Oamenii care trăiau în lumea antică aveau, de asemenea, probleme de sănătate mintală. Unele dintre ideile lor despre sănătatea mintală sunt relevante și astăzi, chiar dacă am putea pune la îndoială unele dintre metodele lor.

1. Starea noastră mentală este importantă

Potrivit The Conversation, problemele de sănătate mintală precum depresia erau familiare oamenilor din lumea antică. Homer, poetul faimos pentru Iliada și Odiseea, care a trăit în jurul secolului al VIII-lea î.Hr., se pare că a murit după ce s-a epuizat din cauza depresiei.

Încă de la sfârșitul secolului al V-lea î.Hr., medicii greci antici au recunoscut că s ănătatea noastră depinde parțial de starea gândurilor noastre.

În Epidemiile, un text medical scris în jurul anului 400 î.Hr., un medic anonim scria că obiceiurile noastre legate de gândire (precum și stilul nostru de viață, îmbrăcămintea și locuința, activitatea fizică și sexul) sunt principalii determinanți ai sănătății noastre.

2. Problemele de sănătate mintală ne pot îmbolnăvi

De asemenea, un medic anonim a vorbit despre unul pacienții săi, Parmeniscus, a cărui stare mentală a devenit atât de gravă încât a ajuns să delireze. În cele din urmă, nu mai putea vorbi. A stat în pat timp de 14 zile înainte de a fi vindecat.

Mai târziu, faimosul medic Galen din Pergamum (129-216 d.Hr.) a observat că oamenii se îmbolnăvesc adesea din cauza unei stări mentale proaste:

S-ar putea ca, în anumite circumstanțe, „gândirea” să fie una dintre cauzele care aduc sănătatea sau boala, deoarece oamenii care se înfurie din orice și devin confuzi, neliniștiți și speriați din cel mai mic motiv se îmbolnăvesc adesea din acest motiv și le este greu să treacă peste aceste boli.

Galen a descris, de asemenea, unii dintre pacienții săi care sufereau din cauza sănătății mintale, inclusiv unii care s-au îmbolnăvit grav și au murit. Un bărbat pierduse bani: a dezvoltat o febră care l-a ținut mult timp. În somn se certa pentru pierderea sa, o regreta și era agitat până se trezea. În timp ce era treaz, a continuat să se risipească de durere. Apoi a delirat și a făcut febră cerebrală. În cele din urmă a căzut într-un delir care era evident din ceea ce spunea și a rămas în această stare până când a murit.

3. Bolile mintale pot fi prevenite și tratate

În lumea antică, oamenii aveau multe modalități diferite de a preveni sau trata bolile mintale.

Filosoful Aristippus, care a trăit în secolul al V-lea î.Hr., îi sfătuia pe oameni să se concentreze asupra prezentului pentru a evita tulburările mentale: concentrează-ți mintea asupra zilei și chiar asupra acelei părți a zilei în care acționezi sau gândești.

Doar prezentul ne aparține, nu trecutul și nici ceea ce este anticipat. Primul a încetat să mai existe, iar cel de-al doilea nu se știe dacă va mai exista.

Filozoful Clinias, care a trăit în secolul al IV-lea î.Hr., spunea că, de fiecare dată când își dădea seama că se enervează, se ducea și cânta muzică la lira sa pentru a se calma.

Medicii aveau propriile abordări în tratarea problemelor de sănătate mintală. Mulți recomandau pacienților să își schimbe stilul de viață pentru a-și regla starea psihică. Aceștia îi sfătuiau pe oameni să urmeze un nou regim de exerciții fizice, să adopte o dietă diferită, să călătorească pe mare, să asculte prelegeri ale filozofilor, să joace jocuri (cum ar fi jocul de dame) și să facă exerciții mentale echivalente cu cuvintele încrucișate sau sudoku moderne.

De exemplu, medicul Caelius Aurelianus (secolul al V-lea d.Hr.) credea că pacienții care sufereau de nebunie puteau beneficia de o dietă variată care să includă fructe și vin ușor.

Potrivit publicației citate, medicii îi sfătuiau pe oameni să ia medicamente pe bază de plante. De exemplu, planta hellebore era administrată persoanelor care sufereau de paranoia. Cu toate acestea, medicii antici recunoșteau că hellebore putea fi periculos, deoarece uneori inducea spasme toxice, ucigând pacienții.

Alți medici, precum Galen, aveau o părere ușor diferită. El credea că problemele mentale sunt cauzate de o idee care a pus stăpânire pe minte.

O persoană a cărei boală este cauzată de gândire este vindecată doar prin îngrijirea ideii false care a pus stăpânire pe mintea sa, nu prin alimente, băuturi, îmbrăcăminte etc.

4. Abordarea nevoilor de sănătate mintală prin efort

În general vorbind, anticii credeau că menținerea stării noastre mentale sănătoase necesită efort. Dacă eram anxioși, furioși sau descurajați, atunci trebuia să facem ceva care să ne aducă opusul acestor emoții.

Acest lucru poate fi realizat, credeau ei, prin efectuarea unei activități care să contracareze în mod direct emoțiile pe care le trăim.

De exemplu, Caelius Aurelianus spunea că persoanele care suferă de depresie ar trebui să facă activități care să îi facă să râdă și să fie fericiți, cum ar fi să meargă să vadă o comedie la teatru.

Cu toate acestea, anticii nu credeau că o singură activitate era suficientă pentru ca starea noastră mentală să devină sănătoasă. Important era să ne schimbăm complet modul de viață și de gândire.

Când vine vorba de a ne confrunta cu probleme de sănătate mintală, avem în mod clar multe în comun cu strămoșii noștri antici. O mare parte din ceea ce au spus ei pare la fel de relevant acum ca acum 2.000 de ani, chiar dacă astăzi folosim metode și medicamente diferite.