Pe o plajă întinsă cu palmieri, mărginită de o mare albastră ca safirul, o echipă de savanți pornise pe urmele unui ucigaș. Era în 2021, iar operațiunea avea loc pe plaja Corbyn Cove, o întindere impresionantă de nisip galben-pal din Insulele Andaman, un arhipelag îndepărtat din nord-estul Oceanului Indian, relatează BBC.

Înainte de misiune, suspectul apăruse în cel puțin 33 de țări de pe trei continente, având la activ sute de victime. Doar că aceasta nu era o urmărire obișnuită, iar asta din două considerente: unul, echipa nu avea la dispoziție mandate de percheziție, ci doar tampoane pentru mostre, iar al doilea că agresorul era o ciupercă.

Ciuperca Candida auris a fost identificată pentru prima dată în 2009, când o femeie în vârstă de 70 de ani s-a prezentat la un spital din Tokyo, Japonia, cu o suferință la ureche. După care, în doar câțiva ani, au apărut sute de alte cazuri: nu avea să dureze prea mult până când ciuperca să facă primele victime. De atunci, C. auris a infectat zeci de mii de persoane, dintre care cel puțin 7.413 numai în SUA. La începutul acestei luni, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) o declarau o amenințare „urgentă” în ceea ce privește rezistența la antibiotice: în anumite zone, marea majoritate a cazurilor sunt rezistente la cel puțin un medicament antifungic. În plus, cazurile diagnosticate în SUA s-au dublat în cursul anului 2021.

Starea de alertă se întețește, și totuși acest nou agent patogen rămâne profund misterios. Nimeni nu știe care este sursa sa sau de ce are o răspândire atât de rapidă.

Greu de ucis

C. auris este o "drojdie înmugurită", o ciupercă microscopică de formă ovală, cu o lungime de aproximativ 2,5-5 micrometri, aproximativ cât un fir țesut de un păianjen. Agentul patogen s-a specializat în infectarea persoanelor deja vulnerabile, precum pacienți cu un sistem imunitar compromis sau cu boli preexistente. Ciuperca s-a instalat rapid în spitalele din întreaga lume, persistând în mediul înconjurător și trecând de la un pacient la altul.

Particularitatea sa este că este extrem de greu de ucis: odată ce a și-a găsit un culcuș în lenjeria de pat sau s-a prins de alte suprafețe, poate supraviețui chiar și după cea mai temeinică curățare. De pildă, s-constatat că își păstrează potențialul infecțios după ce se usucă pe plastic preț de cel puțin 28 de zile.

Mai mult decât atât, „există câteva tulpini de Candida auris care sunt aproape imposibil de tratat, deoarece sunt rezistente la cele trei clase majore de medicamente de care dispunem împotriva infecțiilor fungice”, spune Neil Gow, profesor de microbiologie la Universitatea din Exeter. „Așadar, circulă câteva tulpini foarte, foarte îngrijorătoare ".

Combinația între rezistență și persistența îndelungată în mediu explică rata sa mare de mortalitate în raport cu alte microorganisme rezistente la antibiotice, și anume între 30% și 72% față de o rată estimată la 19%.

Origine necunoscută

Doar poate cel mai surprinzător detaliu legat de C. auris a fost descoperirea făcută de o echipă de cercetători în 2017: analiza genomică a mostrelor prelevate din spitale din Pakistan, India, Africa de Sud, Venezuela și Japonia a relevat existența a trei „tulpini” complet diferite. Concluzia: fiecare continent avea propria versiune a agentului patogen.

Descoperirea a dat la iveală un prim indiciu: C. auris a făcut cumva saltul din mediul înconjurător la oameni de cel puțin trei ori, în trei ocazii diferite, în ultimii 14 ani. Dar cum s-a întâmplat asta și care poate fi cauza?

Cea mai apropiată rudă cunoscută a lui C. auris este C. haemulonii: aceasta a fost detectată într-o gamă largă de medii, de la intestinele unui pește care locuiește în vestul Oceanului Atlantic la pielea delfinilor și apele din largul coastelor Portugaliei.

