Sciuridele, rozătoare din care fac parte veveriţele şi câinii-de-preerie, constituie o familie receptivă şi sensibilă, prezentând un posibil risc de infectare chiar mai mare decât riscul care există pentru oameni.
Rozătoarele de companie, precum şobolanul cenuşiu, şoarecii, cobaii şi hamsterii, par însă puţin receptive la vârstă adultă, dar ar putea fi receptive în cazul exemplarelor tinere.
Datele medicale lipsesc deocamdată pentru dihori şi câini. În ceea ce le priveşte pe pisici, doar un singur studiu serologic a fost efectuat şi acesta a avut rezultate negative. În acest stadiu, niciun caz clinic nu a fost raportat pentru aceste trei specii.
Ţinând cont de aceste date, atunci când o persoană este infectată cu virusul variolei maimuţei, ANSES recomandă "să se evite la maximum contactele dintre animal şi persoana infectată, ideal lăsând animalul în îngrijirea unei alte persoane pe durata perioadei de izolare a pacientului".
Înaintea fiecărui contact cu animalul de companie, specialiştii de la ANSES recomandă "spălarea mâinilor, purtarea mănuşilor medicale şi a măştii sanitare de unică folosinţă".
În aşteptarea datelor suplimentare despre sensibilitatea şi receptivitatea animalelor de companie, "cea mai mare vigilenţă" a fost de asemenea recomandată pentru medicii veterinari care primesc spre consultare animale de companie ai căror proprietari sunt simptomatici.
