Patimile unei românce din America venite în vacanţă pe litoral: „România, m-ai dezamăgit profund. Păcat! Îmi pasă pentru că te iubesc, sper să te trezeşti!“
O româncă din diaspora, creatoarea de modă Alexandra Popescu-York, a trăit o experienţă care a mâhnit-o profund. În mult-aşteptata sa vacanţă în ţara natală, pe litoralul Mării Negre, Alexandra şi familia ei au dat peste nişte condiţii pe care le-a expus public pentru a „spune lucrurilor pe nume“.
Creatoarea de modă Alexandra Popescu-York şi-a dorit o vacanţă în România, împreună cu familia, dar concediul nu a decurs aşa cum ar fi fost normal, ca un timp de relaxare şi bucurii. Pe contul său de Facebook, Alexandra a povestit prin ce a trecut în aceste zile la care a visat.
„România, m-ai dezamăgit profund. Păcat! Am obiceiul să mă entuziasmez în tot ce fac şi ce îmi propun să fac. Am pornit de la motto-ul şi nimic nu mă va convinge contrariul. Aşteptam să văd cu nerăbdare litoralul românesc, Mamaia cea plină de viaţă şi mult lăudată. Pe lîngă faptul că 6 zile o cameră modestă la un hotel de 4 stele cu iz comunist costă 1000 de dolari, marea este contaminată, mîncarea la fel, terasele şi plajele sunt puţin populate şi foarte triste. La Fratelli cîntă Corina Chiriac, iar în rest bate vîntul...
Datorită ghinionului meu în viaţă, copiii s-au îmbolnăvit subit cu enterocolită şi intoxicaţie alimentară şi am avut deosebita plăcere să ajung la Spitalul de B.I. din Constanţa unde am văzut cele mai oribile condiţii din viaţa mea. O să povestesc puţin despre din Constanţa pentru că cineva trebuie să spună lucrurilor pe nume! Pentru că îmi pasă, voi vorbi! Din cauza acestui spital şi a majorităţilor spitalelor de stat din România, ţara asta este în lumea a treia! Nu daţi din umeri, români! Faceţi ceva! Vorbiţi măcar!
România şi românii se vor face de rîs mulţi ani de acum înainte datorită Spitalelor infecte! Nu există nici măcar alternativă să mergi la un spital privat în Constanţa care să trateze cazuri de urgenţă de enterocolită, toxinfecţie alimentară sau ceva similar..
Oricine ai fi, eşti obligat să intri în cel mai mare coşmar al vieţii tale... Paturi împuţite şi ruginite, pereţi cu mucegai, asistente şi medici care nu folosesc mănuşi medicinale, aerul condiţinat nu funcţionează şi tot personalul medical este foarte neînţelegător cu situaţia pacientului.
Poate unii medici sunt competenţi şi reuşesc să vindece unii pacienţi chiar şi în condiţiile acestea dar riscul la care îi expun prin condiţiile acordate sunt mult mai mari. Majoritatea cadrului medical aşteaptă şpagă, chiar şi femeile de servici şi portarii. Apoi, dacă ai asigurare medicală internaţională din America (la care plăteşti foarte mulţi bani!) nu ţi-o bagă în seamă pentru că nu au chef şi te pun să plăteşti bani gheaţă.
Şoferul de ambulanţă mănîncă mici lîngă bolnavul de enterocolită la care orice miros îi agravează starea...
Am cumpărat săpun lichid, hîrtie igienică, pernă, cearceaf, prosop, tot ce este strict necesar unui copilaş pentru că spitalul nu oferă nimic....
Birourile contabilei şi a managerului de spital erau foarte bine amenajate. Le-am văzut în cele 5 ore cît am aşteptat să mi se semneze nişte hîrtii fără importanţă, copilul fiind cărat după mine şi cu branula în mînuţă.
Bine că s-a vindecat (copilul), dar sechelele emoţionale prin care am trecut amîndoi sunt grave. România, m-ai dezamăgit profund! Păcat! Eu tot nu o să îmi pierd speranţa în tine, dar trebuie să trag nişte semnale de alarmă, poate te trezeşti! În afara unor oameni (români) minunaţi care pot să îi număr pe degete, sunt foarte dezamăgită de România şi de români. Păcat! Păcat!“
