Patru ERUPŢII puternice produse în ultimele zile dintr-o pată solară de dimensiunea lui Jupiter
Cea mai mare pată solară observată în ultimii 24 de ani, de dimensiunea planetei Jupiter ("regele planetelor" din sistemul nostru solar), a generat patru puternice erupții solare în patru zile, stârnind interesul oamenilor de știință, conform unui material publicat de SPACE.com.
Pata solară a primit denumirea de Regiunea Activă 12192 (AR 12192) și se află pe locul 33 în clasamentul celor mai mari 32.908 pete solare observate din 1874 și până în prezent, conform oamenilor de știință de la NASA.
Cum se formează însă astfel de pete solare gigantice? "Răspunsul simplu este că nu știm", a declarat C. Alex Young, cercetător la NASA, pentru SPACE.com .
"Având în vedere că ne aflăm în apropierea maximului de activitate solară (activitatea solară variază ciclic de la minim la maxim în intervale de câte 11 ani), o cantitate mare de energie magnetică se cumulează în apropierea învelișului exterior al Soarelui, așteptând să iasă la suprafață. Însă dacă ne întrebați de ce toată această energie se acumulează într-o singură regiune și nu apar două sau mai multe astfel de pete, chiar nu avem niciun răspuns", a mai adăugat el.
Petele solare sunt zone de activitate crescută la suprafața Soarelui. Ele apar, de obicei, în zone în care puternicele linii de câmp magnetic solare sunt deformate. Ele sunt mai întunecate pentru că sunt mai reci decât materia din zonele înconjurătoare.
Această pată solară se manifestă diferit pentru că nu a produs nicio ejecție coronală de masă (CME) semnificativă în perioada în care se afla îndreptată spre Pământ (în prezent pata se află în spatele Soarelui).
"Ceea ce este foarte curios în cazul acestei pete solare este că a produs multe explozii solare destul de puternice, dar aproape nicio ejecție coronală de masă demnă de luat în seamă. Nu este ceva nemaiîntâlnit, însă, de obicei, exploziile puternice sunt însoțite și de ejecții coronale de masă consistente", a mai precizat Young.
Ejecțiile coronale de masă îndreptate spre Pământ generează furtuni geomagnetice și pot afecta activitatea sateliților pe orbită și chiar pot provoca căderi ale rețelelor de transport a energiei electrice la sol. O astfel de ejecție coronală de masă, produsă de o pată solară mai mare decât AR 12192, a dus la căderea rețelelor de transport a energiei electrice în Quebec, Canada, în 1989, a reamintit cercetătorul de la NASA.
Această pată solară tocmai a ieșit din câmpul vizual al Pământului, conform Spaceweather.com, dar ar putea apărea din nou, peste două săptămâni, atunci când regiunea în care se află va deveni din nou vizibilă de pe Terra.
AGERPRES
