În urmă cu doi ani, Vladimir Putin a lansat invazia la scară largă, neprovocată, în Ucraina, bazându-se pe mai multe mituri, între care faptul că Ucraina nu este o țară „adevărată" și că Occidentul, în dezordine, nu-i va sta în cale, relatează Politico.

Ucrainenii au demontat rapid o parte dintre aceste mituri, împreună cu o mare parte din forțele invadatoare ale Rusiei: și-au păstrat capitala, conducerea și au recâștigat o mare parte din teritoriul cucerit de forțele rusești în primele zile ale anului 2022, deși cu mari costuri. Occidentul a răspuns agresiunii ruse față de Ucraina impunând sancțiuni economice importante (chiar dacă nu și suficiente) și acordând asistență militară semnificativă (deși cu oarecare întârziere) țării invadate.

Pe de altă parte, unele mituri s-au menținut, iar între timp au apărut altele noi, mai cu seamă cele ce fac subiectul dezbaterii actuale din Congresului SUA cu privire la pertinența continuării ajutorului american pentru Ucraina.

„În calitate de republicani care au ocupat poziții de top în domeniul securității naționale, suntem nespus de îngrijorați atunci când unele aceste mituri sunt perpetuate de republicani”, scriu Eric Edelman și David J. Kramer, autorii analizei publicate de Politico.

Aceștia enumeră patru mituri despre Ucraina împreună cu o parte din motivele pentru care nu sunt adevărate.

Ucraina nu poate câștiga

Este principalul mit despre războiul din Ucraina și el presupune predicția că sprijinul SUA nu va face decât să alimenteze un război fără sfârșit, fără nicio posibilitate de victorie ucraineană.

Totuși, Ucraina s-a comportat eroic și a avut succes. A recâștigat vaste porțiuni de teritoriu confiscate de Rusia începând cu februarie 2022. Nu ar trebui să ne surprindă faptul că cele aproximativ 18 procente rămase sunt și mult mai greu de recucerit. Dacă Occidentul ar fi furnizat de la bun început Ucrainei armele pe care conducerea țării le-a cerut - de la sisteme de apărare antirachetă și rachete cu rază lungă de acțiune, la avioane de luptă și tancuri - pesemne că acest război ar fi arătat foarte diferit acum, notează autorii.

Armata ucraineană a fost creativă în timp ce s-a aflat sub foc, găsind modalități de contraatac care au surprins inamicul. Formidabila Flotă rusă a Mării Negre a fost practic forțată să părăsească Sevastopolul, Ucraina susținând în acest sens că a scos din joc o treime din navele rusești, ceea ce a permis și reluarea exporturilor prin Marea Neagră.

Totodată, Ucraina a provocat pierderi uriașe armatei ruse, reducând la jumătate capacitățile sale convenționale, potrivit estimărilor șefului apărării din Marea Britanie și ale directorului central de informații din SUA.

Conform Serviciului de Informații Externe al Estoniei, Rusia a pierdut 8.300 de vehicule blindate în Ucraina, între care 2.600 de tancuri, 5.100 de transportoare blindate de trupe și 600 de unități de artilerie autopropulsate. Aceste echipamente nu pot fi înlocuite imediat. În plus, Ucraina a expus cacealmaua nucleară a Rusiei, lansând atacuri în profunzime împotriva unor obiective de infrastructură cheie din interiorul Rusiei.

Pierderile Rusiei se apropie de 400.000 de morți și răniți. Este o greșeală să se presupună că acești ruși trimiși pe front care sunt, în esență, carne de tun, nu vor ceda la un moment dat. Există deja semnale că Rusia ar avea probleme cu o nouă rundă de mobilizare.

O bună parte din ceea ce au realizat ucrainenii se datorează ajutorului primit din partea Occidentului. Sprijinul SUA pentru Ucraina reprezintă mai puțin de 4% din bugetul anual al Pentagonului și, cu toate acestea, randamentul investiției pentru poporul ucrainean și pentru SUA a fost unul ridicat. Cu atât de puțin, SUA au reușit să reducă din potențialul militar al Rusiei, un adversar pe care în Strategia națională de apărare din 2022 îl descria drept o amenințare „acută” pentru Statele Unite.

