Scriitorul Horia-Roman Patapievici a făcut o radiografie dură a patriotismului românesc la emisiunea Garantat 100%. „Totul ți se trece cu vederea, și hoția, și corupția, și prostia, și incompetența, și lichelismul, și minciuna, și nesimțirea, cu o singură condiție: să fii patriot”, crede filosoful.

Scriitorul, filosoful și eseistul Horia-Roman Patapievici a discutat cu gazda emisiunii Garantat 100% de la TVR1, Cătălin Ştefănescu despre cartea sa - „Viață, destin și nostalgie”.

„Este o carte care se adresează unei multitudini de cititori. Și cineva care nu e pasionat de mari eforturi intelectuale poate să citească orice capitol legat de călătorie, poate să citească orice capitol legat de București, poate să citească în mod fascinat capitolul legat de păcat și viciu, așa cum poate citi și alte capitole care pot stârni interesul”, începe discuția Ștefănescu. Jurnalistul precizează că, pe de altă parte, volumul are și capitole care se adresează unor oameni „mai instruiți, pasionați de anumite dinamica a ideilor”, a început moderatorul emisiunii.

Patriotismul nociv pentru țară a fost una dintre temele discutate. Cătălin Ștefănescu a citit un pasaj din carte, în care Patapievici face o radiografie „exigentă”, cum spune el însuși, a patriotismului nociv la români:

„Căci la noi aproape totul ți se trece cu vederea dacă semeni cu toată lumea. Dacă furi, ești privit cu îngăduință. Dacă te lași corupt, ești tratat cu înțelegere. Dacă tu corupi, ești compătimit. Dacă ești incompetent, nimeni nu observă. Dacă ești lichea, toți îți admiră deșteptăciunea. Dacă ești idiot, te bucuri de simpatie. Dacă ești mârlan, ești respectat. Nu atragi atenția nimănui nici dacă ești bun, nici dacă ești rău, nici dacă minți, nici dacă spui adevărul. Totul ți se trece cu vederea, și hoția, și corupția, și prostia, și incompetența, și lichelismul, și minciuna, și nesimțirea, cu o singură condiție: să fii patriot. Iar a fi patriot înseamnă a venera public valorile naționale și a fi vigilent cu denigratorii lor.”

„Iubesc țara cu responsabilitate și cu exigență”

„Tu ai trăit deplin, pe propria piele, experiența de denigrator. Ați vorbit în carte și despre domnul profesor Boia, sunteți amândoi niște denigratori de frunte”, l-a provocat Ștefănescu pe interlocutorul său.

„Aiurea, suntem doi oameni care își iubesc țara cu responsabilitate și cu exigență, pentru că din responsabilitate decurge exigența, una nu merge fără alta”, i-a răspuns Patapievici .

Scriitorul a susținut că a intrat în vizorul „vigilenților naționale” referindu-se de atacurile la persoană pe care le-a avut de suportat din cauza perspectivei lui exigente asupra României.

„Descurcăreții care încurcă pe toată lumea”

„O să întreb foarte direct: e castrant lucrul acesta?”, l-a întrebat Cătălin Ștefănescu.

„O, da, clar! După cum necinstea e castrantă pentru cinste și așa mai departe. Clar”, a răspuns scriitorul. El a continuat:

„Etalarea corupției, respectul față de descurcăreții care încurcă pe toată lumea, l-am citat acum pe Andrei Pleșu, e o vorbă extraordinară. Așa este, descurcăreții ăștia, care stârnesc admirația tuturor cu istețimea lor în a fenta, în a dribla și a obține nu știu ce, încurcă pe toată lumea, iar în plan metafizic încurcă țara în destinul ei. De ăștia e plin de țara noastră”.

Patapievici susține că s-a moderat în perspectiva sa asupra României, datorită calităților extraordinare la nivel individual ale românilor.

Românii, un amestec de calități individuale cu defecte sociale dezesperante”

„Noi suntem un amestec frapant de mari calități individuale cu defecte sociale dezesperante, pentru că firul din care este făcut țesutul ăsta dezesperant care ne dezgustă și ne deprimă de multe ori cu care orice român este confruntat nu este un fir ordinar. Este un fir făcut din multe virtuți remarcabile la oameni individuali, dar nu facem masă sau facem masă critică”, detaliază filosoful.

Patapievici observă că în unele momente istorice, elita minoritară a tras România după ea, în ciuda majorității amorfe.

„Și atunci istoria lor le aparține, celor care fac asta. Este, de exemplu, momentul pașoptist, este momentul marii generații Kogălniceanu și Alexandru-Ioan Cuza, este momentul marii generații Carol I. Ei erau o minoritate, nu făceau majoritatea, dar reușiseră să facă masă critică instituțională, ca să spun așa, și ei împingeau țara, iar ăștialalți erau puși într-o situație de „mergem la remorca lor”, explică Patapievici .

În schimb, când s-a produs bolșevizarea țării, aceste elite au fost îndepărtate. „Folosesc acest termen, bolșevizare, pentru că este un termen brutal și injurios, și fac asta pentru a nu uita că în termen național ce s-a întâmplat după abdicarea regelui este un mare moment de înjosire națională. În momentul în care țara a fost bolșevizată, ea a fost și răsturnată, și motoarele modernizării și a destinului bun al țării au fost aruncate spre periferie, care a însemnat periferie socială, dar și periferie penitenciară, și, uneori, au fost trimiși la moarte. Apoi, țara s-a rearanjat pe un temei de pseudo-modernizare, dar moralmente s-a bazat pe falsitate în termenii lui Titu Maiorescu, ai formelor fără fond, care spunea că antidotul este adevărul. S-a trecut la o formă fără fond care era ideologică, nu imitațională. Eram tot, ca să vorbesc ca interbelici, în falș”, a concluzionat scriitorul.