Contraofensiva ucraineană a început, iar echipamentul de război occidental are un rol esențial pe câmpul de luptă. O unitate de tanchiști de pe frontul din Zaporojie se află în mijlocul luptelor, relatează Der Spiegel.

Sașa, Mișa și Hudzik sunt printre cei mai experimentați tanchiști din armata ucraineană, fiind angajați în lupte de aproape 16 luni – au luat parte la apărarea nereușită a sudului Ucrainei în primele zile de război, la recapturarea Hersonului în toamnă și la bătăliile pentru orașele Soledar și Bahmut în iarnă.

În această fază preliminară a atacului, cei trei au avut o contribuție extrem de importantă, furnizând acoperire infanteriei ucrainene în timp ce aceștia iau cu asalt tranșeele. Cei trei conduc unele dintre cele mai eficiente arme furnizate Ucrainei de Germania: două tancuri Leopard 2A6, practic niște fortărețe mobile camuflate.

„Pentru inamic suntem prima țintă”, spune comandantul, Sașa, 55 de ani.

„Două din tancurile mele au fost distruse de la începutul războiului, dar sunt încă în viață”, spune Mișa, un artilerist în vârstă de 25 de ani.

Unii soldați încearcă să scape, pretextând o problemă cu tancurile lor, spune și încărcătorul, un bărbat de 22 de ani al cărui nume de război este Hudzik.

„Mai bine refuzi să mergi la luptă decât să te sperii în mijlocul luptei”, spune el, explicând că nu frica este marea problema, ci panica, care trebuie evitată cu orice preț.

Proiectilele din lansatoarele de rachete rusești ricoșează din ele ca niște pietricele, spun cei opt soldați care luptă pe cele două tancuri Leopard.

Mișa, artileristul trage asupra țintelor cu tunul său lung de cinci metri, bazându-se pe lasere pentru ghidajul spre țintă. Sașa este comandantul unuia dintre echipaje, unde Hudzik pregătește obuze – de câte peste 20 kilograme fiecare – scoțându-le dintr-o mică zonă de depozitare. Fiecare tanc are un șofer numit de echipaj „mecanic”.

Primele lor lupte de pe frontul din Zaporojie au avut loc în toiul nopții. Luptele au fost intense, spun membrii unității de tancuri, adăugând că rușii erau foarte bine fortificați.

„Cei noi fugeau de îndată ce un Leopard începea să tragă asupra lor. Dar aceștia sunt duri”, spune Mișa.

Pe câmpul de luptă cu tancurile Leopard

Trei tancuri Leopard au trecut peste câmpurile minate în prima zi a ofensivei, povestesc soldații. Se pare că unul din ele a fost distrus, în timp ce altul a reușit să plece singur. Al treilea este încă integru, dar nu au putut să-l recupereze întrucât zona este puternic minată și un vehicul Bradley scos din funcțiune le stă în cale.

Totuși, soldații sunt mulțumiți de ce au realizat până acum.

„Am avansat deja la până 600 de metri de obiectivul nostru. Este un rezultat bun”, spune Sașa. Acesta a explicat că le-au fost de mare ajutor capabilitățile de vedere nocturnă ale tancurilor Leopard.

„Țintesc pur și simplu spre un copac și bucăți de șrapnel zboară peste tot. Iar jos în tranșee toți sunt morți”, spune el, explicând că folosește muniții cu fragmentare.

Artileristul, un practicant e arte marțiale cu ochi ageri a fost instruit pe Leopard în Germania – antrenamentul furnizat de armata germană a durat o lună ș o săptămână și a avut loc în februarie și martie.

Mișa s-a născut în orașul Irpin și s-a înscris în armată la 18 ani. Orașul său a fost aproape în totalitate distrus în timpul luptelor în care armata ucraineană a oprit marșul rus către Kiev, în martie anul trecut.

Staționat în sudul Ucrainei în primele săptămâni de război – unde armata rusă n-a putut fi încetinită – a luat parte la prima luptă lângă Melitopol: atunci, tancul său sovietic a fost distrus. Povestește că a sărit din tanc și a străbătut în fugă un kilometru și jumătate până când a găsit un tanc abandonat cu care a plecat.

Apoi a participat la bătăliile pentru recucerirea unor părți din regiunea Herson, unde unitatea sa a tras mai ales din poziții fixe. La sfârșitul anului, bărbații au fost trimiși la Soledar, în Donbas. La scurt timp, orașul de lângă Bahmut a căzut în mâinile rușilor, în urma unor lupte sângeroase și a unui asalt de o lună de zile al mercenarilor ruși. „Tancul meu a fost ultimul care a părăsit Soledar", spune Mișa.

Sașa, Hudzik și majoritatea celorlalți membri ai echipajelor sunt din Krivîi Rih, orașul siderurgic și industrial care este, de asemenea, orașul natal al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski. Așa cum se întâmplă de obicei în războaie, mulți dintre soldații ucraineni de pe front sunt cei care lucrează cu mâinile pe timp de pace: muncitori în fabrici, zilieri, fermieri. Sașa, care a fost staționat în Germania de Est la sfârșitul anilor 1980 ca soldat sovietic, a lucrat zeci de ani în fabrici de cărămidă și oțel.

