Rezultatele contraofensivei de vară a Ucrainei și diminuarea ajutorului primit din Occident aduc în discuție, conform expertei Iulia Joja, Planul B: Ucraina intră în NATO cu teritoriul pe care-l controlează, iar celelalte teritorii ajung în situația Germaniei de Est după Al Doilea Război Mondial.

Experta Iulia Joja , care predă Securitate europeană la două universităţi din Washington şi la Institutul Diplomatic al SUA, vorbeşte pentru „Adevărul” despre așa-zisul Plan B, care pare a se prefigura ca o soluție imperfectă care va aduce pacea în Ucraina.

Planul a fost propus de fostul secretar NATO, Anders Rasmussen, care și prevede o situație similară cu ce s-a întâmplat cu Germania după cel de-al doilea Război Mondial. „Teritoriul aflat sub control ucrainean să facă parte din NATO, iar în ceea ce privește cealaltă parte, care nu e sub controlul Ucrainei, să înghețăm lucrurile așa ca în Germania, în speranța că cândva vom da șansa Ucrainei de a se elibera”, spune Joja.

Războiul a ajuns în impas

ADEVĂRUL: Care este bilanțul contrafensivei ucrainene?

Iulia Joja: Cred că am început cu o premisă greșită, la nivel internațional, că această contraofensivă din 2023 se va derula doar pe uscat și că se va centra doar pe câștig de teritoriu înapoi.

Și într-adevăr, din acest punct de vedere, putem să spunem că această contraofensivă de vară, care s-a încheiat când a început sezonul ploios, în octombrie-noiembrie, succesul este unul limitat.

La asta se mai adaugă analiza politică. În urmă cu două săptămâni au fost două articole importante despre modul în care se derulează războiul în Ucraina. L-aș menționa pe cel de-al doilea: interviul din The Economist, cu șeful Forțelor armate ucrainene, generalul Valeri Zalujnîi, care spune că aflăm într-un moment al războiului care este unul de impas, care se datorează - explică el într-un mod extrem de clar - raportului de forțe între ucraineni și ruși, pe de o parte, a tehnologiei, pe de altă parte, și a combinației dintre cele două.

La 3 cartușe ucrainene, rușii au tras 10

- Concret, ce vrea să spună prin asta?

Ceea ce spune de fapt, într-un mod foarte elegant, este faptul că, cu ajutorul pentru care-i mulțumește încă o dată, pe care l-au primit ucrainenii de la noi, de la Occident, nu s-a putut face mai mult.

Concluzia pe care trebuie s-o tragem este că le-am dat atât cât să țină linia de front, dar nu le-am dat suficient încât să progreseze în anul 2023, în care rușii, evident, s-au adaptat, în care ambele părți produc diferite cantități de armament.

Ca să închei răspunsul despre contraofensiva terestră, raportul de forțe putem să-l numărăm într-un mod simplu: muniția folosită într-un an în cadrul acestui tip de confruntare, de genul Primului Război Mondial. Astfel, Occidentul a dat Ucrainei aproape 3 milioane de cartușe, iar în acest timp, rușii au consumat 10 milioane de cartușe. Cu acest raport nu putem să ne așteptăm la o contraofensivă care să fie un succes.

Dacă ne uităm înainte, la tendințele pe care le avem în ceea ce privește ajutorul pentru ucraineni - le-am dat câteva zeci de tancuri în loc de câteva sute promise și le dăm din ce în ce mai puțin - putem să ne așteptăm la rezultate modeste în ceea ce privește recâștigarea spațiului terestru.

- Cum evoluează războiul pe mare?

Când ne uităm la așa-numita contraofensivă de vară, din punct de vedere maritim, este un mare succes.

Într-un final, avem o țară care nu are putere navală, pentru că flota era veche și cea mai mare parte a acesteia a fost confiscată în 2014 de către ruși. În aceste condiții, totuși, ucrainenii au reușit să învingă, cel puțin temporar, să împingă înapoi marea flotă a lui Putin, în care a investit sute de milioane în ultimii în ultimii ani și care era mândria lui. După ce ucrainenii au aruncat cu două rachete cu rază lungă, rușii și-au retras flora în Crimei în spațiul maritim al Rusiei.

Avem pentru prima dată în acest război, un beneficiu și pentru România al acestei contraofensive maritime a ucrainenilor - ameliorare a situației de securitate din vestul Mării Negre. Astfel, în ciuda anulării înțelegerii pe grâne a rușilor din această vară și în ciuda bombardamentelor asupra porturilor pentru care și românii au plătit un preț, ucrainenii, după ce au împins înapoi din afara Crimeei flota rușilor, reușesc să-și exporte grânele din Marea Neagră. Și noi ne mișcăm un pic mai liber în jurul litoralului Mării Negre, când rușii nu sunt pe aproape.

