Cristiana Stancu este mai mult decât o sportivă de înaltă performanţă. La cei 22 de ani ai săi, ea se remarcă prin faptul că, de la o vârstă fragedă, a îmbinat într-un mod curios cariera de luptătoare profesionistă cu cea de pictor pasionat. Activitatea acestei tinere, care a depăşit cu mult prerogativele unei femei, gravitează în jurul credinţei, a laturii spirituale, mistice, deoarece nu pictează orice fel de tablou, ci preponderent icoane.
Cristiana şi-a descoperit acest har la 7 ani. La acea vârstă, se pregătea într-un atelier de pictură, unde, mai târziu, avea să-l cunoască pe viitorul său antrenor de arte marţiale. „Pictam într-un complex din Bucureşti, iar tatăl unora dintre colegii mei de pictură era antrenor de arte marţiale. Am început sporturile de contact la 9 ani, deşi tatăl meu, fost practicant de jiu-jitsu, mă iniţiase în acest sport aproape concomitent cu primii paşi. Mama mea a fost cea care m-a dus într-un spaţiu organizat unde să mă pot dezvolta din punct de vedere fizic, iar întâmplarea a făcut ca acel loc să fie o sală de arte marţiale”, îşi aminteşte Cristiana.

Puternic impresionată de primele antrenamente, ea s-a dedicat participării la evenimentele din cadrul sălii şi, după trei luni, a avansat în mod surprinzător, ajungând să treacă de la grupa de copii la cea de adulţi. “Nu mă gandeam că voi alege să fac o profesie din arte marţiale, atunci fiind preocupată cu desăvârşire de studiu”, îşi aminteşte sportiva.

Deşi practică un sport dur, Cristiana a avut mereu susţinerea părinţilor şi a fost încurajată în toate acţiunile ei. “Părinţii mi-au acordat libertate şi încredere deplină, ceea ce m-a asigurat că drumul pe care mi l-am ales este unul asumat şi dorit, şi nu unul impus, aceasta fiind o dramă pe care mulţi oameni o trăiesc. Nimeni nu poate ajunge la potenţial maxim dacă nu îşi urmează visele şi dacă nu simte că viaţa îi aparţine.”

L-a întâlnit pe Ray Sefo în Japonia

O fire ambiţioasă, Cristiana crede că pentru a-ţi atinge visele e nevoie de sacrificii, devotament şi o putere care depăşeşte de multe ori raţiunea umană. A început să lupte acum zece ani şi, după multe reuşite, dar şi eşecuri, a fost selecţionată în lotul naţional, ajungând astfel, la doar 16 ani, să lupte în Japonia. „Atunci am realizat ca îmi doresc să devin luptătoare profesionistă şi să ajung ca unul dintre modelele mele din acea vreme. Am avut onoarea să-l întâlnesc în Japonia pe legenda kickbox-ului mondial, Ray Sefo, precum şi o mulţime de alţi luptători şi antrenori de talie mondială. Atitudinea, comportamentul şi felul lor de fi m-au determinat să-mi doresc să fac parte din lumea lor.”

La 18 ani, Cristiana a ales să-şi schimbe antrenorii, ajungând să se antreneze cu modelele ei din lumea artelor marţiale, ale căror nume i-au fost sursă de putere şi determinare. Aceştia sunt Paul Kasprovschi (primul campion european al României pe sistemul full-contact) şi Tiberiu Florescu (multiplu campion naţional şi european la kick box şi full-contact, campion în SUA). După multe insistenţe, cei doi antrenori au acceptat să o antreneze pe Cristiana, filmul poveştii ei semănând mult cu scenariul din „Million Dollar Baby”. Alături de ei, sportiva a început să se antreneze la kickbox şi MMA (n.r. arte marţiale mixte), desfăşurându-şi activitatea în cadrul Federaţiei Române de Kempo, unde a participat cu succes la mai multe ediţii ale Campionatelor Naţionale, Europene şi Mondiale, dar şi la evenimente semiprofesioniste de MMA.

În ciuda eforturilor titanice pe care le face un luptător profesionist, câştigurile financiare sunt modeste. “După competiţiile internaţionale, sportivii sunt premiaţi de Federaţia Română de Kempo. Deşi remunerarea nu excepţională, totuşi, premiile nu sunt insignifiante, dar nici nu schimbă cu mult situaţia financiară a unui sportiv, care reuşeşte în carieră datorită pasiunii şi freneziei cu care se antrenează. Pentru un titlul mondial sau european, un luptător poate câştiga între 1.000 şi 2.000 de euro”, dezvăluie Cristiana.

Palmares Cristiana Stancu:

- medaliata în cadrul competiţiilor naţionale şi europene de karate full-contact
- medaliată în cadrul competiţiilor naţionale, europene şi mondiale de Kempo
- are 97 de meciuri la activ
- câştigătoare a titlului mondial semiprofesionist la MMA în 2012, Tallin-Estonia

Cristiana Stancu: Am luptat în cuşcă, e cel mai înalt nivel la care poate ajunge un luptător. Acesta e drumul pentru a deveni campioană mondială UFC (n.r. cea mai mare organizaţie de arte marţiale mixte din lume, al cărei sediu este în America).

Slăbirile sunt cele mai neplăcute momente din cariera unui luptător. Este un moment dificil care include o dietă dura şi antrenamente până la epuizare.

"Pictura mă eliberează!"

Pentru Cristiana, pictura e mai mult decât un hobby. Chiar dacă pare o activitate incompatibilă cu cariera de luptătoare, pictura este o trăsătură aparte a sportivei, ea explicând legătura dintre cele două sfere de interes. “Prin pictură mă regasesc. Am terminat Facultatea de Teologie şi, astfel, m-am îndreptat către această latură a picturii. Înainte de facultate, pictam tablouri în ulei, cu tematică abstractă. Pentru mine iconografia este o luptă transpusă în pictură, în simboluri. Lupta şi pictura religioasă denotă o căutare interioară, o căutare a autencităţii, a firescului dincolo de raţiune”, precizează Cristiana.

Ea nu se consideră un artist plastic, deoarece nu dedică acestei activităţi acel timp care ar îndreptăţi-o să creadă că este un artist plastic desăvârşit. “Daca în cazul sportului tind spre desăvârşire, în pictură mă detaşesz de acest sentiment, care uneori mă constrânge. Pictura mă eliberează, îmi defineşte personalitatea, dându-i şi alte valenţe decât cele pe care le prezint în ring. Pictura îmi aduce bucuria omului când primeşte un tablou sau o icoană. Totuşi, trebuie să recunosc că aş fi încântată să pot avea expoziţii şi să pot bucura la o scara mai mare oamenii iubitori de artă”, conchide Cristiana.

Cristiana Stancu: Întotdeauna o să mă întorc în România. Sunt o persoană naţionalistă, n-aş putea să trăiesc pentru totodeauna într-o ţară străină fără să vorbesc limba romana, iar copiii mei sa nu isi cunoasca istoria, traditia, cultura si spiritualitatea tarii din care provin parintii lor.

Sursa: adevarul.ro

Distribuie Distribuie Comentarii