Povestea Arcei lui Noe, emblematică în tradiția biblică, simbolizează salvarea și speranța. Cercetătorii susțin că au găsit rămășițele bărcii în apropierea Muntelui Ararat din Turcia , o țară care oferă călătorului povești absolut fascinante.

Conform legendei, Noe a construit o navă imensă pentru a-și salva animalele și familia de un potop devastator. Cercetătorii turci afirmă că știu locația exactă a rămășițelor legendarei bărci, care s-ar afla aproape de Muntele Ararat, loc menționat și în Biblie. Descoperirea, realizată la mijlocul secolului trecut, a fost promovată mai intens în ultima perioadă, stârnind un val de interes și controverse, ridicând întrebări despre veridicitatea sa și semnificația în contextul istoriei umanității.

Dar povestea Arcei lui Noe este doar o parte din moștenirea culturală a Turciei. Lacul Van, cel mai mare lac din țară și printre cele mai mari lacuri sărate din lume, se află tot în extremitatea estică a țării, la granița cu Iran. Aici, vestigiile civilizațiilor străvechi ne poartă cu mii de ani în urmă.

Ruinele Regatului Urartu, un imperiu care a prosperat în zonă acum peste 3.000 de ani, sunt dispersate în întreaga regiune. Palatul Ișak Pașa (Ishak Pasha) din zona Doğubayazıt – Ağrı este un exemplu remarcabil al arhitecturii sale, evocând poveștile din „O mie și una de nopți”. Acest palat impunător nu oferă doar o privire asupra istoriei militare a imperiilor ce au trecut prin această zonă, ci și o panoramă spectaculoasă a peisajului montan vulcanic din jur.

Prin explorarea mitului Arcei lui Noe și a descoperirilor legate de aceasta, ne extindem orizonturile către o regiune bogată în istorie și cultură. Vestigiile antice și frumusețea naturală se îmbină armonios, oferindu-ne nu doar o privire asupra trecutului, ci și o invitație de a descoperi bogăția și diversitatea peisajului turcesc. De la legendele biblice până la comorile istorice și naturale ale Lacului Van, această călătorie promite să dezvăluie nenumărate secrete ale Turciei .

Deși astăzi ne concentrăm asupra fascinantei descoperiri a Arcei lui Noe, este important de menționat că Turcia este bogată în istorii și comori, pe care le vom explora în edițiile viitoare.

Arca lui Noe și Potopul

Povestea Arcei lui Noe, una dintre cele mai cunoscute din Biblie, este relatată în Cartea Genezei. Conform Bibliei, Dumnezeu a văzut că pământul era plin de violență și corupție și a decis să aducă un potop pentru a distruge totul. Noe a fost instruit de Dumnezeu să construiască o arcă pentru a salva familia sa și animalele de potopul devastator. I s-a spus inclusiv ce fel de lemn să folosească, dar și ce dimensiuni să aibă nava. De aceea, arca a fost construită din lemn de gofer (cedru după alte surse), acoperită cu smoală, atât pe dinăuntru, cât și pe dinafară, pentru a o face impermeabilă.

Conform povestirii, Dumnezeu a trimis un potop care a acoperit întregul pământ, care a durat 40 de zile și 40 de nopți. Apa a crescut timp de 150 de zile înainte ca arca să se așeze pe Muntele Ararat, adesea asociat cu zona din estul Turciei, deși Biblia nu specifică exact un loc anume.

Ca o paranteză, deși se află în afara granițelor Armeniei moderne, Muntele Ararat este principalul simbol național al acestei țări, fiind considerat de armeni un munte sacru (zona a aparținut cândva armenilor). Este cel mai înalt munte din Turcia , fiind cunoscut și sub numele de „Masis”, „Agirî” sau „Ağrı”.

Vârful Ararat, înveșmântat în zăpadă, oferă o panoramă impresionantă a regiunii. Peisajul spectaculos, oportunitățile de drumeție și expedițiile montane se numără printre atracțiile zonei.

Pe urmele istoriei, în căutarea lui Noe și a arcei sale

Dar ce s-ar întâmpla dacă ar exista dovezi tangibile ale acestei bărci legendare?

