Au trecut mai bine de 140 de ani de când prințul Alamayou, rămas orfan, a fost înmormântat la St George's Chapel, din Castelul Windsor. Drag inimii reginei Victoria, prințul face astăzi parte, aproape la propriu, din structura vechilor ziduri. Dar povestea băiatului etiopian, care a devenit cunoscut sub numele de „prințul furat”, a dus la o dilemă foarte modernă, relatează Daily Mail.

În data de 16 iulie 1868, regina Victoria se afla în reședința de la Osborne House, pe Insula Wight.

Incapabilă să facă față căldurii sufocante, regina își petrecea cea mai mare parte a zilei odihnindu-se în casă, înainte de a ieși la un ceai în grădină cu fiicele sale Alice și Helena.

Cele trei stăteau în aer liber, pictând în grădină, când află că a sosit tânărul fiu al împăratului Abisiniei, pe care îl așteptau de ceva timp.

În timp ce iese pe terasa inferioară a lui Osborne, regina se afla față în față cu un bărbat uriaș cu barbă și cu un copil fragil, cu un aspect trist, îmbrăcat în haine abisiniene.

„Micuțul Alamayou este un băiat foarte drăguț, grațios, de 7 ani", notează regina Victoria, „cu ochi, nas și gură frumoase, deși buzele sunt ușor groase. Pielea lui este bronzată. Părul său, care a fost ras, este viu & creț”.

Acesta era, desigur, un copil regal, iar Victoria l-a tratat ca pe unul de-al ei.

„L-am sărutat, iar el mi-a răspuns. Poate spune unul sau două cuvinte în engleză. Căpitanul Speedy, care l-a adus, spune că bietul băiat nu-l părăsește nicio clipă și că doarme mereu lângă el. Sunt un contrast extraordinar, Căpitanul Speedy măsoară 1,80 m și are părul roșcat”.

Alamayou ( care poate fi tradus cu „Am văzut lumea”) a fost fiul împăratului Tewodros (sau Teodor) al Abisiniei (Etiopia de astăzi). După sinuciderea acestuia din urmă în 1868, exploratorul și aventurierul Tristram Speedy, care se afla în țară pentru a ajuta forța expediționară britanică condusă de Sir Robert Napier, a primit sarcina de a-l escorta pe prinț în Anglia.

La scurt timp după plecare, mama lui Alamayou, împărăteasa Tirunesh, a murit de tuberculoză, la doar 25 de ani, lăsându-l pe Alamayou orfan.

Plecarea prințului din țara sa natală

Istoricii au păreri diferite în ceea ce privește îndepărtarea prințului din țara sa natală. Unii sugerează că împărăteasa a făcut presiuni pentru a-l ține pe Speedy departe de copilul ei și de ea însăși. Relatările care au rămas până astăzi sunt aproape toate britanice și descriu o altă imagine, una care a fost crezută cu ușurință de regină.

Situația dificilă a lui Alamayou a fost romanțată de Anglia victoriană. Un ziar l-a supranumit „prințul furat al Angliei”, iar în momentul în care a ajuns la Plymouth, în iulie 1868, era deja o celebritate. Mulțimile se adunau la fiecare apariție a sa, iar presa a fost foarte interesată de sosirea sa.

Regina Victoria nu a făcut excepție. Prințul s-a mutat cu căpitanul Speedy și soția sa Cornelia la casa lor de pe Insula Wight, la doar 24 de kilometri de Osborne, iar regina a cerut imediat să se întâlnească cu noul sosit.

După prima sa vizită, în seara zilei de 16 iulie, Alamayou și Speedy au rămas pe proprietatea regală, la Osborne Cottage. A doua zi, prințul a fost adus să o vadă pe regină: „A fost atât de drăguț și blând”, a scris ea în jurnalul său. „A luat o piersică, pe care i-am dat-o eu și a savurat-o”.

Căpitanul i-a povestit reginei „că bietul copil își amintea de masacrul oribil comandat de tatăl său”.

De asemenea, el i-a dat reginei versiunea sa despre cum a ajuns să aibă grijă de prinț, o poveste care, în mod clar, a atins inima Victoriei. „Se pare că a era multă nebunie în familie. Când biata mamă era pe moarte, l-a rugat pe Speedy dacă are vreo ură pentru ea sau pentru Theodore. El a răspuns că nu, și că regretă mult că el și Theodore nu s-au împăcat, după care ea a întrebat: «Atunci vei fi un tată pentru băiatul meu?», ceea ce el a promis că va fi. Nimic nu putea fi mai bun decât a fost el cu copilul, chiar ca o mamă. Am luptat cu tărie împotriva separării lui Alamayou de căpitanul Speedy”.

