Alegerile ne-au dat un parlament din care nu poate rezulta decât o singură formulă de guvern, o coaliție între PNL, USRPLUS și UDMR. Nicio altă combinație nu mai este posibilă. De fapt, acest lucru era evident încă de la începutul anului, toate sondajele și alegerile de anul trecut și de anul acesta indicau acest lucru. Și, cu toate acestea, singurii care nu par încă împăcați cu această realitate sunt chiar liderii partidelor respective, scrie profesorul Petrișor Peiu pe  SpotMedia.ro .

În vremuri normale, disputele copilărești dintre liberali și pluseriști ne-ar fi oferit o comedie ieftină, cu actori de mâna a doua și cu recuzită rămasă de la alte producții. Dar situația în care ne aflăm astăzi ar trebui să ne facă să ne îngrozim de arțagul partidelor care au fost alese de popor să conducă țara.

Pentru a fi foarte clar: în vreme ce poporul, în frunte cu prea-liniștitul Klaus Iohannis, savurează suspinele și ocheadele dintre Orban, Barna și Cioloș, țara se scurge încet într-o fundătură, din care îi vor trebui mulți ani și multe sacrificii să iasă.

Am arătat, înainte de alegeri, faptul că pandemia de Covid ne-a dat înapoi, atât față de media Uniunii Europene, cât și față de țările din jurul nostru. Ne-am întors, practic, la situația din octombrie 2017 la sfârșitul trimestrului al III-lea al anului acesta. Am pierdut, așadar, doi ani de pomană, numai pentru a hrăni ambițiile politice ale unora. Iată, încă o dată, pentru a nu mai fi dubii, care ne este performanța în Uniunea europeană:

Cu -6% septembrie 2020 față de septembrie 2019 avem a cincea cea mai mare cădere din Uniune; mai rău decât noi stau doar țările care trăiesc din turism și care s-au prăbușit din cauza lipsei turiștilor din această vară ( Grecia, Croația, Malta și Spania). De ce am ajuns aici? Foarte simplu: toate țările din Uniune au împrumutat bani pentru a-și alimenta economiile suferinde. Și au făcut deficite mari, de peste 7-8% din PIB. Numai noi am împrumutat foarte puțin, mai puțin de 5% din PIB. Păi cum așa? Uite-așa, noi deja aveam, la sfârșitul lui 2019, un deficit de 4,4% din PIB. Așa că ne-am întins atât cât am avut plapuma de lungă. Mai ales că, fiind an electoral, nici în 2019, nici în 2020, nimeni n-a avut curaj să mai taie din cheltuielile aberante ale statului sau să crească veniturile aceluiași stat. Toți politicienii promiteau lapte și miere, inspectorii de la fisc nu aveau voie să mai întrebe de TVA, primarii tăiau panglici de zor, iar guvernul Orban era pe punctul să organizeze ședințele de guvern pe șantierele unde inaugurau fiecare metru de șosea. Cam așa am trăit în ultimii doi ani. Nimeni nu se gândea la bolile cronice care mănâncă în fiecare zi din firava noastră economie.

Să nu credeți cumva că, acolo sus, în Olimpul politic, nu se uită niciun semi-zeu la ce se întâmplă. Nu, nicidecum, în Olimp se știa foarte bine ce se întâmplă. Iată, bunăoară, că însuși consilierul pe teme economice al lui Zeus Iohannis remarca, pe blogul său, că anul trecut România a avut cel mai mare deficit bugetar din Uniune:

Motiv pentru care noi nu prea puteam să ieșim din rândul Uniunii cu deficitul și ne-am oprit pe la 9,1% din PIB (zice guvernul, deocamdată):

Ei, și-acum vine partea interesantă. Un om normal s-ar fi dus repede la Zeus să-i zică: „uite șefu, din cauză că guvernul toacă banii pe prostioare și nu vrea să strângă taxele cuvenite, noi nu mai mai avem bani să susținem economia, pe timpul pandemiei!”. Ei aș, un politician nu va face niciodată asta. Drept pentru care, profesorul de economie Cosmin Marinescu, consilierul președintelui, ne comunică o nouă și măreață realizare a guvernului: a reușit a doua cea mai mică creștere a deficitului, adică a apărat reduta sobrietății fiscale:

Care va să zică faptul că alte țări au cheltuit sume uriașe pentru a-și salva economiile se cheamă în limba penelistă „deteriorarea finanțelor publice”.

Iată cum „fraierii” de polonezi au pompat în economie vreo 27 de miliarde de euro (sursa:  AICI ), ungurii aproape 8 miliarde de euro (sursa:  AICI , la o economie cam 60% din a noastră), iar noi ne-am ținut bățoși, cu  „finanțele publice nedeteriorate” și am alocat pentru salvarea economiei doar vreo 9 miliarde de euro. Atât s-a putut!

Să fie limpede: polonezii au plecat de la un deficit de 0,7% din PIB anul trecut și vor ajunge pe la 8,4% anul acesta, adică au injectat în economie 7,7% din PIB. Iar ungurii au plecat de la un deficit de 2% din PIB anul trecut și vor ajunge anul acesta la 9% din PIB, adică au injectat în economie aproape 7% din PIB. În vreme ce noi am injectat doar 4,7% din PIB în economie anul acesta. Atâția bani dai, atâta primești.

