Kievul avea nevoie de un succes, dar nu de un pariu. Decizia generalilor ucraineni de a lansa o mare parte din resursele sale militare limitate peste granița cu Rusia marchează ori un moment de disperare, ori unul de inspirație pentru Ucraina. Și poate că anunță o nouă fază a războiului, se arată într-o analiză CNN publicată joi.

Iar asta nu pentru că incursiunile Ucrainei în Rusia ar fi cumva o noutate: au loc de peste un an, și în majoritate au fost inițiate de cetățeni ruși care luptă pentru Ucraina, evident cu asistență militară ucraineană, dar mod neoficial.

Senzația de noutate este dată, cel puțin din perspectiva Rusiei, de faptul că de data asta este vorba de un atac armatei ucrainene regulate împotriva Rusiei, într-o rară aruncare de zaruri din partea unui comandament ucrainean ale cărui decizii au suscitat critici în ultimul an și jumătate ca fiind prea lente și conservatoare.

Marți însă, Kievul a extras resurse vitale și trupe proaspete și le-a lansat peste graniță, pe teritoriul Rusiei. Pe termen scurt, inițiativa a avut următoarele rezultate, satisfăcând două necesități: titluri de presă sugerând o rușine pentru Rusia și înaintarea Ucrainei, respectiv ideea conform căruia trupele Moscovei ar trebui să se împrăștie pentru a-și consolida frontierele. După mai multe săptămâni de vești proaste pentru Kiev, pe parcursul cărora forțele ruse s-au apropiat lent, dar inexorabil, de centrele militare ucrainene de la Pokrovsk și Sloviansk, Moscova este nevoită să-și consolideze cea mai importantă linie a frontului din acest moment: propria frontieră.

Dar în timp ce Kievul nu a păstrat complet tăcerea miercuri despre ceea ce președintele rus Vladimir Putin a numit o „provocare majoră”, înțelepciunea acestui pariu a fost pusă sub semnul întrebării de unii observatori ucraineni.

Pe de o parte, este posibil să existe o strategie mai cuprinzătoare care e pusă în joc prin această incursiune. Localitatea Sudja, în prezent cel puțin parțial sub control ucrainean, se află lângă un terminal de gaze rusești, care este vital pentru aprovizionarea cu gaz din Rusia, prin Ucraina, către Europa. Acel acord ar urma să se va încheia în ianuarie, astfel că atacul ar putea fi o tentativă de a diminua o sursă profitabilă de finanțare pentru Moscova, fapt care a mâniat Kievul de când Rusia a declanșat invazia pe scară largă a Ucrainei în 2022. (Joi, nu existau indicii publice că alimentările cu gaz ar fi fost afectate).

Totuși, până iese la iveală semnificația acestui asalt într-un context mai mare a acestei incursiuni, persistă un semn de întrebare uriaș cu privire la obiectivele strategice ale lui Oleksandr Sîrski, comandantul al forțelor armate ucrainene care nu e de mult timp în funcție. Dezbinările apărute sub comanda sa au ajuns la urechile publicului recent, subalternii mai tineri aducând în discuție disponibilitatea acestuia de a suporta pierderi semnificative în bătălii de uzură, în care de regulă forța superioară a Rusiei prevalează.

Este o mentalitate sovietică, or Sîrski este din acea epocă. În schimb, cei care sunt uciși pe câmpul de luptă sau care se întorc acasă cu amputări provin de multă ori dintr-o generație mai tânără care pesemne că prețuiește dexteritatea și viclenia în favoarea persistenței brutale.

Ucraina excelează de luni de zile în a ținti – adesea cu ceea ce pare a fi ajutor occidental – infrastructura de pe teritoriul Rusiei , distrugând pistele, bazele navale și terminalele petroliere în încercarea de a provoca daune pe termen lung economiei și mașinii de război a Moscovei. Dar această incursiune este ceva de o cu totul altă natură: implică trimiterea unui forțe terestre masive la o adâncime de kilometri în teritoriul inamic, unde liniile de aprovizionare ucrainene sunt mai fragile iar obiectivele sunt, în mod natural, mai greu de îndeplinit.

Inițiativa vine într-un moment în care efortul ucrainean a început să extragă un beneficiu concret din sosirea îndelung așteptată a armelor occidentale.

Avioanele de luptă F-16 sunt noi în linia frontului, dar probabil că vor fi capabile să interfereze cu supremația aeriană a Rusiei abia în lunile următoare. Asta ar putea însemna mai puține bombe cu planare care să cadă asupra trupelor ucrainene din prima linie și mai puține rachete care să provoace teroare în comunitățile urbane ale Ucrainei. Muniția rămâne încă o problemă pentru Kiev, conform unor relatări, dar cu siguranță proviziile occidentale ar putea în cele din urmă să astupe și acest decalaj.

Deci, de ce această acțiune cu risc ridicat în acest moment? Dacă privim dincolo de șirul de știri pozitive pentru președintele Volodimir Zelenski, se conturează alte obiective. Pentru prima dată în război, au început discuțiile despre negocieri. Rusia ar putea fi invitată să participe la următoarea conferință de pace organizată de Ucraina și aliații săi. Proporția ucrainenilor care aprobă negocierile, deși este o minoritate, este în creștere. Iar posibilitatea unei președinții Trump planează peste Kiev.

Vicepreședintele SUA Kamala Harris ar putea păstra aceeași fermitate ca și președintele Joe Biden în ceea ce privește ajutorul pentru Ucraina. Dar este important de amintit că politica externă occidentală este variabilă. Susținerea persistentă a NATO pentru Ucraina este o excepție. Și pe măsură ce războiul se apropie de al patrulea an, întrebările despre cum o se termine se vor înteți.

Merită ca Ucraina să lupte și să moară fără nicio perspectivă reală de a recupera teritoriul ocupat de Moscova? Își dorește Rusia un avans nedefinit, în care să piardă mii de oameni pentru câteva sute de metri și să-și vadă capacitatea militară uzată încetul cu încetul de loviturile ucrainene cu rază mai lungă de acțiune?

Cu perspectiva unei înțelegeri negociate acum mai puțin îndepărtată, ambele părți se vor lupta pentru a-și îmbunătăți poziția pe câmpul de luptă înainte de a se așeza eventual la masa negocierilor. Nu este limpede dacă întreprinderea Ucrainei în regiunea Kursk este motivată de asta sau este pur și simplu o acțiune menită să provoace pagube acolo unde inamicul este slab.

Dar marchează o loterie și un pariu substanțial cu resursele limitate ale Kievului și, prin urmare, ar putea vesti convingerea ucrainenilor că urmează o schimbare mult mai importantă, conchide CNN.