Răzvan Theodorescu, care a murit luni, 6 februarie 2023, la vârsta de 83 de ani, la spitalul Floreasca din Capitală, este o personalitate controversată.

Născut la 22 mai 1939, la București, Răzvan Theodorescu a fost istoric de artă, doctor în ştiinţe istorice, membru titular al Academiei Române din 2000, director general al Televiziunii Române în perioada 1990-1992 A fost ministru al Culturii în Guvernul Năstase și senator în două legislaturi, între 2000 în 2008.

Vestea că au intrat minerii în Capitală „l-a indispus“

Pe vrea când era director general al Televiziunii Române (1990-1992), Răzvan Theodorescu a decis întreruperea emisiei în timpul mineriadei din 13 iunie 1990. „Lui Răzvan Theodorescu nu-i va ajunge toate apa care va mai curge pe Dâmboviţa începând de astăzi şi până în ziua în care îşi va da obştescul sfârşit spre a-şi spăla mizeria faptelor comise din februarie 1990 şi până la mijlocul anului 1992, adică în perioada în care a condus Televiziunea Română pe care a subordonat-o în totalitate intereselor politice ale lui Ion Iliescu şi ale creaţiei politice a acestuia, FSN-ul“, scria criticul de teatru Mircea Morariu pe blogurile Adevărul în anul 2018.

De altfel, într-un interviu acordat cotidianului Adevărul, Răzvan Theodorescu a mărturisit că aflarea veștii că minerii au ajuns în București „l-a cam indispus: „Şi m-a sunat cineva de la Televiziune să-mi spună că au venit minerii de la Bucureşti, nu mai ţin minte exact cine, dar vestea m-a cam indispus“.

Vicepreşedintele Academiei Române, Răzvan Theorodescu spunea într-un interviu pentru NewsWeek, că românii le datorează libertatea fostului preşedinte Ion Iliescu, inculpat în dosarul Revoluţiei şi lui Iulian Vlad, şeful Securităţii. „Îi datorăm libertatea pe care o avem lui Ion Iliescu. Pentru că, dacă nu era Ion Iliescu să intre în acel moment cu vechile lui cunoştinţe comuniste, cu vechile cunoştinţe nomenclaturiste, cu aura lui de om care pe vremea lui Ceauşescu s-a opus regimului, oricine altcineva ar fi făcut ca să se transforme Revoluţia poate într-un măcel. Ion Iliescu are merite incontestabile, nu a ştiut să se apere suficient”, a declarat Theodorescu.

Moșierul de la Ruginoasa

Pe vremea când era ministru al Culturii şi senator PSD de Iaşi, academicianul a pus mâna pe o moşie de 50 de hectare, moştenire de la bunic, „uitând“ de sora lui cu drepturi egale pe terenul respectiv. Răzvan Theodorescu a cerut şi a primit 500.000 de metri pătraţi de pământ în comuna Ruginoasa, judeţul Iaşi, fără să menţioneze că mai există şi alţi moştenitori de drept.

Este vorba despre fosta moşie Moruzzi din Ruginoasa, judeţul Iaşi, de 150 de hectare, cumpărată în 1922 de către Mihail Theodorescu. Acesta a avut doi copii, Vasile şi Maria. La rândul său, Vasile Theodorescu a avut două căsătorii: din prima a rezultat Răzvan Theodorescu, iar din cea de-a doua, Marietta Theodorescu, căsătorită Ujică. În 1949, bunicul fraţilor Răzvan şi Marietta, Mihail Theodorescu, este expropriat de comunişti, pământul ajungând în administrarea statului. Şi aşa a fost până în anul 2000, când a început tărăşenia.

În martie 2000, aflat într-o promiţătoare ascensiune politică, Răzvan Theodorescu profită de promulgarea Legii 1/2000 „privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere" şi începe demersurile pentru a intra în posesia moşiei de la Ruginoasa.

Formulează o cerere la Comisia Locală de Fond Funciar din comuna ieşeană, fără să menţioneze că nu este unicul moştenitor, iar la 24 octombrie 2000 i se aprobă dreptul de proprietate pe 50 de hectare de pământ agricol, suprafaţa maximă pe care o putea obţine potrivit legii, în cazul terenurilor confiscate de comunişti.

