Banchizele din Antarctica s-au micşorat în proporţie de 40%, în cazul a aproape jumătate dintre ele neexistând „niciun semn de recuperare", au anunţat oamenii de ştiinţă potrivit cărora schimbările climatice ar fi responsabile de această situaţie, relatează DPA/PA Media.

Oamenii de ştiinţă au măsurat an de an schimbările gheţii. Foto: Shutterstock (Arhivă)

Apa caldă din partea vestică a continentului a topit gheaţa, în timp ce în est banchizele fie au rămas la fel, fie s-au mărit datorită apei mai reci din acea regiune, scrie Agerpres.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Leeds, Anglia, au calculat că 67 de trilioane de tone de gheaţă s-au pierdut în zona vestică, în timp ce 59 de trilioane de tone au fost adăugate în regiunea estică între anii 1997 şi 2021 - rezultând o pierdere netă de 7,5 trilioane de tone.

Aceste banchize se află la capătul gheţarilor şi le încetinesc acestora viteza de scurgere în mare. Când banchizele se micşorează, gheţarii eliberează cantităţi mai mari de apă dulce în mare, care poate perturba curenţii de Oceanul Antarctic.

„Există o imagine mixtă a deteriorării banchizei, iar acest lucru are de-a face cu temperatura oceanului şi curenţii oceanici din jurul Antarcticii", a declarat dr. Benjamin Davison, expert în observarea Pământului, conducătorul studiului.

„Jumătatea vestică este expusă apei calde, care poate eroda rapid banchizele de dedesubt, în timp ce mare parte din Antarctica de Est este în prezent protejată de apa caldă din apropiere de o fâşie de apă rece pe coastă", a adăugat el.

Oamenii de ştiinţă au măsurat an de an schimbările gheţii cu ajutorul sateliţilor care pot avea acces prin pătura densă de nori din timpul nopţilor polare lungi. Ei au analizat peste 100.000 de imagini surprinse din spaţiu pentru a evalua starea banchizelor, care poate avea efecte secundare pentru restul globului şi au publicat concluziile în jurnalul Scientific Advances.

„Se micşorează fără niciun semn de recuperare”

Cele 67 de milioane de tone de apă dulce eliberate în ocean pe parcursul perioadei de 25 de ani afectează curenţii oceanici care transportă căldură şi nutrienţi în întreaga lume.

Apa sărată se scufundă către fundul oceanului, ceea ce ajută la propulsarea curenţilor. Însă, o cantitate mai mare de apă dulce perturbă acest sistem, deoarece durează mai mult timp pentru a ajunge la fundul oceanului.

Oamenii de ştiinţă estimează că pierderea gheţii este rezultatul schimbărilor climatice, deoarece într-un ciclu de variaţie naturală ar exista mai multă gheaţă care ar „creşte din nou".

„Ne aşteptam ca majoritatea banchizelor să treacă prin cicluri de micşorare rapidă, dar de scurtă durată, apoi să crească din nou, încet. În schimb, vedem că aproape jumătate dintre ele se micşorează fără niciun semn de recuperare", a spus Benjamin Davison.

Potrivit observaţiilor, banchiza Getz a pierdut cea mai mare cantitate de gheaţă - peste 1,9 trilioane în perioada studiată. Doar 5% din aceasta a fost prin desprindere, un fenomen în cadrul căruia din banchize se desprind bucăţi de gheaţă care devin aisberguri. Restul a fost cauzat de topire.

Alte 1,3 trilioane de tone de gheaţă au fost pierdute din banchiza Pine Island, aproximativ o treime prin desprindere şi restul prin topire.

Pe partea estică a Antarcticii, banchiza Amery a câştigat 1,2 trilioane de tone de gheaţă deoarece apele din acea regiune a continentul sunt mult mai reci.