Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a făcut publice informații din dosarul pe care organele represive ale statului român i-l întocmiseră Monicăi Lovinescu.

În primăvara anului 1955, Securitatea externă își îndrepta oficial atenția asupra Monicăi Lovinescu, una din cele mai importante voci ale exilului românesc. Tânăra colaboratoare a Radiodifuziunii Franceze căpăta, fără voia și știința ei, pseudonimul "STELA".

Un lucrător al Securității externe sublinia faptul că fiica lui Eugen Lovinescu era o tânără inteligentă, ce „cunoaște elemente de vârf ale emigrației reacționare de la Paris“, iar la final consemna un detaliu aparent lipsit de importanță: Monica Lovinescu era foarte atașată de mama sa, Ecaterina, rămasă în România.

Securitatea și-a îndreptat atenția asupra corespondenței dintre mamă și fiică. Un an mai târziu, în 1956, făcea o primă analiză a scrisorilor interceptate: „Iese în evidență puternica afecțiune ce leagă pe STELA de mama sa“.

Devenea clar pentru ofițerii poliției secrete faptul că iubirea dintre mamă și fiică putea fi valorificată pentru recrutarea Monicăi Lovinescu: „Această afecțiune trebuie și, în situația nou creată, poate să fie utilizată, cu succes, în acțiunea noastră: contactarea STELEI“.

În mai 1958, Ecaterina Bălăcioiu a fost arestată, iar nouă luni mai târziu condamnată la 18 ani de temniță grea. Securitatea socotea că sosise momentul pentru a „iniția o combinație de a o recruta pe Monica Lovinescu, în schimbul eliberării mamei sale“.

În ziua de 15 decembrie 1959, Rezidența de la Paris a Securității transmitea Centralei din București faptul că „«Florin» a luat legătura cu Lovinescu Monica, discutând pe tema situației mamei sale timp de 2 ore“. Discuția a surprins șantajul la care avea să fie supusă Monica Lovinescu, dar și reacția ei. "Florin” a fost ferm si i-a transmis că "situația mamei sale este în funcție de comportarea lui Monica față de țară și că pot interveni ameliorări dacă există la Monica înțelegere și dragoste față de țară. (…) Monica a reacționat prompt, afirmând că ea nu-și vinde conștiința și declară deschis că nu poate accepta regimul din România (…). Ea a susținut că mama ei nu a călcat legile țării (…)".

Atunci, Securitatea a decis să ducă șantajul la un alt nivel. Astfel, la 9 ianuarie 1960, doi ofițeri s-au deplasat la închisoarea unde era încarcerată Ecaterina Bălăcioiu și au „obținut“ de la aceasta o scrisoare către fiica sa.

Din Centrală, scrisoarea a fost trimisă la Paris, pentru recontactarea "STELEI".

Aproape zece luni mai târziu, la 31 octombrie 1960, Rezidența de la Paris cerea Centralei să verifice informația privind moartea Ecaterinei Bălăcioiu. Răspunsul nu a întârziat: „A decedat în iulie 1960. Nu întreprindeți nicio acțiune pe baza scrisorii pe care o aveți de la mama lui STELA“.

Miraculoasa șansă a mamei de a trimite câteva rânduri fiicei nu pare să se fi irosit în registrul unei comunicări fără echivoc, menţionarea fabulistului La Fontaine în text aproape invitând spre ocolirea sensului aparent al mesajului.

Ițele timpului au împiedicat scrisoarea să ajungă vreodată la fiică, cea care neîndoielnic ar fi descifrat mesajul real transmis de mamă.

Iată conținutul scrisorii publicat de CNSAS:

