În partea de nord-vest a judeţului Argeş, pe Valea Topologului, la limita cu județul Vâlcea, se află comuna Șuici, un loc pitoresc, încărcat de istorie, unde familia Brătianu a avut reședință.

Neamul Brătienilor apare în Șuici prin căsătoria logofătului Ene (Ianache) Brătianu cu Safta Balotă, fiica unui mare moșier din împrejurimi. De-a lungul timpului, între cele două familii, Brătianu și Balotă, a existat o legătură strânsă, însă căsătoria între Ene și Safta a însemnat și o schimbare semnificativă în statutul și prosperitatea familiei Brătianu. Cei doi vor rămâne în istorie și ca bunicii marelui om politic Ion C. Brătianu .

În localitatea Șuici, în apropiere de malul drept al râului Topolog, încă se găsește una dintre proprietățile Brătienilor. Este vorba despre Cula Sultănica, o locuință fortificată, construită la mijlocul secolului al XVIII-lea de către căpitanul Ștefan Balotă, fiind dată zestre nepoatei sale, Safta, în urma căsătoriei. În timp, locuința a devenit reședința familiei Brătianu.

În prezent, monumentul, deși a fost consolidat, este departe de a fi introdus în circuitul turistic.

Construită pentru a ține hoții la distanță

Culele reprezentau locuinţe boierești de ţară, care, în condiţiile istorice de la mijlocul veacului al XVIII-lea şi până în primul sfert al secolului al XIX-lea, erau adaptate sau construite pentru apărare împotriva cotropitorilor.

„Era o perioadă de instabilitate și erau familii înstărite care aveau condiții materiale și construiau asemenea case fortificate pentru a-și pune la adăpost avutul, dar și membrii familiei“, spune pentru „Weekend Adevărul“ Cornel Popescu, managerul Muzeului Județean Argeș.

Un rol asemănător l-a avut și Cula Sultănica. Prima atestare documentară a culei de la Șuici este din anul 1746. În timpul călătoriei Mitropolitului Neofit I prin zona Muscelului, acesta a ajuns la casa căpitanului Balotă, pe care o descrie drept „o casă impozantă din piatră, cu ziduri groase fortificate, spre a ține hoții la distanță“.

După căsătoria dintre Ene și Safta, construcția a intrat în proprietatea familiei Brătianu, care, ulterior, a mărit-o pentru a avea și caracter de locuință.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, Ene Brătianu construiește un conac cu elemente fortificate, care a înglobat și cula existentă. Edificiul este numit ulterior Cula Sultănica, după numele Sultanei, fiica lui Ene și a Saftei.

Construcția are două niveluri și este alcătuită dintr-un corp vechi de clădire căruia i s-au atașat extinderi pe laturile de nord-est, sud-est și sud-vest, în etape diferite. Nucleul central, cu plan compact de formă dreptunghiulară, prezintă ziduri masive şi bolţi semicilindrice.

Câte o culă pe fiecare mal al râului

Sultănica nu a fost singura culă din Șuici care a aparținut Brătienilor. După anul 1800, Ioniță Brătianu, unui dintre copiii lui Ene, construiește Cula Brătienilor pe malul stâng al râului Topolog, fiind zidită din piatră și cărămidă.

Scriitorul, arheologul și omul politic Alexandru Odobescu spunea despre această construcție, în jurnalul său de călătorie, la 1860, că este o „zidire foarte originală și de un stil mai arhaic decât vârsta ei. E prea îngustă, înaltă cât se poate, cu ferestre prea mici și numai la catul de sus, care este foarte aridicat, cu acoperiș înalt din șiță și cu proptele de zid împrejur“.

Din nefericire, Cula Brătienilor a fost distrusă în urma unui puternic incendiu în anul 1913. Pe locul unde se înălţa clădirea, regăsim și astăzi mai multe ruine.