Izbânda viitorului senator PSD de Iaşi şi ministru al Culturii face oarece vâlvă în presă la sfârşitul anului 2000, inclusiv în cea centrală. Aşa a aflat şi Marietta Ujică, sora de tată a academicianului, că a fost lăsată în afara moştenirii. Sora sa, Marietta Ujică, soţia cunoscutului regizor şi scriitor Andrei Ujică, era stabilită în Germania din 1982.

„Eram la Berlin când am fost sunată de nişte prieteni din România. M-au întrebat dacă am citit presa, dacă ştiu că Răzvan a luat 50 de hectare din pământul de la Ruginoasa. Nu ştiam. Şi nici nu m-aş fi gândit că ar putea face aşa ceva fără să-mi spună", a povestit Marietta Ujică pentru „Adevărul".

Mâhnită de vestea abia primită, sora i-a telefonat imediat fratelui şi l-a luat la rost. „S-a scuzat. A zis că a uitat să mă pomenească atunci când a făcut cererea, dar mi-a promis că rezolvă el lucrurile", mărturisea Marietta Ujică pentru Adevărul.

Distrugerile mormintelor antice de la Histria

De numele lui Răzvan Theodorescu se leagă și distrugerile de mediu de la Histria, cea mai veche colonie grecească de pe țărmul vestic al Mării Negre.

În anul 2000, firma Duty Free SRL, a controversatului om de afaceri și politician Corneliu Iacobov, a demarat construcția unui complex turistic la Histria format din mai multe spații de cazare, amenajarea unor iazuri, drumuri de acces, dar și un heliport. În scop economic au fost sacrificați nouă tumuli (morminte antice) din vecinătatea cetății. După ce a izbucnit scandalul mediatic, mai multe controale au avut loc în zonă. Ulterior, ministrul Culturii, Răzvan Theodorescu, a emis acordul necesar pentru intrarea în legalitate a construcțiilor de la Istria.

La acea vreme, liberalul Puiu Hașotti, a vorbit despre distrugerile de mediu și în Camera Deputaților, conform stenogramei de ședință : „Puţini ştiu că patrimoniul naţional este distrus şi, mai mult, distrus pentru interesele economice ale PSD. Voi prezenta astăzi un caz: distrugerea necropolei tumulare a cetăţii Histria în beneficiul societăţii Duty Free, la care acţionari sunt mari granguri pesedişti.

Dar, să vă spun, vorba domnului Văcăroiu, ce se întâmplă. Sub pretextul că se va construi un complex de odihnă, s-au ridicat câteva construcţii, fără nici un fel de aviz din partea Comisiei judeţene pentru monumente, distrugându-se şapte tumuri. Acestea sunt monumente antice care adăpostesc mai multe morminte laolaltă.

Cu mare greutate, domnul ministru Răzvan Theodorescu s-a deplasat anul trecut, în aprilie, la faţa locului; a fost, chipurile, şocat; a sesizat formal Parchetul, iar de un an şi jumătate nu s-a întâmplat nimic, afacerea fiind îngropată în tipica manieră a partidului de guvernământ. Lucrările, în schimb, au continuat. S-a construit o clădire, pe pereţii căreia stau frumos atârnate portrete ale domnului Adrian Năstase, deh!, eternă recunoştinţă conducătorului iubit, şi - atenţie! - un ponton. De ce un ponton perpendicular pe malul unui lac liniştit, de vreme ce nu există ambarcaţiuni de agrement? Localnicii şi cei care au lucrat la cetatea antică ne-au relatat că aproape în fiecare noapte, târziu, sau către dimineaţă, la digul-ponton sosesc şalupe, iar dinspre uscat camioane-container, care odată încărcate cu marfă adusă de şalupe, dispar rapid. Se face cumva contrabandă? Întrebarea este justificată de vreme ce, prin aşa-zisa portiţă se face legătura dintre Marea Neagră şi Lacul Razelm, pe malul căruia se află Cetatea Histria. Avantajul locului este căutarea maximei discreţii şi acces imediat la drumul naţional“, reclama parlamentarul constănțean.