Actorul Dragoș Pâslaru, care ulterior a ales calea Bisericii, devenind părintele Valerian, a fost una dintre victimele Mineriadei din 13 – 15 iunie de la București.

Dragoș Pâslaru FOTO Cinemagia

Pe lângă „golani“ și „studenți“, minerii care au răspuns chemării lui Ion Iliescu și au venit în București în iunie 1990, i-au vânat și pe „legionari“, după ce președintele Ion Iliescu anunțase la televizor că în Capitală are loc o „rebeliune legionară“.

Printre cei care s-au adresat mulțimii din balconul Pieței Universității era și tânărul actor Dragoș Pâslaru, de la Teatrul Nottara. Înalt, impetuos și hotărât, el îl jucase pe comandantul legionarilor, Horia Sima, într-un film regizat de Constantin Vaeni, „Drumeț în calea lupilor” (1988).

Ziariștii independenți au surprins în acea perioadă imagini cu mineri care aveau în mână foi A4 pe care era printată fotografia lui Dragoș Pâslaru în rolul lui Horia Sima, așa cum apărea el în filmul lui Vaeni. Aceleași postere, cu actorul îmbrăcat în uniformă legionară, erau lipite și pe unele mașini. Totul a era gândit pentru a susține teoria lui Ion Iliescu că Piața Universității era organizată de legionari, care instigau tineretul împotriva puterii populare.

Aceasta fiind starea de lucruri, Dragoș Pâslaru a fost reperat pe stradă de mineri. Bătut de mineri, a intrat în comă. „Nu m-au bătut, m-au torturat! Fusesem în Piața Universității. Acolo mă limpezisem, cunoscusem oameni care erau și sunt stâlpi ai societății!”, povestea într-un interviu Dragoș Pâslaru, devenit părintele Valerian.

El a mai povestit că a fost avertizat: „Cu puțin timp înainte, Marian Munteanu mi-a zis că eram urmăriți și condamnați la moarte! Cine putea asta pe atunci? Au vrut să mă omoare. M-au lovit cu o bâtă cu țepi ascuțiți la cap. Am căzut, dar vedeam de deasupra. Sufletul meu a strigat: «Am murit! În sfârșit, am murit!». Am fost foarte fericit. N-am mai întâlnit starea aia! M-au tot lovit și nu muream…“

Dragoș Pâslaru FOTO Cinemagia

Dragoș Pâslaru, care avea o familie și o carieră în cinematografie, a ales altă cale. A devenit monah la mănăstirea Frăsinei, supranumită Athosul României, după care a fost pustnic mulți ani, la Pătrunsa. „Eu spun că Dumnezeu a trimis lucrul acela ca să pot plăti o parte din păcatele grele pe care le-aveam, şi atunci mi-a dat o astfel de trăire. Personal, mie mi-a servit această experienţă extraordinar de mult. De ce? În primul rând, pentru că nu am fugit în fața primejdiei, am stat să o primesc… Doar mi-am înălţat ochii… şi-atunci am văzut crucea de pe bisericuţa „Sfânta Ana“ de la Colţea. (…) A fost ceva fără gând, fără cuvânt. Am văzut crucea şi m-am bucurat enorm, atât! Ceea ce s-a declanşat în fiinţa mea … nu poate fi redat în cuvinte“, povestea monahul.

Părintele Valerian

Părintele Valerian Pâslaru ctitorește, de câțiva ani, o mănăstire, la Golești, județul Vâlcea, într-un cătun depopulat. El spunea, cu ani în urmă, într-un interviu: „Acum ceva vreme m-am trezit la Frăsinei cu doi procurori. Vroiau să mă facă să intru în proces împotriva lui Iliescu. Eu le-am spus că nu mai am nimic, cu nimeni!”.

Nici acum victima Mineriadei nu știe cine l-a bătut și la ordinele cui, mai ales.