Este timpul pentru un acord de încetare a focului

Mitul „războiului fără sfârșit” alimentează un alt mit, și anume că este momentul să se ajungă la un acord de încetare a focului sau armistițiu.

Relatări recente, precum și interviul lui Tucker Carlson cu Vladimir Putin au sugerat că Rusia ar fi interesată de negocieri. Aceste articole sunt contrazise de acțiunile rusești pe câmpul de luptă, precum, de pildă, execuția suspectată a prizonierilor de război ucraineni răniți la Avdiivka alături de bombardamentele constante și uciderea civililor ucraineni, atrocități negate de oficialii ruși.

Nimeni nu-și dorește ca acest război să se încheie mai mult decât ucrainenii - până la urma, ei sunt cei care duc greul luptei. Dar ei sunt, totodată, nevoiți să refuze compromisurile teritoriale și negocierile cu Rusia, deoarece ei sunt conștienți că Putin obișnuiește să nu respecte acordurile pe care le semnează. În plus, ucrainenii care trăiesc în libertate nu vor nicidecum să oblige milioane de concetățeni de-ai lor din zonele ocupate să trăiască sub represiunea Rusiei.

Un acord de încetare a focului i-ar da timp lui Putin să își reconstituie forțele mult diminuate, astfel încât să poată amenința din nou Ucraina și, eventual, alte țări. Aceasta ar expune SUA ca fiind slabe și nedemne de încredere, lipsite de voința și capacitatea de a susține o campanie de asistență militară care pentru sine nu reprezintă niciun risc. În plus, ar contribui la încurajarea actorilor răi din alte părți ale lumii, care ar vedea, la fel ca în cazul retragerii nesăbuite din Afganistan în 2021, o SUA în retragere și un sezon deschis pentru țintele agresiunii lor.

După cum a scris recent cancelarul german Olaf Scholz, „încercarea brutală a Rusiei de a lua teritorii prin forță ar putea servi drept model pentru alți lideri autoritari din întreaga lume. Mai multe țări ar risca astfel să cadă pradă unui agresor din vecinătate". De altfel, evaluări recente ale serviciilor de informații daneze și estoniene consideră că Rusia se pregătește de atacuri asupra membrilor NATO în următorii cinci ani. Or, aceasta nu este o amenințare teoretică.

Ucraina este iremediabil coruptă

Un al treilea mit este cel conform căruia Ucraina este o țară coruptă condusă de neonaziști și, prin urmare, a ajuta Ucraina înseamnă doar a arunca o grămadă de bani pe fereastră.

În 2019, ucrainenii l-au ales cu o majoritate zdrobitoare pe primul președinte evreu al țării, Vladimir Zelenski, după ce anterior au ales un premier evreu. Cu siguranță, țările care își aleg lideri evrei nu sunt pline de „naziști". De fapt, potrivit unui sondaj al Ligii Anti-Defăimare, Ucraina a înregistrat o scădere semnificativă a atitudinilor antisemite în ultimii ani.

E drept că corupția generalizată a afectat Ucraina, ca și restul țărilor din fosta URSS, dar e de menționat că actualul președinte ucrainean a fost ales pe fondul unei platfome anticorupție. Deși au existat nemulțumiri cu privire la lipsa sa de progrese în lupta anticorupție înainte de invazia rusă, totuși atât el, cât și guvernul său au luat măsuri drastice în cazurile de corupție. Poate și mai important, toleranța față de corupție în rândul ucrainenilor după invazia la scară largă a scăzut semnificativ. Procesul de combatere a corupției a început în urmă cu 20 de ani, dar a avut suișuri și coborâșuri. Pe fondul invaziei pe scară largă a lui Putin atitudinea s-a modificat fundamental, lăsând loc unei toleranțe zero față de un astfel de comportament.

