În octombrie, se împlinesc 576 de ani de la prima urcare pe tronul Țării Românești a lui Vlad Țepeș, voievodul rămas în istorie pentru cruzimile sale. Unele mărturii istorice dezvăluie și o personalitate mai puțin cunoscută a celui supranumit Dracula.

Vlad Țepeș (1431 - 1476) a rămas în istorie ca fiind unul dintre cei mai sângeroși tirani medievali, însă dincolo de legendele devenite extrem de populare la scurt timp după moartea sa, documentele istorice dezvăluie și o altă personalitate a celui supranumit „Dracula” sau „fiul Diavolului”.

Vlad Țepeș a fost de trei ori domnitor al Munteniei, rămânând pe tron pentru aproximativ 14 ani, la mijlocul secolului al XV-lea.

Adolescentul care a cucerit capitala Munteniei

Cea mai scurtă dintre ele, de doar câteva luni, a început în toamna anului 1448, când tânărul fiu al voievodului Vlad Dracul, care fusese asasinat în 1447, a profitat de înfrângerea armatelor muntene și transilvane de către turci la Kosovo, și a intrat cu o mică armată de mercenari, ocupând cetatea Târgoviște, atunci centru de putere al Țării Românești.

„La 31 octombrie 1448, un adolescent aspirant la tronul Țării Românești s-a declarat conducătorul acelei țări. El nu s-a născut acolo; nu a fost botezat în credința sa ortodoxă; originea sa princiară era discutabilă; nu avea bani; nu avea armată sau susținători; și cel mai ciudat dintre toate, era îmbrăcat ca un ofițer al armatei turcești pe care tocmai o părăsise. Tânărul de șaptesprezece ani era fiul lui Vlad Dracul, domnitorul de două ori al Țării Românești și fiul nelegitim al domnitorului Mircea cel Bătrân, o figură iconică pentru români. Fiul lui Dracul a fost numit Vlad al treilea, numit mai târziu Dracula (Fiul diavolului)”, îl descria istoricul Ion Grumeză, în volumul „Rădăcinile balcanizării, Europa de Est în anii 500 - 1500” (The Roots of Balkanization, Eastern Europe C.E. 500-1500, apărută în 2010).

Adolescentul de 17 ani a fost alungat de pe tron două luni mai târziu de Vladislav al II-lea, cel care își recăpătase tronul.

Cruzimile ultimului cruciat

Vlad Țepeș a izbutit să îl învingă pe rivalul său opt ani mai târziu, în 1456, și să își înceapă astfel perioada de domnie care l-a făcut faimos în Europa.

„Fără a pierde timp, Dracula s-a angajat într-o cruciadă internă care a implicat acțiuni îndrăznețe și măsuri de reformă. Om cu o disciplină și onoare impecabile, acoperit cu o sete de răzbunare, și-a consolidat puterea angajând propria sa armată de mercenari în uniformă”, arăta istoricul Ion Grumeză.

Boierii au fost puși să-i plătească taxe, iar cei care se opuneau erau uciși. Țepeș a fost responsabil însă și de masacrarea într-un mod cinci a cerșetorilor, persoanelor fără adăpost și suferinzilor din Muntenia, iar hoților și răufăcătorilor le pregătea pedepse sadice, prin tragerea în țeapă.

„În decurs de un an, drumurile muntene erau atât de sigure încât o pungă pierdută plină cu monede de aur putea rămâne neatinsă în mijlocul unei intersecții aglomerate”, informa, în cartea sa, Ion Grumeză.

În 1457 a oferit o sărbătoare domnească pentru a sărbători Paștele și i-a invitat pe boieri să-i fie oaspeți. După o călătorie lungă din Târgovişte, s-au trezit într-o regiune de munte îndepărtată.

Acolo au fost obligați să muncească la construcția cetății Poienari (video) noua sa fortăreață din munți.

Cei mai tineri erau siliți la muncă până la moarte, iar cei mai în vârstă, au fost trași în țeapă, în timp ce moșiile lor au fost luate de nobilimea loială prințului, care atunci avea să fie poreclit „Țepeș”.

„Tragerea în țeapă era o pedeapsă practicată de perși și turci pentru a inspira teroare și teamă rebelilor, așa cum romanii foloseau crucificarea. Fiind o afișare publică concepută pentru a descuraja neascultarea, a fost un simbol înfiorător al puterii absolute, care a avut un efect înfricoșător atât asupra populației, cât și asupra dușmanilor. Pentru Dracula a fost o modalitate de a-și face cunoscut mesajul regal: ”Asta i se poate întâmpla oricui” care nu era dispus să se comporte conform dorințelor regale”, arăta autorul volumului.

Zeci de mii de oameni ar fi fost victimele cruzimii voievodului muntean, printre ei numărându-se mii de turci luați prizonieri în confruntările militare ale armatelor lui Vlad Țepeș cu otomanii.

Unii cărturari medievali, ca umanistul italian Callimachus l-au numit „cel mai mare împărat și domn” al vremii, iar unii istorici ai epocii moderne l-au descris ca fiind „ultimul cruciat”, însă legendele care îl înfățișau ca fiind un personaj diabolic, gata oricând să comită fapte înfiorătoare, sunt lucrurile pentru care voievodul muntean este cel mai adesea amintit în istorie.

Prizonierul de lux al regelui Matia

Luat prizonier la Curtea regelui Matia, în toamna anului 1462, Vlad Țepeș a trăit 12 ani în capitivitate, la Vișegrad și Buda, până în 1475, când a revenit pe tronul Munteniei. În perioada exilului său forțat, Vlad Țepeș a avut un statut privilegiat, iar personalitatea sa apărea diferită față de cea schițată în legendele despre actele sângeroase pe care le-ar fi comis.

„În loc să arate și să se comporte ca un monstru, Dracula era un cavaler bine îngrijit, care vorbea șase limbi și avea maniere alese. Le fermeca pe femei cu sex-apealul său și se impunea în fața bărbaților. Când era întrebat despre cruzimile sale, afirma că cei răi se trăgeau singuri în țeapă. Se spunea că ochii săi verzi închis puteau pătrunde prin ascultătorii săi, uimiți”, arăta istoricul Ion Grumeză.

Regele Matia îl aducea pe Țepeș la întâlnirile pe care le avea cu amasadorii puterii otomane la Buda pentru a le insipra teamă.

„Îmbrăcat în costume de război și purtând vizibil Ordinul Dragonului, purtând inelul său cavaler peste degetele înmănușite, care se sprijineau cu aroganță pe sabia grea de cruciada dată tatălui său la Nürnberg, prințul Dracula stătea ferm lângă tronul regal al Ungariei”, arăta Ion Grumeză, în volumul „Rădăcinile balcanizării, Europa de Est în anii 500 - 1500”.

În timpul petrecut la Curtea regală, Vlad Țepeș s-a convertit la catolicism, s-a căsătorit cu verișoara regelui Matia și a participat la încoronarea acestuia în 1464. A primit apoi gradul de căpitan în armata ungară și însărcinarea de a apăra granițele Transilvaniei medievale.

Revenit în 1475 la conducerea Țării Românești, Vlad Țepeș a murit, un an mai târziu, asasinat pe câmpul de luptă, la vârsta de 45 de ani.