Presiuni asupra Ucrainei pentru Planul B

- Presa internațională notează că este nevoie de un nou plan pentru războiul din Ucraina și se fac presiuni, negocieri, pentru a se ajunge la o pace...

Da, sunt niște discuții foarte interesante.

E important aici să înțelegem corect în ce constau de fapt aceste posibile presiuni. Noi punem, în acest moment, o presiune enormă pe Ucraina, pentru că le dăm atât cât să țină cu greu frontul, dar nu suficient cât să câștige. Iar având în vedere tendințele de a reduce ajutorul, cu chiu-cuvai le-am dat câteva zeci de tancuri ruginite, când avem la dispoziție mii de tancuri în Europa și Statele Unite, cu chiu-cu vai nu reușim nici măcar să le dăm din partea europenilor 1.000.000 de cartușe. În aceste condiții, nu putem să ne așteptăm ca ei să facă un miracol.

Dacă ajutorul militar din partea Statelor Unite și din partea europenilor, la anul nu va mai exista sau se va reduce substanțial, vom pune atâta presiune pe ei încât să-i forțăm să piardă din nou teren. Pentru că în același timp, rușii nu se opresc și produc din ce în ce mai mult armament.

Noi am eșuat nu numai în ajutorul militar, ci și planul de a izola economia suficient încât să nu mai aibă capacitatea de a produce zeci de tancuri și milioane de runde de muniție. Deci, asta este presiunea pe care noi o depunem în mod direct și indirect în fiecare zi asupra Ucrainei.

Și atunci întrebarea pe care trebuie să ne-o punem, inclusiv și în mod special în România, este cum putem să ne gândim la un plan B, astfel încât să avem ceea ce ne dorim pentru noi, România: pace și stabilitate în regiune. Și cum putem să ajungem la acest plan în condițiile în care unul din actori, și anume Rusia, este o țară care nu se va opri.

Trebuie să încetăm să discutăm despre negocieri, pentru că Rusia nu vrea să negocieze, a arătat asta în fiecare zi și în fiecare lună pe parcursul acestei invazii. Rușii nu au dat niciun semn că vor să negocieze. Obiectivele lor strategice în Rusia au rămas neschimbate de la începutul acestui război, și anume eliminarea Ucrainei ca stat independent, cu care noi avem o graniță.

Și apoi nu știm care va fi următorul. Aici putem să speculăm, dar în orice caz eliminarea Ucrainei, ceea ce nu va duce la pace și stabilitate în regiunea Mării Negre.

Și atunci planul B este cum putem să o creăm, cum putem să obținem, dacă nu, dacă nu avem suficientă voință politică în Occident pentru a ajuta Ucraina să câștige, cum putem să ajungem la o variantă suboptimală, dar mai bună decât situația în care suntem în acest moment.

- În ce constă acest plan B?

Aici intervine planul avansat, zilele trecute, de către fostul secretar general NATO, Anders Rasmussen, în care propune intrarea Ucrainei în NATO, într-o formulă precum Germania, în care teritoriul care este deținut acum sub controlul Ucrainei va fi teritoriu sub controlul NATO, în care avem obligația de a ajuta Ucraina, și în cealaltă parte a teritoriului ucrainean, care nu este sub control ucrainean și sub ocupație rusească, să încercăm să înghețăm lucrurile așa cum am făcut-o cu Germania după cel de-al Doilea Război Mondial, în speranța că cândva, peste un an, peste 6 ani, peste șase decenii, dacă ne gândim la Războiul Rece, Ucraina va avea șansa a-și recupera teritoriile.

- Ce înțelegeți prin teritoriul aflat sub control?

Înțelegem ce este acum efectiv sub controlul Ucrainei sau în momentul în care se va parafa înțelegerea.

Pentru acest plan B, care este imperfect, care vine cu o adevărată dramă a populației lăsate în acel teritoriu aflat sub controlul Rusiei și, din punct de vedere strategic și economic, șansa Ucrainei de a se dezvolta ca mare economie fără Crimeea, fără capacitatea sustenabilă de a exporta prin Marea Neagră, practic este și ea mult mai redusă.

Deci este o situație imperfectă din toate punctele de vedere, dar în absența unei schimbări de strategie din partea administrației Biden și a capitalelor mari europene de a ajuta Ucraina acum să-și câștige teritoriul înapoi, asta este o posibilă variantă B.

Dar și pentru varianta B timpul trece. Nu mai avem mult timp la dispoziție, pentru că summitul de la Washington, cu ocazia a 75 de ani de NATO, este peste câteva luni și, evident, alegerile americane sunt peste un an.