Filmul polițist „Cu mâinile curate“ (1972) în regia lui Sergiu Nicolaescu a fost realizat în primăvara și vara anului 1972. Toate filmările au fost exterioare, în decoruri reale, netrăgându-se nimic pe platouri.

Imagini din timpul filmărilor Colecție Cineclic

„Cu mâinile curate“, reunește nume mari ale scenei românești: Ilarion Ciobanu, Sergiu Nicolaescu, Alexandru Dobrescu, Gheorghe Dinică, George Constantin, Ștefan Mihăilescu-Brăila și Sebastian Papaiani.

Filmul prezintă lupta comisarilor Roman (Ilarion Ciobanu) și Miclovan (Sergiu Nicolaescu) cu grupările de crimă organizată din Bucureștiul de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Comisarul Miclovan a fost inspirat de unchiul regizorului, Gheorghe Cambrea, comisar în București între anii 1935 și 1951. La finalul filmului, comisarul Miclovan moare după ce reușise să anihileze majoritatea bandelor înarmate care terorizau capitala. A fost urmat în 1973 de filmul „Ultimul cartuș“.

El se află pe locul 12 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România.

În Revista „Urzica“, Sergiu Nicolaescu recunoştea: „Iată adevărul: în scenariul iniţial nu exista moartea lui Miclovan. Aceasta a apărut abia în faza de decupaj, iar felul în care a murit acest personaj a ieşit mult mai târziu, în timpul filmărilor. Eroul principal al serialului era muncitorul comunist Mihai Roman. Aceasta a fost dorinţa scenariştilor şi a regizorilor. Roman trebuia să înveţe meseria de la cineva şi astfel a apărut Miclovan, aparent apolitic, dar care era de partea dreptăţii şi a adevărului. El se va ataşa de Roman datorită calităţilor pe care le avea acesta. Dar Miclovan reprezintă o epocă trecută, şi dacă n-ar fi murit în acest film, oricum ar fi trebuit să moară în următorul, pentru că nu vedeam cum ar fi putut trece de această epocă“.

Imagini din timpul filmărilor Colecție Cineclic

„Cu mâinile curate“ a intrat definitiv în memoria colectivă şi datorită unor replici care au devenit folclor. Una dintre ele este cea rostită de Lăscărică (Gheorghe Dinică), care fusese adus de Miclovan în magaziile lui Semaca: „Dom' Semaca! Eu sunt, Lăscărică. Dom' Semaca! Vă rog să credeţi că nu v-am trădat. Am fost adus aici cu forţa. Vă rog să credeţi, dom' Semaca“. Această replică a intrat în conştiinţa publicului spectator sub forma: „Nu trageţi, dom' Semaca! Sunt eu, Lăscărică!“. O altă replică celebră este cea rostită de Miclovan, înainte de a muri: „Un fleac, m-au ciuruit!”.