La finalul săptămânii trecute, Judecătoria Cluj-Napoca a dat sentința în primă instanță în cazul unui polițist acuzat că a snopit în bătaie un bărbat nevinovat care adormise în mașină din cauza oboselii, provocându-i multiple fracturi. Bărbatul a avut nevoie de zeci de zile de îngrijiri medicale.

Polițistul din Cluj-Napoca, în vârstă de 48 de ani și pensionar de doi ani, a fost condamnat în primă instanță la 4 ani și 20 de zile de închisoare cu executare pentru ultraj deoarece este recidivist. În plus polițistul, trebuie să plătească victimei daune de peste 16.000 de euro. Sentința poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

În martie 2024, Curtea de Apel Cluj-Napoca îl condamnase pe polițist la 1 an și 2 luni de închisoare cu suspendare într-un alt dosar, tot pentru ultraj, după ce cu un an înainte snopise de asemenea în bătaie un bărbat nevinovat.

Și asta nu e tot. În 2023, Judecătoria Cluj-Napoca l-a condamnat pe polițist, care activa la Secția IV Cluj-Napoca, la o amendă penală de 2.800 lei pentru furt.

Două luni de îngrijiri medicale

Conform anchetatorilor, în seara zilei de 1 aprilie 2022, polițistul a imobilizat și încătușat un bărbat, folosind forţa fizică în mod disproporționat şi nejustificat, respectiv a trântit persoana vătămată la sol, lovind-o cu capul de asfalt şi i-a dat zeci de pumni în burtă, iar pe parcursul transportului către secția de poliție, a continuat să lovească victima, i-a strâns mâna și a lovit-o de mai multe ori în zona organelor genitale. Din cauza loviturilor multiple, victima a avut nevoie de aproape două luni de îngrijiri medicale, suferind mai multe fracturi.

Cronologic, în seara zilei respective, un martor a sunat la 112, anunțând că în interiorul unei mașini parcate pe o stradă din Cluj-Napoca se afla o persoană, aparent în stare de ebrietate sau leșinată. Un echipaj de poliție a sosit la fața locului.

Dar cum bărbatul nu dorea să iasă din mașină, polițiștii au dat cu spray lacrimogen în habitaclu. La câteva minute, după ce bărbatul a aruncat o țigară pe jos, polițistul-agresor s-a enervat și a trântit bărbatul cu capul de asfalt, după care l-a încătușat. Iar în mașină, loviturile asupra bărbatului au continuat, deși acesta din urmă nu fusese violent.

Aproape de miezul nopții, bărbatul a sunat la 112, spunând că a fost agresat de către agenții de poliție.

La audieri, bărbatul le-a spus procurorilor că pe fondul unei stări de oboseală excesive, ațipise la volanul mașinii sale. La un moment dat, a spus că a auzit bătăi în geamul portierei, ocazie cu care a observat agenții de poliție, care au încercat să îl scoată cu forța, iar apoi i-au dat cu gaz lacrimogen în față.

„Cel mai agresat am fost când eram în mașina poliției, polițistul a sărit pe mine și mi-a făcut un procedeu de pus la pământ, s-a urcat cu genunchii pe spate și gât, m-a imobilizat la spate și mi-a pus cătușele. M-au introdus în masina poliției, iar până la sediul poliției au inceput loviturile mai puternice”, le-a declarat victima anchetatorilor.

După cum au spus judecătorii în motivarea sentinței, „în privința actelor de violență reprezentate de imobilizarea și încătușarea victimei, existența acestora este de netăgăduit, declarația persoanei vătămate coroborându-se parţial cu declarația martorului polițist, dar şi cu concluziile raportului de expertiză medico-legală”.

Anchetatorii sunt cât se poate de clari în concluzii, spunând că nu a existat vreun motiv pentru ca polițistul să fie atât de agresiv și violent. În primul rând, din vizionarea imaginilor înregistrate de camerele din dotare (body-cam) ale agenților de poliție nu reiese că persoana vătămată, care avea o stare generală de sănătate alterată, era aparent slăbită şi căreia îi fusese rău cu puţin timp în urmă, ar fi putut constitui un pericol iminent pentru integritatea polițistului ori a altei persoane, nefiind ameninţătoare sau agresivă.

