Pe cine DERANJEAZĂ Mircea Dumitru? PSD, SRI, Poliție, Armată, plagiatori și grupurile de interese din învățământ
Ieri, 4 Octombrie, toată presa a vuit: ”surse” din CNSAS susțin că ministrul Educației, prof. Mircea Dumitru, a fost colaborator al Securității. Deși CNSAS a dat publicității un comunicat de presă care infirmă ”sursele” sigure ale ziariștilor, nimeni nu s-a grăbit să îl publice, deoarece dispărea știrea de senzație. Comentatorii, mai mult sau mai puțin avizați, au sărit să ceară capul ministrului, ceea ce confirmă că a fost un atac mediatic pregătit, scrie Marius Diaconescu pe România Curată.
În 2007 prof. Mircea Dumitru a primit o adeverință de la CNSAS în care se afirma că nu a fost colaborator al Securității. Cu ocazia acelei verificări, Mircea Dumitru a contestat documentele din dosarul de rețea 79832, punând la dispoziția CNSAS o declarație olografă, pentru comparație grafologică. CNSAS afirma în 2007 că respectivul dosar nu conține elemente de colaborare ale titularului cu Securitatea. Ieri, prof. Mircea Dumitru a negat orice colaborare cu Securitatea.
Dacă ziariștii angajați pentru a-l decredibiliza pe ministrul Mircea Dumitru au dovezi suplimentare, ar trebui să le publice. Invocarea ”surselor” din CNSAS nu este un argument. Dosarul cu pricina era cunoscut încă din 2007, de atunci se știe că are 11 file și, tot în 2007, CNSAS, instituția de unde provin sursele ziariștilor, a susținut că în dosar nu sunt elemente care să ateste colaborarea cu Securitatea.
Cine are interesul să îl decredibilizeze pe ministrul Educației, Mircea Dumitru?
În timpul lui Mircea Dumitru a început verificarea tezelor de doctorat suspectate de plagiat șianularea diplomelor de doctor obținute prin impostură. Până acum Victor Ponta, fost premier, respectiv Gabriel Oprea, fost ministru de interne, și-au pierdut doctoratele. Alte plagiate, printre care ale fostului ministru de interne, Petre Tobă, sunt în verificare la CNATDCU.
În jurul lui Petre Tobă au făcut zid SRI, Armata și Poliția. Universitatea Națională de Apărare Carol I afirmă prin Comisia de Etică inexistența plagiatului. Membrii comisiei de specialitate din CNATDCU, care provin din SRI, Armată și Poliție, s-au recuzat din comisia de lucru care trebuia să analizeze teza lui Petre Tobă pentru a amâna verdictul. Comisia de lucru formată ulterior din 2 profesori de la SRI și unul din Poliție (acuzat între timp și el de plagiat) au decis că Petre Tobă nu a plagiat, invocând argumente puerile, care decredibilizează întreaga procedură de verificare a plagiatelor de către CNATDCU. Ministrul a dispus formarea unei comisii independente, fără subordonare în structurile militare din SRI, Poliție sau Armată, care să verifice teza de doctorat a lui Petre Tobă.
Ministrul Educației, Mircea Dumitru, a dispus verificarea și reacreditarea școlilor doctorale, în conformitate cu Legea Educației Naționale. Deocamdată școlile doctorale funcționează pe baza autorizării provizorii. În cazul unei verificări corecte, multe școli doctorale ar trebui închise.
Ministrul Mircea Dumitru a început organizarea concursurilor publice pentru ocuparea posturilor de director în instituțiile de învățământ preuniversitar. Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educației, șefa Comisiei de Învățământ din Senat, a încercat, printr-o bâlbă devenită antologică, să blocheze organizarea concursurilor sau amânarea lor până în 2017. De ce? Pentru că PSD dorește numirea politică a directorilor. PSD speră să câștige alegerile parlamentare și astfel să fie la butoane, pentru a numi directori de școli și licee dintre clienții săi politici. Câte neveste de politicieni sunt directori în învățământul preuniversitar? Nu doar de la PSD, pentru că boala clientelismului politic este transpartinică.
În 3 luni de ministeriat prof. Mircea Dumitru a reușit să îi deranjeze pe cei din SRI, Armată și Poliție din cauza eficientizării măsurilor antiplagiat, pentru că mulți generali și-au obținut stelele prin teze de doctorat susceptibile de plagiat. O verificare serioasă a tuturor tezelor de doctorat susținute la Academia de Poliție Al. I. Cuza, la Academia Națională de Informații a SRI și la Universitatea Națională de Apărare Carol I ar putea scoate la lumină atât de multe plagiate, încât aceste școli doctorale ar trebui închise. E destul să te uiți peste numele marilor ”personalități publice” care și-au făcut acolo studiile doctorale și suspiciunea de plagiat este suficient de mare pentru a solicita verificarea tezelor lor de doctorat.
În 3 luni de ministeriat prof. Mircea Dumitru îi deranjează pe cei din PSD, care se erijează în zeii educației, în frunte cu Ecaterina Andronescu, deoarece, prin organizareaconcursurilor publice pentru posturile de directori în școli și licee dispare o sursă pentru clientela politică.
În 3 luni de ministeriat prof. Mircea Dumitru îi deranjează pe rectorii universităților ale căror școli doctorale riscă să fie închise în cazul unei evaluări corecte. Mulți rectori sunt sprijiniți de partide politice, pentru că învățământul universitar din România este subordonat intereselor de partid, mai ales în cazul universităților mici de provincie.
Prof. Mircea Dumitru a spus că atacul apornit de la cineva din CNSAS. Să nu uităm că membrii CNSAS sunt numiți politic. Această instituție a rămas un instrument politic, controlat de partidele politice. Independența CNSAS de partidele politice este doar declarativă.
Atacul mediatic împotriva minsitrului Mircea Dumitru este orchestrat de cei pe care i-a deranjat în cele 3 luni de ministeriat: SRI, Poliție, Armată, PSD, plagiatori și grupuri de interese din învățământ.
O schimbare a ministrului Mircea Dumitru l-ar putea salva pe Petre Tobă de acuzația de plagiat și ar arunca în derizoriu toată campania antiplagiat din ultimii ani. Plagiatorii ar beneficia în continuare de avantajele doctoratelor obținute prin impostură – grade militare, acces în barou, posturi în administrație și magistratură, sporuri salariale etc.
Evident, campania mediatică josnică împotriva ministrului Educației, prof. Mircea Dumitru, este orchestrată de cei pe care îi deranjează. Educația prezintă interes pentru politicieni din perspectiva avantajelor directe și nu îi interesează absolut deloc o reformă reală în învățământ.
