Numită după colonelul Oleksandr Oksanşenko sau „Lupul Cenuşiu”, legendarul pilot ucrainean ucis în primele zile ale războiului, echipa formată din între cinci şi opt membri ai Forţelor Aeriene ale SUA în Europa consiliază atât în privinţa echipamentelor care ar fi necesare, cât şi a modului în care pot fi folosite în luptă.

„Putem examina multe informaţii de la servicii, până la niveluri clasificate, şi astfel să realizăm evaluări ale lucrurilor de care au nevoie forţele aeriene ucrainene pentru a avea succes din perspectiva componentei aeriene”, a spus un membru al echipei.

Echipa s-a format după invazia rusă şi funcţionează pe bază de voluntariat, iar membrii sunt încurajaţi să fie inventivi şi să vină cu soluţii creative la probleme de care află de la omologii lor ucraineni.

„Este cel mai neobişnuit job pe care l-am avut în armată. Este ceva de genul <<alege-ţi singur aventura>>. Este şi un soi de roller-coaster de emoţii deoarece pe de o parte ai libertatea de a pune la treabă orice idee, iar pe alta ai mereu acest sentiment: ce ar putea fi?”, a dezvăluit un pilot al echipei.

Grupul „Lupul Cenuşiu” transmit recomandări care ajung până la niveluri superioare ale lanţului de comandă al Pentagonului şi uneori până la decidenţii de la Washington.

Uneori apare situaţia în care ucrainenii cer o armă care fie nu poate fi folosită pe un avion din era sovietică, fie SUA nu are posibilitatea să o ofere. Atunci echipa încearcă să găsească o soluţie în funcţie de impactul pe câmpul de luptă dorit de ucraineni în baza tehnologiei disponibile.

„Unele lucruri nu sunt de luat în calcul. Nu poţi pune o AIM-120 [o rachetă avansată aer-aer purtată de avioanele SUA] pe un avion ucrainean. Dar alte idei sunt mai puţin complicate şi ar putea oferi capabilităţi peste medie”, spune el.

La cartierul Forţelor Aeriene ale SUA în Europa din cadrul bazei Ramstein este staţionat şi un ofiţer de legătură ucrainean, un pilot de SU-24 care a efectuat misiuni de luptă după invazie şi ale cărui sarcini sunt în principal depăşirea barierelor în privinţa culturii instituţionale. Dar el are şi rolul esenţial de a a-i ajuta pe americani să înţeleagă limitele tehnologice ale ucrainenilor.

„Trebuie să avem mare grijă în privinţa lucrurilor pe care să le spunem că ar trebui să le facă”, întrucât am putea să dăm sfaturi greşite necunoscând cum funcţionează armata lor, a recunoscut un membru al echipei pentru Coffee or Die.

Un obstacol este că ucrainenii nu au încă acelaşi grad de autonomie ca piloţii americani, printre motive numărându-se faptul că zboară în avioane sovietice.

Datorită avionicii avansate ale avioanelor de luptă americane, care oferă o cantitate mare de informaţii în interiorul cabinei, piloţii de luptă din SUA au de obicei autoritatea de decizie atunci când vine vorba de utilizarea armelor lor, spre deosebire de ucraineni.

„Cabinele şi afişajele vestice sunt construite în jurul ideii că pilotul va fi autoritatea centrală de luare a deciziilor în avionul său”, explică Armey subliniind că piloţii americani sunt doar îndrumaţi de serviciile de management ale luptelor aeriene pe când „Este dificil în cabinele [ucrainenilor] […] avionica lor este limitată, aşa că există un motiv fizic pentru care ei fac lucrurile puţin diferit decât noi.”

Ideea formării echipei „Lupului Cenuşiu” a fost a colonelului Robert Swertfager, comandantul Grupului 144 de operaţiuni din cadrul Gărzii Naţionale Aeriene din California, prieten cu „Lupul Cenuşiu” Oleksandr Oksanşenko, pilotul de 53 de ani ucis pe 25 februarie de apărarea antieriană rusă.

„A fost o personalitate uriaşă şi foarte respectată”, a spus Armey despre colonelul care a revenit în luptă după invazia rusă.

A 144-a Aripă de Luptă a Gărzii Naţionale Aeriene din California a lucrat cu forţele aeriene ucrainene din 1993 şi, de-a lungul timpului, s-au format prietenii strânse. La scurt timp după ce a început invazia din 24 februarie, Armey a căutat modalităţi de a ajuta.

„Să stai pe margine şi să nu faci nimic era ceva devastator, după ce am avut prieteni [în Ucraina] şi am lucrat cu armata lor ani de zile.”

Împreună cu soţia sa, Anastasiia, care este ucraineană, Armey a creat un site de strângere de fonduri numit „ Wingmen for Ukraine ”, care achiziţionează echipamente pentru armata ucraineană, inclusiv unele echipamente specifice pentru piloţii ucraineni, cum ar fi radiouri de supravieţuire: „Lucrurile care nouă ni se par foarte mărunte, cum ar fi trimiterea unui tip de bocanici, pot avea un efect foarte mare. Nu putem duce războiul, dar cel puţin putem ajuta în diferite moduri. […] [Ucrainenii] merită să facem investiţii în ei.

Am subestimat în mod constant forţele armate ucrainene în general, dar în special forţele lor aeriene şi capacitatea lor de a se adapta la noi tactici şi noi arme.

Continuă să fie adaptabili, să mă surprindă cu capacitatea lor de a se adapta la noile tactici, să exploateze slăbiciunile [Rusia] şi să facă acele actualizări şi schimbări. Indiferent de informaţiile pe care le oferim – deşi au fost destul de limitate –...vedem efecte pozitive de fiecare dată.”

Vorbind în special despre piloţii ucraineni Su-24, care zboară extrem de jos pentru a evita apărarea antiaeriană rusă, Armey a spus: „Abilitatea lor de a intra acolo şi de a finaliza misiunea este incredibilă”.