminara are autoritate de lucru judecat, neputandu-se analiza in cadrul procesului decat temeinicia probelor.
Sau, mai precis, avea autoritate de lucru judecat. Pentru ca CCR a lovit din nou, in prag de Craciun, cu Decizia 802 de anul trecut care desfiinteaza aceasta autoritate si spune ca legalitatea probelor poate fi oricand reanalizata. Ceea ce face camera preliminara inutila, de fapt.
Asadar, ma astept ca, in fiecare dosar la care a contribuit SRI, legalitatea probelor sa fie pusa din nou in discutie, cu presiuni mediatice imense asupra judecatorilor. In cazul Cosma, se pare ca au avut efect.
Si nu exclud deloc o sesizare, care sa ceara CCR sa dea de pamant cu protocolul, ceea ce probabil va executa - desi, ce ironie!, presedintele de facto al CCR, Daniel Morar, ca procuror sef al DNA, a lucrat pe baza protocolului.
Daca ne uitam in urma, planul devine destul de clar, etapa cu etapa, o constructie abila care sa distruga nu numai viitorul, ci si ceea ce s-a facut pana acum.
