Teritoriul Principatelor Române, dar și cel al României de mai târziu, a fost puternic mutilat de-a lungul timpului. În total, România a pierdut mai mult de o treime din teritoriul său, până în vara lui 1940.

Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, teritoriile locuite de secole de români au fost puternic amputate de marile puteri ale vremii. Până în anul toamna lui 1940, Moldova și apoi România va pierde de două ori Basarabia și Bucovina de nord, nord-vestul Transilvaniei și Cadrilaterul - adică aproape 100.000 de kilometri pătrați și o populație de câteva milioane. Jumătate din acest teritoriu a cunoscut de-a lungul timpului transformări demografice și culturale, devenind alte realități politice.

Primul rapt : nordul Bucovinei dat pe sub masă habsburgilor

În secolul al XVIII lea a avut loc primul rapt teritorial în dauna unui stat românesc . În contextul războaielor ruso-austro-turce care au transformat Principatele române în câmp de luptă și în monedă de schimb, Imperiul Habsburgic reușește să rupă o bucată din Principatul Moldovei, ceea ce a ajuns cunoscută drept Bucovina de Nord.

Totul s-a petrecut după al cincilea război ruso-turc (1768-1774) încheiat prin pacea de la Kuciuk-Kainargi. Pe scurt, după împărțirea Poloniei, otomanii declară război Imperiului Țarist, mai ales că otomanii erau nemulțumiți de raidurile cazacilor în statele vasale.

Imperiul Otoman ajunsese însă doar o umbră a ceea ce fusese în Evul Mediu. În acest condiții, turcii au fost înfrânți de ruși, iar pacea a fost încheiată la Kuciuk-Kainargi. Rușii obțineau dreptul de a interveni în Principatele Române, independența Hanatului Crimeei, plus deschidere la mare.

Austriecii nu era mulțumiți de această situație, mai ales de faptul că rușii câștigau teren și prestigiu militar și politic în Europa. În aceste condiții refuză să dea lovitura de grație otomanilor și stăvilesc elanul rușilor, evident în schimbul unor favoruri.

Inițial s-a pus problemă cedării Olteniei, habsburgilor.

„Văzând austriecii pe turci în atâta nevoie, le propun un tratat secret, prin care turcii se îndatoresc a da Austriei 10.000.000 pentru cheltuieli de pregătiri de război. {...} Poarta spre a arăta recunoştinţa pentru purtarea ei generoasă, a Austriei, îi făgăduieşte Oltenia, dacă va reuşi fie prin negocieri, fie prin arme, a face pe Rusia să părăsească toate cuceririle făcute pe pământ turcesc şi se va sili să încheie o pace între ambele imperii, pe baza celei de la Belgrad”, scria A.D. Xenopol în lucrarea sa „Istoria Românilor din Dacia Traiană”.

Iosif al II-lea nu era însă încântat de Oltenia. O considera săracă și fără prea mari perspective. Pusese în schimb ochii pe nordul Moldovei, mai ales după ce colonelul austriac Carol Enzenberg evaluase în secret nordul Moldovei Ia circa 21 de milioane de florini.

Cancelarul Kaunitz, prin ambasadorul imperial în Imperiul Otoman, cere sultanului nordul Moldovei. Cu toată opoziția domnitorului Grigore al III-lea Ghica, prin mituirea unor funcționari otomani, austriecii reușesc să obțină la 7 mai 1775 Moldova de Nord.

Integrată în Imperiul Habsburgic, noua provincie va fi numită Bucovina de Nord. Evident zona a fost colonizată și cu cetățeni de alte etnii și naționalități tocmai pentru a spori forța economică a provinciei.

Basarabia ajunge pe mâna rușilor, prima etapă de rusificare

Războaiele ruso-turce au continuat, iar Principatele Române au jucat rolul monedei de schimb. Rușii de altfel, își doreau să transforme Principatele în provincii rusești. Acest plan elaborat de Alexandru I, țarul Rusiei, era cât pe ce să fie pus în aplicare după războiul ruso-turc din 1806-1812.

În anul 1806, sultanul Selim al II-lea, sfătuit de ambasadorul Franței, dornic să vlăguiască Rusia în eventualitatea unui conflict cu Napoleon, mazilește pe Constantin Ipsilanti, domnitorul Țării Românești, dar și pe Alexandru Moruzi, în Moldova, bănuiți de apropiere față de Rusia.

Evident, acest lucru nu ar fi fost posibil fără știrea Rusiei, puterea protectoare încă de la Kuciuk-Kainargi. Țarul declară, în consecință, război turcilor. Deși otomanii încearcă să evite războiul anulând mazilirea, generalul Michelson invandează și ocupă Principatele Române. În 1811, rușii câștigă decisiv la Slobozia sub conducerea faimosului general Kutuzov.

La negocierile de la București, rușii cer Principatele. Otomanii refuză și sunt de acord să le ofere jumătate din Moldova, și anume Basarabia. Presați de Napoleon, rușii sunt de acord.

