Pe Marte, aurora străluceşte întreaga vară în UV
Aurorele care se desfăşoară pe cerul planetei Marte oferă indicii importante cu privire la modul în care puţina apă rămasă trece din atmosfera rarefiată a acestei planete şi se pierde în spaţiu, şi sunt vizibile întreaga vară în lumină ultravioletă, conform unui studiu prezentat recent cu ocazia conferinţei anuale a Uniunii Americane de Geofizică desfăşurată la San Francisco, informează Live Science .
Un tip de auroră denumit "auroră protonică" a fost identificat pentru prima oară pe Marte în 2016, folosind datele obţinute de sonda MAVEN (Mars Atmosphere and Volatile Evolution). Acest tip de auroră, ce se manifestă în timpul zilei, produce lumina ultravioletă şi este invizibilă cu ochiul liber, a fost detectată prin intermediul instrumentului IUVS (Imaging UltraViolet Spectrograph) din dotarea sondei MAVEN.
Recent, cercetătorii au analizat o serie de date adunate în cei câţiva ani în care s-au derulat observaţii ale aurorelor protonice şi au explicat ce au descoperit într-un nou studiu. Ei au ajuns la concluzia că acest tip de aurore nu este atât de rar pe cât se credea. De fapt, aurorele protonice sunt cele mai răspândite fenomene de auroră de pe Marte şi se produc foarte frecvent "cu aproape 100% rată de manifestare în plină zi, în vara australă de pe Marte", susţine coordonatoarea acestui studiu, Andréa Hughes, cercetător doctoral la Universitatea Aeronautică Embry-Riddle din Daytona Beach, Florida.
Pe Pământ, aurorele apar atunci când fluxul de particule ionizate provenite de la Soare, cunoscut şi drept vânt solar, ce se deplasează cu viteza de aproximativ 1,6 milioane km/h, se loveşte de câmpul magnetic terestru. Astfel de coliziuni energetice dintre particulele solare şi particulele de gaz din atmosfera terestră generează spectacolul fantastic de lumini al aurorelor boreale şi australe.
Aurorele protonice de pe Marte se manifestă tot datorită vântului solar. În acest caz, protonii cu sarcină electrică se ciocnesc de norul de hidrogen ce înconjoară planeta Marte. În aceste ciocniri, atomii de hidrogen sunt deposedaţi de electroni, iar protonii sunt neutralizaţi. Atunci când aceşti atomi neutri din punct de vedere energetic ajung în zonele joase ale atmosferei marţiene, coliziunea lor cu alte molecule de gaz produce străluciri ultraviolete - aurore protonice.
De ce sunt aceste aurore atât de frecvente în vara australă marţiană? "De câţiva ani am aflat despre variaţiile sezoniere din corona de hidrogen" - norul de hidrogen din jurul planetei Marte - care este aflat la cea mai mare altitudine în jurul solstiţiului de vară, conform lui Hughes. Cu alte cuvinte, în lunile de vară din emisfera sudică marţiană norul de hidrogen este perfect poziţionat pentru a interacţiona frecvent cu vântul solar rezultând aurore protonice aproape permanente.
Pe măsură ce temperaturile cresc, în lunile de vară, norii de praf care se ridică deasupra lui Marte transportă cu ei apă de la suprafaţa planetei, în atmosferă. Acest lucru contribuie, de asemenea, la producerea aurorelor protonice. Moleculele de apă sunt descompuse în hidrogen şi oxigen. Oxigenul se pierde în spaţiu, iar hidrogenul din moleculele de apă participă la reacţia care declanşează aurorele protonice.
Acest fenomen nu este vizibil cu ochiul liber. Studiul despre aurorele protonice de pe Marte a fost publicat în ultimul număr al revistei JGR Space Physics. AGERPRES