În al doilea rând, actele întocmite de agenții de poliție ulterior intervenției din 1 aprilie 2022 nu menţionează un comportament agresiv ori violent, în sensul invocat de polițistul-inculpat.

„Polițistul a folosit forța disproporționat și nejustificat”

Și tot procurorii mai menționează în rechizitoriu că o atitudine necooperantă, recalcitrantă, agitată ori chiar sfidătoare a victimei, în lipsa altor elemente concrete, nu echivalează cu un comportament violent ce ar da naștere unui potențial pericol a adresa agenților de poliție ori a altor persoane și care, pe cale de consecință, să necesite o intervenție fizică spontană, precum cea din prezenta cauză.

„Inculpatul a argumentat necesitatea conducerii persoanei la secţie invocând presupusa agresivitate a acesteia (Am considerat că nu e oportun să lăsam persoana la faţa locului având în vedere că se manifesta agresiv şi erau mai multe persoane în zonă care se uitau la noi cum de ne lăsăm înjurați de o asemenea persoană ... am considerat că trebuie dus la secţie pentru a nu degenera situaţia... doar cu privire la poliţie se manifesta agresiv. Evităm acest lucru pentru că oamenii imediat filmează şi apare poliţia negativ). Aceste afirmaţii ale inculpatului sunt deosebit de elocvente, ele indicând adevăratul motiv pentru trântirea la sol, imobilizarea, încătuşarea şi conducerea persoanei vătămate la sediul secţiei de poliţie: frustrarea inculpatului generată de atitudinea necooperantă ori chiar sfidătoare a persoanei vătămate (în sensul că nu a fost de acord să arunce ţigara la coşul de gunoi) şi preocuparea pentru lezarea calității de polițist sau a imaginii sale. În consecință, instanța conchide că inculpatul a folosit forța în mod nejustificat și disproporționat, în vederea imobilizării și încătușării victimei, iar mai apoi a introdus-o în autoturismul de serviciu, pe drumul spre secţia de poliţie aplicându-i lovituri în zona toracelui şi în zona inghinală”, precizează magistrații.

Mai mult, omisiunea agenților de poliție de a utiliza mijloacele de înregistrare audio-video din dotare (body-cam) pe tot parcursul intervenţiei conferă un caracter şi mai verosimil declaraţiei victimei. Susţinerile polițistului referitoare la omisiunea de a lua camera portabilă nu au prezentat relevanță, întrucât acestuia îi revenea obligația de a asigura buna funcționare a echipamentului din dotare și de a-l prelua cu ocazia unei intervenții. Pe de altă parte, colegul său, polițistul devenit ulterior martor, avea asupra sa o astfel de cameră, ceea ce ar fi permis inculpatului să îi solicite înregistrarea evenimentelor, în condițiile în care ar fi apreciat că persoana vătămată prezenta un pericol la adresa sa ori a altor persoane.

Astfel, instanța a observat că „persoana vătămată s-a aflat sub controlul exclusiv al organelor de poliție, iar în urma acțiunilor inculpatului, a suferit leziuni traumatice însemnate, constatate prin acte de natură medicală. Or, în atare situații, în lipsa furnizării unor motive adecvate ori explicații plauzibile, neutilizarea mijloacelor de înregistrare din dotare are aptitudinea de a oferi credibilitate tezei promovate de persoana vătămată, împreună cu toate mijloacele de probă analizate”.

Instanța a luat în considerare și faptul că actele de violență ale polițistului din Cluj-Napoca au fost săvârșite în urma înfrângerii opoziției victimei de a părăsi autovehiculul identificat, prin folosirea anterioară a unor alte mijloace coercitive (forță fizică și spray iritant-lacrimogen), astfel încât victima se afla, deja, într-o situație de vulnerabilitate, posibilitatea de a opune din nou rezistență ori de a reprezenta un pericol fiind mult diminuată.