În pofida plângerilor insistente membrilor Congresului pe această temă, există de fapt mecanisme de monitorizare mai stricte pentru ajutorul american acordat Ucrainei decât pentru aproape orice altă țară din lume. Oligarhii și oficialii guvernamentali sunt trași la răspundere pentru acte de corupție, ceea ce reflectă în mod limpede un progres semnificativ. Fostul ministru al apărării, Oleksii Reznikov, a fost demis din funcție, nu pentru că s-a angajat el însuși in astfel de acte, ci pentru că a acționat pentru a le aborda eficient în cadrul ministerului său. Ihor Kolomoisky, un oligarh care a sprijinit campania prezidențială din 2019 a lui Zelenski, a fost arestat pentru corupție. În privința corupției, Ucraina de astăzi nu mai seamănă deloc cu vechea Ucraină.

În plus, spre deosebire de Rusia, Ucraina are un președinte ales în mod democratic, ce răspunde în fața poporului. Ucraina organizează alegeri libere și corecte și a avut multiple transferuri democratice de putere. Printre cele mai mari puncte forte ale Ucrainei se numără societatea civilă și mass-media. ambele energice. Apoi, majoritatea ucrainenilor susțin orientarea țării către comunitatea euro-atlantică, inclusiv susținerea sporită pentru aderarea la NATO și la Uniunea Europeană. O mare parte din această schimbare poate fi atribuită invaziei lui Putin.

Ucraina este prioritatea greșită

Al patrulea mit despre război este că sprijinirea Ucrainei distrage atenția SUA de la locurile unde ar merita să-și concentreze eforturile: China respectiv, de la atacul terorist al Hamas din 7 octombrie asupraIsraelului, Orientul Mijlociu.

China reprezintă, fără îndoială, o provocare majoră pentru SUA și aliații săi din regiunea Asia-Pacific, în special pentru Taiwan. Totuși, Rusia este cea care a invadat un stat vecin. China nu a făcut-o (încă). Invazia lui Putin a creat deja cea mai mare criză de securitate de pe continentul european de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace. În schimb, amenințarea militară pe care o reprezintă China este deocamdată o posibilitate așteptată în viitor.

O înfrângere clară a Rusiei în Ucraina va reduce probabilitatea conflictului cu China, deoarece are potențialul de a-l descuraja pe liderul chinez Xi Jinping să ia în considerare o acțiune militară împotriva Taiwanului. Taiwanezii știu asta și, din acest motiv, se numără printre cei mai mari susținători ai Ucrainei. Apoi, sprijinul pe care SUA îl acordă Ucrainei nu e de natură să rupă din acțiunile de pregătire militară de care are nevoie în Asia-Pacific.

Cu toate acestea, reducerea simultană a sprijinului acordat Ucrainei și Israelului a evidențiat necesitatea de a aborda starea deplorabilă a bazei industriale a SUA și capacitatea acesteia de a mobiliza imediat producția de muniții cheie. De fapt, cererea suplimentară ar permite SUA să accelereze baza industrială militară pentru a reflecta tipul de lume de zi, notează autorii.

În plus, sarcina de a ajuta Ucraina este împărțită cu aliații europeni ai SUA într-o mai mare măsură decât estimează unele retorici împotriva acestui ajutor. În termeni de dolari, Europa oferă mai multă asistență economică Ucrainei decât SUA și tocmai a aprobat recent un ajutor suplimentar de 54 de miliarde de dolari. Ca procent din PIB, Statele Unite se situează pe locul 15 la nivel mondial în ceea ce privește asistența de securitate oferită Ucrainei.

Asistența militară americană este însă indispensabilă și de neînlocuit. SUA are nevoie de Europa pentru a o ajuta să facă față provocării Chinei. Sprijinul acordat de Beijing Rusiei - care include finanțarea efortului său de război și furnizarea de componente cheie cu dublă utilizare pentru industriile sale de apărare - a atras atenția asupra faptului că problemele de securitate europeană și indo-pacifică nu sunt separate unele de altele.