La fel ca vărul său, se crede că C. auris nu se limitează la gazde animale, ceea ce extinde considerabil posibilitățile rezervorului său sălbatic. Totuși cercetătorii au descoperit câteva indicii. În primul rând, C. auris este deosebit de tolerantă la sare, fiind capabilă să reziste la concentrații mult mai mari decât cele care ar inhiba dezvoltarea majorității bacteriilor. În al doilea rând, are abilitatea de a crește în medii calde, chiar prosperând la 42 de grade Celsius.

Înarmați cu aceste informații, o echipă internațională de oameni de știință a decis să cerceteze un loc unde au presupus că flora fungică ar fi fost mai puțin afectată de activitatea umană decât alte părți ale lumii: Insulele Andaman. Astfel au pornit la vânătoare de dovezi, prelevând probe de pe țărmuri stâncoase, plaje nisipoase, mlaștini și mangrove din jurul arhipelagului.

Urmele „ucigașului” au fost descoperite în două locuri - plaja Corbyn Cove și o mlaștină sărată din apropiere. Este posibil ca acest nou agent patogen să se fi ivit din mare?

Din nefericire, chiar când părea că misterul fusese rezolvat, o echipă separată a făcut o nouă descoperire. Aceasta a detectat C. auris pe coaja merelor din India; în plus tulpinile erau surprinzător de asemănătoare cu cele găsite în ocean.

O cauză umană?

Cu toate că adevăratele origini ale C. auris rămân un mister total, totuși aceste descoperiri vin în sprijinul teoriilor predominante privind motivele pentru care agentul patogen ar fi putut începe să infecteze oamenii doar recent. Prima este legată de schimbările climatice.

În mod normal, ciupercile nu o duc bine la căldură. Din contră, sunt mult mai apte să infecteze animalele cu temperaturi corporale scăzute, cum ar fi insectele și amfibienii. Ciupercile pot pune stăpânire totală pe corpurile primelor, transpunându-le într-o stare asemănătoare cu cea a zombilor, o condiție ce a servit ca inspirație jocului video și serialului TV „The Last of Us”. În doar 50 de ani, acestea au exterminat peste 90 de specii de amfibieni.

Oamenii de știință cred că acest călcâi al lui Ahile este unul dintre motivele pentru care mamiferele și păsările au evoluat pentru a avea temperaturi corporale mai ridicate, oferindu-le un avantaj important în lupta permanentă cu aceste organisme. Unii experți nutresc convingerea că acestea ar fi parțiale responsabile de ascensiunea mamiferelor după ce dinozaurii au dispărut. Drept dovadă a cât de puternic este factor este posibilitatea vindecării broaștelor de infecții fungice mortale prin simpla lor încălzire. Totuși, această dinamică se modifică pe măsură ce clima se încălzește.

„Pe măsură ce devin mai adaptate pentru a putea viețui și prospera la ceva care se apropie de temperatura corpului, atunci, bineînțeles, are șansa de a se dezvolta pe un corp uman”, explică Gow. Dacă schimbările climatice au încălzit medii precum plajele tropicale, este plauzibilă ipoteza să fie un factor care i-a permis lui C. auris să tolereze condițiile blânde din corpul nostru.

A doua teorie este că C. auris își datorează apariția utilizării pe scară largă a antifungicelor. În prezent, aceste medicamente și pesticide sunt aplicate cu generozitate pentru a împiedica microbii să se dezvolte pe culturi, dar este posibil ca această practică să le fi permis acestora să dezvolte rezistență. Rezultatul este că aceștia se pot răspândi mult mai rapid printre oameni decât ar fi fost posibil altădată, în special în spitale.

În pofida acestor descoperiri, Gow a atras atenția asupra faptul că au existat foarte puține rapoarte despre C. auris într-un mediu natural, „așa că este o zonă oarecum necunoscută sau puțin explorată". La urma urmei, având în vedere gama uluitoare de habitate diferite de pe Pământ, care sunt șansele ca puținele studii efectuate până acum să fi aflat realmente locurile din care a apărut?