Cercetătorii din Turcia au revendicat descoperirea vestigiilor Arcei lui Noe, susținând că au identificat rămășițele bărcii în apropierea Muntelui Ararat / Ağrı. Această afirmație a stârnit un val de interes și controverse, ridicând întrebări despre veridicitatea descoperirii, semnificația sa istorică și implicațiile pentru înțelegerea miturilor și legendelor din trecut. De-a lungul anilor, au fost raportate numeroase expediții și descoperiri arheologice care susțin că ar fi găsit rămășițele legendarei arce.

În 1959, căpitanul İlhan Durupınar, ofițer al armatei turce și expert în fotogrammetrie (tehnica de măsurare a distanțelor prin intermediul fotografiilor aeriene - topograf), a observat o formațiune neobișnuită într-o fotografie aeriană în timpul unui zbor de recunoaștere în regiunea montană din estul Turciei, aproape de granița cu Iranul și Armenia. Formațiunea avea forma unei bărci. De aici începe adevărata poveste, deoarece descoperirea căpitanului İlhan Durupınar este una dintre cele mai interesante și discutate posibile dovezi ale existenței arcei lui Noe.

Teoria este susținută și promovată și de actualul guvern turc. Detalii interesante despre această descoperire am aflat chiar la fața locului, cu ajutorul unui ghid local, Adem Kocaman, în cadrul unui eveniment organizat în această vară de către Autoritatea pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului în Turcia (TGA), parte din Ministerul Culturii și Turismului.

„Conform scrierilor religioase, Muntele Ağrı (Ararat) este locul unde Arca lui Noe s-a oprit după Marele Potop. Se crede că această zonă, denumită «Orașul pierdut al lui Noe» sau «Traseul Arcei lui Noe», este locul unde a avut loc povestea sacră a lui Noe. Acest loc este situat la 3,5 km de drumul de tranzit Turcia-Iran, la sud de Muntele Ağrı, între satele Telçeker și Mesar”, a menționat Adem Kocaman despre locația legendarei nave.

Descoperirea ofițerului turc, confirmată doar în parte

Locul în sine reprezintă o zonă deluroasă și stâncoasă. Privită de departe, formațiunea pare o movilă de pământ în formă de barcă uriașă. Pe o culme din apropiere a fost amenajat un mic muzeu, în spatele căruia se află o zonă de belvedere. În muzeu sunt expuse mai multe roci și fosile despre care se menționează că au fost extrase din formațiune, dar și imagini cu cel care a făcut descoperirea la finele anilor '50.

Ghidul ne-a mai spus: „După ce a văzut fotografia, Durupınar a crezut că ar putea fi Arca lui Noe, așa că a adus descoperirea în atenția guvernului turc și a comunității științifice. Descoperirea lui İlhan Durupınar a captat atenția publicului și a mass-media la nivel global, stârnind un interes deosebit față de povestea arcei lui Noe”.

De asemenea, a amintit și faptul că: „Arca lui Noe este menționată atât în Tora, cât și în Biblie și în Cartea Sfântă a Coranului, iar toate civilizațiile vorbesc despre Arca lui Noe în istoria lor. Desigur, există multe teorii despre Arca lui Noe”.

O serie de dovezi i-au determinat pe turci să ia în considerare această teorie, după cum a mai menționat ghidul Adem Kocaman: „Interesant este că descoperirea lui Durupınar avea dimensiuni care corespund celor menționate în Biblie: aproximativ 137 de metri lungime (300 de coți), 23 de metri lățime (50 de coți) și 13,5 metri înălțime (130 de coți). De asemenea, au fost găsite obiecte metalice în situl arheologic. În timpul săpăturilor, au fost descoperite și multe bucăți de lemn. Era un semn incredibil. Vedeți aici o mică parte din ceea ce s-a descoperit. Puteți atinge aceste fosile. Simțiți energia? Haideți să mergem afară și să vedem realitatea”.

Căutarea Arcei lui Noe - o poveste de decenii de expediții și descoperiri

Tot cu această ocazie, am aflat și că descoperirea ofițerului turc a continuat să atragă interesul exploratorilor și cercetătorilor de-a lungul decadelor, devenind subiectul mai multor expediții și studii. În 1960, o echipă condusă de dr. Arthur Brandenberger și dr. George Vandeman a vizitat locația. Deși concluziile nu au fost definitive, aceștia au recunoscut că formațiunea este remarcabilă.

