Patru lacuri supersărate se ascund sub calota glaciară de la polul austral marţian
Rămăşiţe ale unor corpuri de apă de la suprafaţa lui Marte ar putea să fie în continuare ascunse sub forma unor mici lacuri supersărate, sub calota glaciară de la polul sud al Planetei Roşii, conform unui nou studiu publicat luni de Nature Astronomy, transmite Space.com .
Timp de decenii, cercetătorii au bănuit că sub calotele polare ale lui Marte se află apă, la fel ca şi pe Pământ. În 2018 cercetătorii au detectat dovezi ale existenţei unui astfel de rezervor de apă pe Planeta Roşie - un lac cu diametrul de 19 kilometri, aflat sub un strat de gheaţă de aproximativ 1,5 kilometri la polul sud al lui Marte.
Atunci, cercetătorii susţineau că studierea acestui lac subglaciar ar putea oferi dovezi despre apariţia vieţii în trecutul lui Marte şi eventuala existenţă a unor forme de viaţă simple, extremofile, în prezent. Au fost ridicate însă şi numeroase semne de întrebare cu privire la originea, compoziţia şi vechimea acestui lac.
În noul studiu au fost folosite datele obţinute de la radarul MARSIS de pe sonda orbitală Mars Express, aparţinând Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) pentru a scana regiunea de 250 pe 300 de kilometri din jurul lacului subglaciar descoperit în 2018. În cadrul studiului au fost folosite tehnici utilizate pentru detectarea de lacuri sub gheţarii din Antarctica.
Cercetătorii au confirmat existenţa lacului şi au ajuns la concluzia că acesta ocupă o suprafaţă de 20 pe 30 de kilometri. Nu s-a putut stabili adâncimea lacului pentru că radarul MARSIS nu poate penetra apa sărată, după cum a explicat unul dintre autorii noului studiu, Elena Pettinelli, geofizician la Universitatea Tre din Roma.
Mai mult decât atât, Pettinelli şi colegii săi au identificat alte trei lacuri cu dimensiunile de aproximativ 10 pe 10 kilometri. Pereţi de rocă separă aceste corpuri de apă mai mici de lacul principal descoperit în 2018.
Cercetătorii sunt de părere că aceste lacuri sunt extrem de sărate. Salinitatea ridicată menţine apa în stare lichidă în pofida condiţiilor extrem de reci de la polul austral al Planetei Roşii.
Deşi calota glaciară marţiană se topeşte uşor în temperaturile mai ridicate din timpul zilei, oamenii de ştiinţă nu cred că aceste lacuri s-au format prin topirea gheţii ci consideră că ar fi rămăşiţele unui corp mai mare de apă care s-a aflat la suprafaţa planetei în urmă cu milioane sau chiar miliarde de ani.
De asemenea, cercetătorii au luat în considerare posibilitatea topirii calotei glaciare din cauza activităţilor geotermale, dar această explicaţie era plauzibilă dacă ar fi existat un singur astfel de corp de apă. Formarea mai multor astfel de lacuri ar fi necesitat o uriaşă anomalie geotermală. "Nu cred că este posibil din punct de vedere fizic, ţinând cont de ceea ce ştim", a subliniat Pettinelli.
În schimb, aceste lacuri ar fi putut să se formeze în condiţiile unor temperaturi mai ridicate din trecutul Planetei Roşii. "Este un sistem complex, nu un singur lac. Acest lucru sugerează că lacurile s-au format în contextul unor condiţii de mediu care au influenţat o regiune mai extinsă şi ar putea fi alte corpuri de apă similare în apropierea celor patru", conform lui Pettinelli.
Dacă însă aceste lacuri "sunt rămăşiţele unui corp mare de apă aflat cândva la suprafaţa planetei, cu siguranţă că ar fi reprezentat un excelent habitat pentru viaţă, fie ea dispărută sau încă prezentă pe Marte" a susţinut Pettinelli.
Conform cercetătoarei italiene, misiunea ideală pentru a studia potenţialul pentru viaţă al acestor lacuri este forarea până la adâncimea de 1,5 kilometri prin calota glaciară, însă această misiune nu este posibilă cu tehnologia disponibilă.
Pentru viitor, oamenii de ştiinţă doresc să caute şi alte astfel de sisteme de corpuri de apă subglaciare, atât la polul austral cât şi la cel boreal al Planetei Roşii. AGERPRES
