Cel mai amuzant atunci cand te uiti la, sa le zicem asa, interviurile pe care Mihai Gadea i le ia lui Tudorel Toader este sa il privesti pe moderator. Dl Gadea vrea sa para doct, stapan pe subiect. Dar nu ii iese. Privirea tradeaza ca nu intelege o iota din abureala pe care i-o serveste didactic, uneori ironic, ministrul Justitiei. Si daca dl Toader se pricepe la ceva, acel ceva sigur e abureala.

Asa a fost si marti seara, cand Mihai Gadea se chinuia sa obtina de la Tudorel Toader certitudinea demiterii dnei Kovesi. Iar pentru ministrul Justitiei e foarte simplu ca atunci cand are in fata un "afon" in materie, sa il joace ca pe un soricel, lasandu-i impresia ca ii spune savantlâcurile ultime si, de fapt, ii ambaleaza in poleiala de cuvinte pretioase cele mai mari banalitati si generalitati.

Singurul lucru interesant in numita emisiune a fost refuzul lui Tudorel Toader de a face public continutul sesizarii sau macar temeiurile in fapt si in drept pe care se intemeiaza ea. Ceea ce mi se pare foarte greu de inteles.

O sa-mi spuneti ca nu vrea ca adversarul sa ii cunoasca strategia. Sesizarea este insa adusa la cunostinta partilor. Pana pe 3 mai, toate institutiile interesate trebuie sa formuleze puncte de vedere pe marginea ei. Deci secretul e numai fata de opinia publica.

Se teme ca odata detaliile cunoscute, se vor gasi binevoitori sa dea idei aparatului prezidential, e drept adesea nu foarte inspirat? Dl Toader are un dispret suveran si absolut deloc mascat pentru orice opinie care nu ii apartine. Omul e suficient:"Rationamentele si argumentele de ordin constitutional le cunosc constitutionalistii. Eu nu incerc sa conving pe X sau pe Y, pentru ca nu ii cunsc nivelul de intelegere, nu ii cunosc nivelul pana la care trebuie aduse argumente pentru a-l convinge".

Asa ca mi-e imposibil sa cred ca dupa ce a elaborat o sesizare in care crede 100%, si-ar pune problema ca niste neica nimeni din tribune ar putea sa-l incurce.

Si atunci? Surse din zona judiciara spun ca la CCR au fost niste hohote de ras cand au vazut sesizarea, care ar fi o poveste de adormit copiii. Nimeni nu spune ca la CCR nu pot fi admise si asemenea sesizari. In ultima vreme, am vazut ca CCR isi permite orice, sa fie legiuitor pozitiv, sa dea ordine Parlamentului in decizii de respingere, sa se autosesizeze si multe altele. Asadar simplul fapt ca au ras cu pofta cand au citit sesizarea dlui Toader nu inseamna ca o vor respinge. Dar au ras cu pofta.

Si eu cred ca dl Toader, adesea vizitator al fostilor colegi la ceas de seara, cand e mai putina lume pe acolo, stie bine reactia pentru ca stie bine ca nu e niciun conflict constitutional pe tema revocarii.

Si atunci de ce a facut-o? Ca sa-si pastreze functia, mi se pare evident. Dar vrea sa si castige la CCR? Lasand la o parte orgoliul profesional, nu stiu ce sa zic, pentru ca miza acestui joc depaseste cu mult si persoana dnei Kovesi, chiar si persoana lui Klaus Iohannis si duce pana la cei doi rivali tot mai evidenti ai momentului: Dragnea si Tariceanu.

Este clar ca decizia CCR, dupa cum spune dl Toader, sub privirile aburite ale lui Mihai Gadea, va avea efecte juridice. Pentru viitor, ca orice decizie CCR. Adica, dupa cum anticipa si Eugen Nicolicea, Curtea va da o dezlegare privind aceasta atributie a presedintelui. CCR ar urma sa decida nu atat ce va fi cu dna Kovesi intrata atunci in ultimul an de mandat, cat cine va avea in mana de atunci inainte cheia revocarii procurorilor sefi.

Daca acela ar fi ministrul, parte dintr-un guvern politic, este clar ca procurorii vor intra sub cizma politica. Si orice procuror sef va fi constient ca poate fi schimbat de ministru daca seful de partid sau de guvern al acestuia sau vreun alt lider al puterii devine suspect.

Sau daca ramane o procedura partajata in care nicinul dintre cei doi actori, fiecare la cate un capat al procedurii, nu poate castiga fara celalalt. Nici decizie fara propunere, nici propunere cu veto peste decizie.

Daca transaltam politic situatia suna cam asa: Calin Popescu Tariceanu spera sa devina presedintele Romaniei, de aici si tensiunile cu Liviu Dragnea. De aceea nu cred ca este prea fericit cu jumulirea functiei. CPT vrea sa distruga codurile penale, vrea sa slabeasca statutul magistratilor, dar nu vad de ce ar vrea sa diminueze prerogativele functiei la care viseaza.

In schimb, Liviu Dragnea stie, probabil, ca nu are nicio sansa sa devina presedintele Romaniei. I-o fi explicat, ma gandesc, prietenul Pieleanu, ca este cu mult prea jos in sondaje si titularul unei cu mult prea mari adversitati pentru a putea castiga prezidentialele. De sperat a sperat si Elena Udrea, cu putirinta a stat mai prost.

Deci interesul sau ar fi o functie prezidentiala cat mai slaba, pentru ca puterea sa fie concentrata in zona guvernamentala pe care spera probabil sa o controleze pe veci. Iluzia eternizarii puterii este una dintre bolile celor care o detin prea autoritar si prea mult timp.

Liviu Dragnea stie ca pentru el si PSD, Calin Popescu Tariceanu ar putea fi chiar mai periculos decat Klaus Iohannis, pentru ca CPT nu se va multumi cu cateva declaratii, o plimbare cu bicicleta si multe vacante. Fostul premier are un apetit pentru putere cu mult mai mare si de aceea, cu siguranta, isi va juca strans fiecare atributie.

Sa nu uitam ca Tudorel Toader este sustinut in guvern de ALDE, a fost trimis acolo de CPT. Functia lui depinde in primul rand de CPT.

Si atunci, ma intreb, pe cine va trada ministrul Justitiei? Pe Dragnea, ambaland un joc despre care stie ca va consolida in loc sa faca praf o prerogativa la care vizeaza dl Tariceanu? Sau pe Tariceanu, luptand din toate puterile pentru ca visul lui CPT sa fie tot ciobit?, scrie Ioana Ene Dogioiu pe  Ziare.com .
 
 

Distribuie Distribuie Comentarii