„Cula Sultănica este o construcție impunătoare. Este prevăzută cu orificii, prin care puteau fi introduse armele pentru apărare, având și scop de a vizualiza împrejurimile. Inițial, Cula Brătienilor a fost construită pe malul stâng al Topologului, dar aceea a ars în anul 1913. Pe malul drept a fost proprietatea Baloteștilor de la Cepari. În urma căsătoriei Saftei Balotă cu Ene Brătianu, neamul de intelectuali a luat în proprietate și construcțiile de pe malul drept, unde se află astăzi actuala culă“, spune pentru „Weekend Adevărul“ Petruța Matei, bibliotecară la Biblioteca Comunală Șuici.

Drumul către ruină

Trecerea timpului a lăsat urme adânci în construcția Culei Sultănica, impunătoarea vilă boierească. Aspectul fortificat al clădirii se păstrează și astăzi, iar la etaj regăsim mai multe guri de tragere. La începutul secolului XX, cula se află în proprietatea profesorului Constantin Miculescu, care s-a căsătorit cu Alexandrina Brătianu, fiica lui Iancu Brătianu.

Ulterior, în anul 1970, cula este transformată în muzeu sătesc. Până în anul 1980, funcționează aici „Muzeul etnografic al Văii Topologului“, care deținea un patrimoniu divers, format din piese de port popular, unelte specifice unor ocupaţii tradiţionale, mobilier ţărănesc, documente, dar şi obiecte cu caracter memorial, amintind de fizicianul Constantin Miculescu.

Din păcate, odată cu desființarea muzeului a început şi degradarea Culei Sultănica, iar după 1990, cula a devenit o ruină. Monumentul a fost salvat de la distrugere în urma unui proiect pe fonduri europene accesat de Primăria Șuici, sub administrarea căreia se află în prezent.

Proiectul a constat în subzidiri şi consolidări, fiind refăcute acoperişul, tâmplăria şi scările interioare. Cula a fost pusă în siguranță în 2015, dar pentru a fi introdusă în circuitul turistic necesită multe alte lucrări. Autoritățile locale doresc, pe viitor, să recapete statutul de muzeu –până atunci, rămân doar zidurile goale.

Biserica „Şuicii de peste râu“

Pe moșia Șuici, Ene Brătianu a ridicat, în anul 1792, în apropierea Culei Sultănica și o superbă biserică, cu hramul Sfântul Nicolae. Monument istoric de arhitectură, Biserica „Sf. Nicolae“ este denumită pe plan local și Biserica „Şuicii de peste râu“.

Lăcașul face parte din a doua epocă a noului stil românesc al Renașterii. Este în formă de corabie, fiind construită din zid de cărămidă cu bolovani de râu. Biserica este foarte simplă și rustică, fiind ridicată pe ruinele unui fost lăcaș. Istoricii susțin că vechea biserică a fost ruinată în anul 1789, când a avut loc, în această zonă, lupta dintre austrieci şi turci.

În curtea bisericii ridicate de Brătieni se află și cavoul marelui savant Constantin Miculescu, care a trăit în perioada1863-1937. Trimis cu bursă în Paris, acesta a obținut licența în Științe la Universitatea Sorbona.

În timpul susținerii lucrării sale de doctorat în fizică, la aceeași universitate, a prezentat o determinare precisă a echivalentului mecanic al caloriei. Întors în țară, a devenit profesor universitar titular de fizică moleculară, acustică și optică la Universitatea București.

Neamul Miculescu ajunge în localitatea Șuici prin căsătoria, în anul 1891, a profesorului Constantin Miculescu cu Alexandrina Brătianu. De-a lungul vieții, și-a petrecut vacanțele la moșia sa din Șuici, unde își crease o gospodărie pomicolă și a reușit să scoată prima generație de cultivatori de fructe din sat pe care i-a trimis și în străinătate pentru instruire.

Prin contribuția sa, profesorul a ajutat din plin la ridicarea stării sociale și culturale a sătenilor prin întemeierea unei școli de meserii. De asemenea, a pus la dispoziția comunității un hectar de pământ, în mod gratuit, pentru construirea dispensarului și a unei case de nașteri.

A îndrăgit din tot sufletul acest loc, exprimându-și dorința de a fi înmormântat acolo, lucru care s-a și întâmplat.