Puținii civili care au mai rămas în satele din Zaporojie văd aproape exclusiv armament occidental în regiune, în afară de câteva Kalașnikov-uri. Transportoare de personal din SUA și Australia, giganți blindați pe roți, traversează în viteză drumurile neprietruite. Rachetele luminează cerul ca niște lumânări, în timp ce artileria ucraineană trage asupra pozițiilor din spatele liniilor rusești.

Ucrainenii înregistrează pierderi grele, fapt care devine rapid clar în ciuda ordinului de la Kiev care interzice accesul la o mare parte din linia frontului. Soldați ucraineni însângerați și abia respirând sunt aduși la un spital aflat la doar câțiva kilometri de front, medicii relatând că au început să vadă mult mai mulți răniți în ultimele zile. Un ofițer de recunoaștere ucrainean care supraveghează întregul front de sud spune că au existat pierderi semnificative atât de trupe, cât și de echipament.

În ciuda dificultăților, moralul soldaților din Zaporojie pare să fie bun. Parțial asta are legătură cu noul echipament din Occident, care, după cum raportează luptătorii ucraineni, oferă mult mai multă protecție. Dacă ar fi trebuit să se bazeze pe transportoarele de personal din epoca sovietică, spun ei, luptele ar fi fost mult mai sângeroase.

O noapte ploioasă cu lupte intense

Este seară, iar echipajul Leopardului primește ordinele, astfel că, în jurul orei 22:00, cele două tancuri pornesc la drum. Se va dovedi a fi o noapte ploioasă cu opt ore de lupte intense, după cum povestesc soldații a doua zi. Rușii au folosit bombe cu fosfor și, dimineața, elicoptere de luptă. Echipajele tancurilor au tras asupra pozițiilor rusești, iar infanteriștii au luat cu asalt tranșeele rusești. Ucrainenii spun că au făcut unele progrese, dar păstrează tăcerea cu privire la locul sau la cât de mult teren au câștigat.

Cu toate acestea, tancurile Leopard sunt departe de a fi perfecte. Mecanici instruiți în Germania lucrează din greu la cele două tancuri, schimbând stabilizatorul tunului din tancul lui Sașa. Mai sunt multe de făcut la cel de-al doilea tanc. Mișa a avut probleme cu ochirea în timpul nopții. Se urcă în Leopard, ridică tunul cu o jumătate de metru și rotește turela la 90 de grade, apoi încă puțin. Tancul poate fi folosit în continuare în luptă, și este încă capabil să tragă. Dar laserul funcționează defectuos atunci când trece la o țintă secundară, spune el.

Următoarea lor operațiune este programată în acea seară, dar ordinul nu mai vine. În schimb, doi infanteriști agitați din Brigada Azov ajung la poziția unității de tancuri. Un Leopard mai vechi, spun ei, un Model 2 A4, este blocat între fronturi. Vor să încerce să-l recupereze, dar nu se pricep să îl pornească. Au venit să ceară ajutor și să le arate membrilor echipajului tancului filmulețe cu interiorul tancului.

În timp ce echipajul Leopardului încearcă să descifreze termenii germani, luptătorii de la Azov vorbesc despre haosul pe care l-au trăit în timpul ultimei lor bătălii, despre un incident de foc prietenesc între trupele ucrainene. Mai mult, spun ei, rușii ar fi reușit să captureze două tancuri.

Aproape în același timp, comandantul tancului lui Mișa, care este și ofițerul superior al întregii unități, se întoarce de la cartierul general de comandă. Bărbații nu află niciodată de ce nu a venit ordinul de a porni la luptă. Dar comandantul lor a reușit să procure un echipament de deminare pentru următoarea lor operațiune.

Este o noapte liniștită pentru soldați, fără atacuri din partea avioanelor rusești și fără bombe cu fosfor, ale căror fragmente zac împrăștiate prin zonă. Pentru prima dată într-o săptămână, soldații pot dormi o noapte întreagă.

Avans pe un front larg

În ultimele zile, cei trei au luat parte la o altă bătălie de mari dimensiuni care va determina viitorul războiului început de Rusia, și anume contraofensiva pornită recent și care este menită să slăbească decisiv ocupația rusă. Este un avans pe un front larg: în nord-est către regiunea Lugansk și în sudul regiunii Donbass.

Poate cea mai importantă parte a contraofensivei din punct de vedere strategic este pe frontul din Zaporojie unde ucrainenii atacă în numeroase puncte, cu scopul de a străpunge frontul către Marea Azov, avansând spre orașele ocupate Melitopol sau Mariupol , și de a separa izola forțele ruse poziționate în sudul și estul Ucrainei.

De la începutul ofensivei, acum mai bine de o săptămână, armata ucraineană a eliberat câteva sate din această porțiune a frontului și avansează lent către principalele linii de apărare rusești – bine apărate și pe care rușii le-au pregătit luni de zile.