În anii 1990, termenul „personalitate dependentă” sau „personalitate predispusă la vicii” a fost folosit de unele companii farmaceutice - și, poate în mod ironic, pentru a promova medicamente analgezice care creează dependență, potrivit BBC .

În timp ce comercializa medicamentul opioid de prescripție medicală OxyContin, de exemplu, compania farmaceutică americană Purdue Pharma și-a instruit reprezentanții să le spună medicilor că numai persoanele cu o „personalitate dependentă” riscă să devină dependente, în ciuda faptului că știau că acesta creează o mare dependență și că face obiectul unui abuz pe scară largă. Medicamentele cu grad ridicat de dependență, cum ar fi OxyContin și fentanilul opioid, sunt acuzate că au alimentat criza opioidelor din SUA, care a provocat peste o jumătate de milion de decese între 1999 și 2020.

Ideea că personalitatea ta determină dacă devii sau nu dependent de o substanță ar fi „convenit foarte bine industriei farmaceutice”, spune Ian Hamilton, profesor asociat în domeniul dependenței la Universitatea din York, în Marea Britanie. „Într-un fel, îi lasă să scape. Mesajul este: «dacă ești suficient de slab pentru a dezvolta o problemă cu produsul nostru, aceasta se datorează personalității tale, nu are nimic de-a face cu noi»”.

Dar există oare o personalitate dispusă la dependențe? Sunt unii oameni cu adevărat mai predispuși la dezvoltarea unei dependențe?

Mulți psihiatri și experți în dependență spun că nu există dovezi științifice care să susțină această idee. De asemenea, aceștia avertizează că acest concept este dăunător, deoarece sugerează că oamenii au puțin sau deloc control asupra faptului că devin dependenți.

Aceștia observă că există unele legături între anumite trăsături de personalitate și dependență, dar acestea sunt mult mai complexe decât indică adesea afirmația „personalitatea dependentă”.

Mark Griffiths, distins profesor de dependență comportamentală la Universitatea Nottingham Trent din Marea Britanie, descrie „personalitatea dependentă” ca fiind un „mit complet”.

„Nu există nicio dovadă științifică că există o trăsătură care să prezică dependența și numai dependența”.

Personalitatea dependentă „este un mod alb-negru de a gândi despre ceva care este extrem de complex”, spune Anshul Swami, psihiatru în domeniul sănătății mintale pentru adulți și al dependențelor la Nightingale Hospital din Londra. „Nu există un singur tip de personalitate [care să prezică dependența] și nu există o persoană care să fie la fel ca o altă persoană dependentă.”

Asta nu înseamnă că anumite trăsături de personalitate nu sunt asociate „cu dobândirea, dezvoltarea și menținerea comportamentelor de dependență”, spune Griffiths.

Neuroticismul, de exemplu, tinde să fie asociat cu multe forme de dependență. Neuroticismul este una dintre cele cinci mari trăsături de personalitate și este definit ca fiind măsura în care o persoană reacționează la amenințările percepute și la situațiile stresante. Persoanele foarte nevrotice sunt anxioase și predispuse la gânduri negative. Potrivit unei analize a 175 de studii, tulburările legate de abuzul de substanțe sunt asociate cu niveluri ridicate de neuroticism și niveluri scăzute de conștiinciozitate (măsura în care o persoană dă dovadă de autocontrol). Cercetările au constatat că dependențele comportamentale, cum ar fi dependența de internet și de exerciții fizice și cumpărăturile compulsive, sunt, de asemenea, asociate cu neuroticismul.

„Dacă ești nevrotic, ești foarte anxios", spune Griffiths. „Oamenii au tendința de a folosi comportamente sau substanțe care creează dependență ca o modalitate de a-și gestiona trăsăturile nevrotice. Cele mai multe dependențe sunt legate de coping și sunt simptomatice pentru alte probleme subiacente, cum ar fi depresia sau nevrotismul.”

„Dar nu există cercetări care să arate că toate persoanele cu dependențe suferă de neuroticism”, spune Mark Griffiths. „Pot găsi mulți oameni care sunt nevrotici și nu sunt dependenți. Neuroticismul este asociat cu dependența, dar nu este predictiv pentru aceasta”.