Pentru o minte modernă, ideea ca Speedy să împartă patul cu un copil vulnerabil este foarte deranjantă, dar Regina a văzut doar cele mai pure motive: „Căpitanul Speedy este cu adevărat ca o mamă foarte tandră pentru el și este foarte emoționant să-l vezi pe acest mare om de 1,80 metri fiind în jurul acestui copil mic. Biata mamă l-a rugat să fie tată pentru copilul ei atunci când era pe moarte”.

În timpul primei vizite, regina l-a însărcinat pe Jabez Hughes, un fotograf local stabilit la Ryde, pe Insula Wight, să îi fotografieze pe căpitan și pe prinț, ambii purtând ținuta abisiniană și având în față un scut rotund.

În aceeași lună, ea l-a invitat pe artistul Reginald Easton să realizeze o miniatură în acuarelă pe fildeș a lui Alamayou în ținuta sa nativă. Portretul se află încă în colecția regală.

În mai 1869, Victoria a notat în jurnalul său: „L-am văzut pe căpitanul Speedy cu micuțul Alamayou, care a crescut, arată mult mai bine și este inteligent”.

O serie de fotografii din colecția regală îl prezintă pe Alamayou în copilărie și în prima parte a adolescenței. Este îmbrăcat pentru a arăta ca un aristocrat britanic prin excelență în pantaloni de catifea și, mai târziu, într-un costum de lână, iar expresia sa tristă în ele pare să ateste emoțiile sale confuze.

Bunica sa abisiniană i-a scris, implorându-l să se întoarcă, în scrisori despre care se crede că băiatul nu le-a văzut niciodată.

De asemenea, ea i-a scris, de la bunică la bunică, reginei Victoria.

„Sărut cu umilință mâna Majestății Voastre. Trei dintre copiii mei au pierit. Acum a rămas doar Dejazmach Alemayehu. Vă implor să aveți grijă de el”, a fost mesajul bunicii.

Regina a continuat să monitorizeze educația și dezvoltarea generală a prințului. În fiecare vară îl invita să stea cu ea la Balmoral, unde el ieșea zilnic cu paznicii și spunea că Highlands îi amintește de casa lui.

În 1878 a fost dus la un curs de pregătire pentru ofițeri, dar a fost nefericit și a întrebat dacă ar putea să își reia studiile cu vechiul său tutore, Cyril Ransome, tatăl scriitorului Arthur Ransome.

În acel moment, Ransome era profesor de istorie la Colegiul Yorkshire, în prezent Universitatea din Leeds, iar Alamayou a mers să locuiască cu el la casa sa din Far Headingley, la cinci kilometri nord de oraș.

Sfâșitul prințului

Prințul în vârstă de 18 ani abia își reluase studiile când, potrivit lui Ransome, a comis „o prostie. S-a dus să doarmă în baie în mijlocul unei nopți friguroase”. A făcut o pneumonie care s-a transformat în pleurezie și, în ciuda intervențiilor mai multor medici și după o luptă de șase săptămâni, prințul a murit pe 14 noiembrie 1879.

Regina, aflată pe domeniul Balmoral, a consemnat moartea lui Alamayou într-o serie de însemnări în jurnalul său de la sfârșitul lunii octombrie.

Tristețea Victoriei în legătură cu moartea tânărului este evidentă din însemnarea ei din data de 14 noiembrie: „Foarte îndurerată și șocată să aud prin telegramă că bunul Alamayou a murit în această dimineață. Este prea trist! Singur, într-o țară străină, fără o singură persoană sau rudă, care să-i aparțină, atât de tânăr, și atât de bun. Viața lui nu a fost atât de fericită. A fost plină de dificultăți de tot felul. Și era atât de sensibil, crezând că oamenii se holbau la el din cauza culorii sale, încât mă tem că nu ar fi fost niciodată fericit. Tuturor le pare rău”.

Regina a aranjat ca Alamayou să fie înmormântat la castelul Windsor, iar Ransome i-a însoțit trupul de la Leeds la Berkshire.

Slujba a avut loc la St George's Chapel, din Castelul Windsor.

Un omagiu floral din partea Victoriei cu mesajul: „Această coroană de flori este un semn de afecțiune și prietenie din partea reginei”, a fost așezată pe sicriul de stejar.

Ulterior, rămășițele au fost îngropate într-un cavou de cărămidă construit special în afara intrării de vest, în Horseshoe Cloister.

În 2007, guvernul etiopian a solicitat returnarea rămășițelor pământești ale lui Alamayou pentru a fi înmormântate în țara în care s-a născut. La momentul respectiv, s-a confirmat că reprezentanții Elisabetei a II-a la Windsor luau în considerare această cerere.

Până în prezent, trupul neînsuflețit al tânărului prinț al Abisiniei se află încă pe proprietatea regală, la câțiva metri de locul unde a fost înmormântată și regina Victoria, binefăcătoarea sa.