Dar să nu trecem peste esențial. Și anume faptul că România a ajuns într-un punct critic, cu o balanță economică dificilă și împovărătoare. Pe lângă deficitul bugetar, la care suntem campioni europeni, mai avem și un deficit comercial înspăimântător: peste 17 miliarde de euro la comerțul cu bunuri și peste 8 miliarde de euro pe total (2019). Deficitul comercial și cel bugetar ne-au mai făcut anul trecut campioni la ceva și anume la deficitul de cont curent: am consumat cu 10 miliarde de euro mai mult decât am produs/primit:

Investițiile străine s-au cifrat la puțin peste 5 miliarde de euro și încă 5 miliarde de euro au venit ca remiteri ale celor care lucrează în străinătate.

Poate ați auzit în timpul nenumăratelor campanii electorale din ultimii doi ani cum vom fi salvați de miraculoasele fonduri europene. Și poate vă întrebați cum ne-au salvat și până acum. Iată exemplul anului 2019: „Fondurile europene primite de România de la bugetul Uniunii Europene în anul 2019, înregistrate sub formă de transferuri curente ale administrației publice, au totalizat 1.435 milioane euro, sumă provenită în proporție de peste 80 la sută din Fondul Social European și din Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR), diferența fiind reprezentată de venituri secundare diverse.

Contribuția la bugetul Uniunii Europene determinată pe baza venitului național brut și a taxei pe valoare adăugată a însumat 1.805 milioane euro”.

Asta o spune, negru pe alb, Banca națională a României în raportul „Balanța de plăți și poziția investițională internațională a României- 2019)”: anul trecut am reușit să atragem de la UE 1,43 miliarde de euro și am plătit către UE 1,8 miliarde de euro!!!! Anul acesta vom atrage 2,9 miliarde de euro. În primii ani ai actualei perioade de programare, adică în anii 2014-2016, nu au fost atrase sume din fondurile alocate pentru perioada 2014-2020. În anii următori, 2017-2019, au fost atrase sume de 1,94 miliarde euro/an. Dacă sunt luaţi în calcul şi primii ani ai perioadei de programare, atunci media sumelor atrase este de 973,87 milioane/an. (sursa:  AICI) . Mi se pare mie sau românii care muncesc în afara țării trimit într-un an mult mai mulți bani decât ce primim de la UE timp de 7 ani, după ce scădem contribuția noastră? Și ziceți că nu suntem prost conduși?

În caz că vreun politician va vrea vreodată să le mulțumească celor care salvează balanța de plăți a României, iată și de unde trimit acești oameni banii respectivi: peste 1 miliard de euro ne vin din Germania, Marea Britanie și Italia și 500 de milioane de euro ajung aici de la lucrătorii din Spania.

Ei bine, în vreme ce peneliștii și pluseriștii se ceartă pe biroul ocupat cândva de Liviu Dragnea, situația țării devine și mai complicată. La sfârșitul lunii octombrie, deficitul comercial crește față de primele 10 luni de anul trecut, cu 1 miliard de euro la comerțul cu bunuri și cu 300 de milioane de euro pe total:

Ceea ce ne-a mai salvat anul acesta a fost faptul că românii au cheltuit cu 600 de milioane de euro mai puțin pe concediile făcute în străinătate. De aici vine și reducerea, cu 400 de milioane de euro, a deficitului de cont curent pe primele 10 luni ale anului 2020 față de primele 10 luni din 2019. Investiţiile străine directe în România au însumat 1.754 milioane euro cu apropae 3 miliarde de euro mai puțin față de 2019 ( 4.673 milioane euro în perioada ianuarie – octombrie 2019).

Ei, la atâtea scăderi, meritam și noi o creștere. Da, datoria publică externă a crescut cu vreo 11 miliarde de euro:

Dar nu-i bai, dragi președinți de partide, voi aveți tot timpul din lume să negociați fotoliul lui Dragnea. Ce contează că anul viitor, chiar și fără pandemie, vom avea un deficit bugetar de peste 8% din PIB (o spune atât Consiliul Fiscal – sursa:  AICI  – cât și economistul șef al Băncii naționale)? Ce contează că gazele din Marea Neagră vor rămâne tot pe fundul mării pentru încă câțiva ani? Ce contează că, în ritmul ăsta de îndatorare, vom ajunge să mai împrumutăm încă 10 miliarde de euro la anul și probabil agențiile de rating ne vor trimite să căutăm bani prin seifurile politicienilor, că la bănci s-au putea să nu mai avem ușa deschisă?

Ce mai contează vreo 20 de milioane de fraieri care așteaptă să fie guvernați în plină criză? Sau mai contează că pentru a cheltui cele 15 miliarde de euro și pentru a împrumuta (!!!) încă 16 miliarde de euro din Mecanismul de Reziliență și Recuperare trebuie întocmit un plan național mai serios decât cel deja pregătit de guvernul Orban? A, poate nu a ajuns și la voi știrea că Planul Național de Reziliență și Recuperare nu prea e ceea ce era așteptat la Bruxeles (Sursa:  AICI ). Păi normal, că nimeni nu ne laudă la Comisia Europeană pentru faptul că au luat unii cu copy-paste de prin programele electorale miile de kilometri de autostrăzi și le-au îndesat într-un plan menit să servească alte tipuri de investiții.

Acum, stau și eu și mă-ntreb: dacă cei de la PNL și de la USRPLUS se tot lăudau de vreo doi ani că vor guverna împreună, de ce se simt atât de vexați de faptul că trebuie să se suporte reciproc în același guvern? Dar dacă Orban, Barna și Cioloș au atâtea probleme de acomodare la început, cum vor rezista ei împreună patru ani? Mai ales când vor avea de făcut și lucruri neplăcute, cum ar fi reduceri de cheltuieli, reduceri de personal sau chiar creșteri de taxe? La UDMR nici nu vreau să mă mai uit acum, că cine știe ce drăcușori zburdalnici mai umblă și pe acolo….

Distribuie Distribuie Comentarii