Iar în 1977, un alt explorator american, Ron Wyatt, a realizat mai multe expediții în această zonă și a declarat că a găsit structuri de lemn și alte dovezi care ar susține ipoteza că formațiunea ar putea fi arca. Descoperirile sale au fost controversate și criticate de mulți experți.

Anterior, în 1955, o expediție condusă de Fernand Navarra a susținut că a găsit fragmente de lemn pe Muntele Ararat, despre care credea că provin de la arcă. Iar mai recent, în 2010, o echipă de exploratori evanghelici din China și Turcia a anunțat că a găsit structuri de lemn pe Muntele Ararat, datând de aproximativ 4.800 de ani, despre care au susținut că ar putea fi rămășițele arcei.

În loc de concluzie

Comunitatea științifică internațională susține că, până în prezent, nu există dovezi arheologice sau științifice definitive care să confirme existența Arcei lui Noe așa cum este descrisă în Biblie. Multe dintre descoperiri sunt contestate sau considerate frauduloase, mulți istorici și arheologi considerând că povestea arcei lui Noe este un mit sau o legendă, similară cu alte povestiri despre potop din culturile antice, cum ar fi Epopeea lui Ghilgameș din Mesopotamia.

Unii geologi au analizat formațiunea și au concluzionat că aceasta ar putea fi doar o formațiune naturală de rocă și pământ, fără a exclude complet posibilitatea ca rezultatul să fie influențat de intervenția umană.

În 2023, însă, au fost publicate primele rezultate ale probelor de rocă și sol prelevate cu un an înainte din zona considerată a conține rămășițele Arcei lui Noe, situată în districtul Doğubayazıt din Ağrı, de către o echipă formată din cercetători de la Universitatea İbrahim Çeçen din Ağrı (AİÇÜ) și Universitatea Tehnică din Istanbul (İTÜ). Conform acestor rezultate, s-a stabilit că în regiune a existat activitate umană încă din perioada Calcolitică, între anii 5500 și 3000 î.Hr..

Prorectorul AİÇÜ, prof. dr. Faruk Kaya, a menționat cu această ocazie: „Se știe că potopul datează de acum 5.000 de ani. În ceea ce privește datarea, s-a afirmat că în această regiune a existat viață. Acest lucru a fost confirmat prin rezultatele de laborator. Nu putem afirma, însă, că arca se află aici doar pe baza datării; este nevoie de o muncă îndelungată pentru a clarifica acest aspect”.

Cercetătorul a mai menționat și că subiectul a fost dezbătut în cadrul celui de-al VII-lea Simpozion Internațional despre Muntele Ararat și Arca lui Noe, afirmând: „Un alt aspect important al simpozionului a fost că am convenit că rezultate mai eficiente ar putea fi obținute prin desfășurarea unor cercetări comune în Cudi și Ararat, zone pe care le cunoaștem ca fiind parte a regiunii Mesopotamiene și care sunt menționate în Coran și în Cărțile Sfinte. De acum înainte, ne vom intensifica activitatea atât în Cudi, cât și pe Muntele Ararat.”

În concluzie, descoperirea căpitanului İlhan Durupınar reprezintă unul dintre cele mai discutate și controversate posibile situri ale arcei lui Noe. În timp ce unii cred că ar putea fi un indiciu semnificativ, alții consideră că este doar o formațiune naturală. Cert este că povestea continuă să fascineze și să inspire noi cercetări și expediții.

Formațiunea rămâne un subiect de dezbatere în comunitatea științifică, cu opinii divergente asupra naturii și originii sale. Totodată, Arca lui Noe rămâne un subiect fascinant de studiu și speculație, atât pentru teologi, cât și pentru arheologi. În ciuda numeroaselor expediții și declarații de descoperire, povestea sa rămâne legendară și continuă să inspire și să intrige oameni din întreaga lume.

Astăzi, la Centrul Arca lui Noe, oameni din întreaga lume se adună pentru a descoperi ceea ce se crede a fi Arca lui Noe.