„????? ???,

? ??̆???̂?? ?? ????̆ ??? ????-?̦? ?????. ???? ?̂???̆ ???? ?????? ??? ????̦?. ?? ?????? ??̆ ?̂?????????? ???? ????? ?? ??̂???? ??̆?, ????̆ ??? ?? ????, ?????? ?? ??????̦?? ??? ??̆ ?? ?̂???????, ?????? ?? ??̆ ?????, ??̂????, ??̆ ?? ??̦???̆? ?̂? ???????? ???????????? ??̆ ???̆? ?? ?????̆ ?????? ??? ?̦? ????, ?????? ?????????? ?̦? ????????. ???? ?????? ??????????? ??̆? ?̦? ??̆, ??????, ????????? ????? ???? ??̦??. ?? ???? ????????̆ (?? ????̂?? ?????????!) ??̆ ??? ??̆-?̦? ?????? ?????? ??̂???? ??????? ???? ?̂?̦? ??? ?????? ??̆ ?̂? ???????̆ ????̆ ?? ???????? 1960 ??̆ ???? ?̂???̆ ?̂? ?????? ?̦? ?????̆ ?? ?????. ?????????̆ ?? ??̆ ??? ?̂???? ?? ????????? ?? ?̦? ????????? ??? (?̂???̆ ? ????!) ???? ??? ?̦? ??????̦? ?? ? ??, ???? ???, ??????? ???. ?? ??̦???? ??????????, ???? ??̆?? ????ℎ???. ??????̦?? ?̂? ??????????, ???? ??????? ?̦? ??̆ ??̦?????̆? ?̂??ℎ??????, ????̆ ??? ????? ?????????? ??? ??????? ?? ????????. ???? ????, ?? ???? ?̂? ?????????? ?????̆ ?? ????̆ ????????̦?? ?̦? ?? ????̂?? ?̦? ??̆ ????̂?? ?? ????? ?? ?????̆ ????????? ?????????̆ ?? ????̆. ?? ??????? ??-? ?̂???̆???? ??̆-?̦? ?????? ?????? ??????? – ?? ????̦???????, ?????? ???.

????

???????? 1960“

În anii ce au urmat, poziția Monicăi Lovinescu față de regimul comunist din România a rămas la fel de intransigentă, iar pentru Securitate neclintita "STELA" a devenit "COBRA". La microfonul Europei Libere, lingvista, eseista, criticul literar și jurnalista Monica Lovinescu a fost una dintre cele mai puternice voci ale luptei anticomuniste.

S-a dorit lichidarea Monicăi Lovinescu

Monica Lovinescu a început să colaboreze cu Radio Europa Liberă în anul 1962, devenind una dintre cele mai cunoscute voci ale postului şi unul dintre criticii cei mai vehemenţi ai regimului comunist de la Bucureşti. Ea avea două emisiuni săptămânale, „Actualitatea culturală românească“ şi „Teze şi Antiteze“ la Paris, care au avut o mare influenţă și popularitate în România comunistă.

În 1977, Nicolae Ceauşescua cerut lichidarea ei, chiar în ajunul sosirii la Paris a lui Paul Goma , pentru a cărui eliberare luptase luni de zile. Monica Lovinescu a fost bătută crunt, în curtea casei sale din Paris, de doi agenţi palestinieni trimişi de Securitate la ordinele lui Nicolae Ceauşescu.

„Vineri, 18 noiembrie, mă întorceam acasă spre orele 5 si jumătate după-amiaza. În curtea din fața casei se aflau doi necunoscuți (al doilea, pitit după un arbust, n-a apărut decât în ultima clipă). Primul care mi-a ieșit în față m-a întrebat în franțuzește, cu accent, dacă sunt "Madame Monica". Mi-am dat imediat seama că vine din partea unor români (în Franța nu se întrebuințează "domn" sau "doamna" alături de un prenume). Avea un plic mare în mână și mi-a spus că e un mesaj, să intrăm în casă să mi-l citească. Am simțit că e ceva suspect și am refuzat. A insistat să intre. Am refuzat din nou. Atunci a apărut și al doilea și au început să-mi dea în cap. Mi-am pierdut repede cunoștința, dar am apucat să țip. Un trecător (funcționar la poștă) s-a repezit și i-a pus pe fugă”, a povestit ulterior Monica Lovinescu.

A fost dusă la spital în comă, dar după cinci zile, încă nerefăcută, s-a ridicat din pat pentru a fi de față la conferinţa de presă a lui Paul Goma la televiziunea franceză şi pentru a nu rata ocazia de a denunţa agresiunea la microfonul Europei Libere.

„Erau - mi-a spus un vecin care i-a zarit fugind si l-a ajutat apoi pe functionarul de la posta sa ma transporte in casa si sa cheme politia - doi tineri cam negriciosi. Nu mi-au luat nici cheile, nici banii, nici poseta, absolut nimic. Lesinasem, ma lovisera in cap cu un obiect dur. Doctorul mi-a spus la spital ca loviturile erau prea puternice pentru a fi fost date doar cu pumnul. Capul era umflat si in sange. N-am avut insa o fractura craniana, doar un traumatism cranian si o fractura la baza nasului. Am iesit din coma la spitalul Saint Louis cand mi se faceau radiografiile. Azi m-am intors inainte de termen acasa, semnand o hartie in care-mi asum raspunderea pentru eventuale consecinte (o congestie cerebrala nu e de exclus - mi-au spus doctorii - timp de doua saptamani)“.

După Revoluţie, în România au apărut volume scrise de Monica Lovinescu, unul dintre ele, „Fenomenul Piteşti“, făcând referire la crimele odioase din puşcăriile comuniste.