„Au luat partea de răsărit a Moldovei, şi anume partea cea mai bună, mai mănoasă, mai potrivită pentru creşterea vitelor”, preciza și Nicolae Iorga.

„Chiar și rușii recunoșteau că au făcut o afacere bună„ Basarabia este o ţară frumoasă, ea ne aduce mari foloase”, preciza amiralul Ciceagov, comandantul trupelor rusești care luase locul lui Kutuzov în Principate.

Basarabia va fi transformată în gubernie rusească. Inițial stăpânirea rusă a fost blândă. După moartea lui Alexandru I, în 1825, lucrurile se vor schimba radical în Basarabia. Pe tron vine Nicolae I care ratifică regulamentul lui Voronțov. Este un act prin care începe de fapt rusificarea Basarabiei, prin anularea libertăților provinciei. În plus, limba română este interzisă în actele publice.

Provincia va fi condusă și administrată doar de ruși. Inclusiv funcționarii trebuiau să fie ruși. Este un proces de rusificare la care Basarabia a fost supusă timp de aproape 105 ani.

Destrămarea României Mari, ultima mare umilință

În anul 1918, după Primul Război Mondial, România reușește să recupereze atât Basarabia, cât și Bucovina de Nord. Ba chiar, după Războiul de Independență din 1877-1878, se alege și cu Dobrogea, ca monedă de schimb, după ce rușii au pus mâna și pe Basarabia de Sud. În plus, primește Transilvania, după destrămarea Imperiului Austro-Ungar. Se constituia astfel România Mare.

Dar acest construct național nu a rezistat mai mult de două decenii. În anul 1940, România avea să fie efectiv ruptă bucăți și umilită. În anul 1940, Europa se afla la cheremul lui Hitler. Din 1939 de când a inceput invazia Poloniei, armata germană mărșăluia victorioasă. România se afla într-o poziție ingrată. Pe de o parte nu primea nicio garanție de la puterile occidentale, aliații lor tradiționali, de altfel ocupați cu Hitler, dar nici nu reușise să se impună la masa negocierilor cu Germania Nazistă.

Pe tronul României se afla Carol al II-lea, un rege slab manipulat de camarila sa și care nu făcea față provocărilor momentului. În contextul războiului, România și-a păstrat neutralitatea, sperând că va ieși basma curată. „Vom merge până la cea mai josnică dintre josnicii pentru a ne păstra neutralitatea", preciza politicianul Constantin Argetoianu.

Chiar și așa, statele aliate ale Germaniei Naziste precum Ungaria lui Horthy sau Bulgaria au pus ochii pe teritorii românești care credeau că le aparțin de drept. În plus, Rusia sovietică, condusă cu Stalin, avea propriile planuri cu teritoriile românești.

Prin pactul de neagresiune dintre URSS și Germania nazistă, rămas în istorie drept Pactul Ribbentrop-Molotov, după miniștrii de externe ai celor două state, încheiat la 23 august 1939, se pecetluia soarta României Mari.

„La Bucureşti, Pactul Molotov-Ribbentrop a fost primit ca o lovitură de teatru sau un trăsnet din senin. Oamenii politici intuiau corect că partenerii s-au pus de acord şi asupra teritoriilor de împărţit între ei şi că Polonia şi România se aflau — vai! — între ele”, scria Florin Constantiniu în lucrarea sa „O istorie sinceră a poporului român”.

Ultimatumul URSS

În vara lui 1940 a venit și dezastrul. Pe 26 iunie 1940, Guvernul României a primit un ultimatum de la URSS, prin care trebuia să cedeze Basarabia.

„În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană. (...) Acum, când slăbiciunea militară a U.R.S.S. a trecut în domeniul trecutului, iar situaţia internaţională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moştenite din trecut pentru a pune în fine bazele unei păci solide între ţări, U.R.S.S. consideră necesar şi oportun ca în interesele restabilirii adevărului să păşească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice”, se arăta în ultimatum.

La fel s-a procedat și în cazul Bucovinei de Nord. Speriat de o intervervenție armată rusească, Guvernul României renunță fără să crâcnească la aceste teritorii. În urma acestui act, România pierdea 50.762 km2, cu o populaţie de 3,9 milioane de locuitori. Herţa şi nordul Bucovinei au fost incluse în Republica Socialistă Ucraina, iar Basarabia a fost dezmembrată - o parte ajungând în Republica Socialistă Ucraineană, iar cealaltă în nou formata Republică Socialistă Moldovenească.

La scurt timp după pierderea Basarabiei și Bucovinei de Nord, la 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, Hitler și-a recompensat aliatul din Ungaria, pe Miklos Horthy. Mai precis a dat Ungariei Transilvania de nord-vest - adică 69.000 de kilometri pătraţi cu peste 3.9 milioane de locuitori, dintre care 2.2 milioane români. La toate acestea s-a adăugat și Cadrilaterul, oferit Bulgariei.

La vederea României ciunțite, Mihail Manoilescu, ministrul Afacerilor Externe, a leșinat.

Teritoriul Transilvaniei de nord-vest a fost recuperat după cel de-Al Doilea Război Mondial.