Scandalul "Panama Papers" readuce la suprafață rolul obscur pe care îl joacă jurisdicțiile offshore în circuitele financiare internaționale ascunse, care nu sunt în sine ilegale, însă lipsa lor de transparență și posibilitățile limitate ale statelor de a le verifica facilitează activități ilegale, precum evaziunea fiscală sau spălarea de bani, explică publicația Le Monde într-o descriere a funcționării sistemului offshore.

Dar ce este de fapt o societate offshore? Este numele generic dat companiilor înregistrate în țări sau teritorii cu o fiscalitate foarte redusă, care exercită un control redus asupra identității beneficiarilor reali și au reglementări foarte permisive, cum ar fi insulele Virgine britanice, Panama sau Seychelles.

Numite și "International Business Corporation" (IBC), respectivele companii nu exercită nicio activitate economică reală în țara unde sunt înregistrate, ele fiind doar un paravan pentru activități desfășurate în altă parte.

Pentru crearea unei astfel de entități, între beneficiarul real al unei societăți offshore și cel care o constituie efectiv acționează de obicei mai mulți intermediari. Beneficiarul poate cere sprijinul unei bănci sau al unui cabinet de avocatură specializat în fiscalitate pentru a alege paradisul fiscal cel mai potrivit în cazul său. Ulterior, acest intermediar contactează un agent specializat în domicilierea societăților, care va înregistra efectiv respectiva companie offshore.

De exemplu, compania panameză Mossack Fonseca, aflată în centrul acestui scandal, își poate găsi clienți cu ajutorul biroului ei din Luxemburg, iar apoi să solicite filialei sale din insulele Virgine britanice să creeze societatea offshore.

Scandalul Panama Papers arată că o bună parte a societăților offshore înregistrate de Mossack Fonseca au ca unică activitate deschiderea sau gestionarea unui cont bancar. Pentru a nu-și deschide un cont direct pe numele lor într-o bancă elvețiană sau luxemburgheză, clienții fac această operațiune prin intermediul unei societăți paravan, pe numele căreia deschid acel cont, disimulând astfel identitatea reală a celui care deține de fapt contul. Această metodă este folosită de unii evazioniștii pentru a se sustrage de la plata impozitelor în țările lor sau pentru ca moștenitorii lor să nu mai plătească taxele de succesiune.

Același principiu se aplică și în cazul bunurilor. În loc să-și cumpere direct o casă ori un iaht direct pe numele lor, cei care doresc să nu se cunoască faptul că ei dețin aceste bunuri le înregistrează pe societatea offshore. Prin urmare, un politician corupt poate de exemplu să primească, în schimbul unor favoruri, o vilă în străinătate deținută de o companie offshore. Dar toate aceste activități de disimulare a identității celor care dețin conturi și bunuri permit și desfășurarea unor activități de spălare de bani.

Pe de altă parte, elitele din țările instabile politic sau economic recurg adesea la societățile offshore pentru a-și proteja patrimoniile în fața riscului exproprierilor, inflației sau al reglărilor de conturi cu adversarii politici ajunși la putere în locul lor, fără ca aceste acțiuni să implice în mod necesar evaziunea fiscală sau spălarea de bani.

Altor actori economici societățile offshore le oferă mecanismul de a ocoli unele sancțiuni sau interdicții. Astfel, o persoană care nu mai are dreptul să efectueze operațiuni bancare sau investiții va reuși să participe la operațiuni financiare, să intre discret în capitalul unei societăți sau să încheie contracte.

Există și companii care apelează la societățile offshore pentru a-și facilita dezvoltarea internațională. De exemplu, pentru a se instala în Asia sau Africa, unele companii europene creează în mod transparent cu parteneri locali societăți mixte înregistrate în paradisuri fiscale. Aceste combinații legale permit mai departe respectivelor companii să beneficieze de fiscalitatea redusă și de reglementările favorabile din paradisurile fiscale.

Cât despre legalitatea constituirii societăților offshore, deși ele sunt criticate, majoritatea țărilor permit cetățenilor și companiilor să creeze astfel de societăți. Există însă variații în funcție de gradul de control pe care autoritățile îl impun. Astfel, dacă în Rusia sau unele țări asiatice crearea unor companii offshore este văzută ca fiind ceva aproape normal, în altele există restricții. Este și cazul Franței, care consideră că societățile offshore sunt legale, dar cu condiția să fie declarat contul societății, precum și toate conturile pe care aceasta le deține în străinătate.

Dar problema principală ce apare în cazul jurisdicțiilor offshore este că autoritățile naționale nu dispun de pârghii pentru a afla ce fac societățile înregistrate acolo, iar paradisurile fiscale nu par a fi dispuse să renunțe la practicile și serviciile de care beneficiază societățile offshore.

Este și cazul statului Panama, considerat o gaură neagră a finanțelor mondiale și unde sunt înregistrate peste 100.000 de societăți offshore. Guvernul de la Ciudad de Panama a respins până în prezent solicitările G20 de a fi mai deschis cooperării împotriva fraudei și a evaziunii fiscale. Atât G20 cât și OCDE continuă să exercite presiuni asupra statului Panama ca, la orizontul anului 2018, să accepte aplicarea sistemului de schimb automat al datelor fiscale, cum au făcut deja alte state cunoscute pentru reglementările speciale ce privesc secretul bancar, precum Elveția, Luxemburg, Liechtenstein, Singapore și cvasi-totalitatea micilor paradisuri fiscale din Caraibe și Pacific. Sistemul acceptat în prezent de autoritățile panameze este cel al furnizării de informații numai în urma unei cereri specifice venite din partea unui stat terț.

Așadar, diferitele grade de opacitate ale entităților offshore complică demersurile justiției și ale fiscului de a descoperii circuitele banilor murdari și de a recupera taxele neplătite. Chiar dacă presiunile internaționale au constrâns unele paradisuri fiscale să-și revizuiască practicile, drumul către transparență încă este lung, mai ales din cauza slabei cooperări a autorităților locale în aplicarea standardelor internaționale menite să identifice beneficiarii reali ai societăților și originea fondurilor acestora.

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Popescu, editor: Vicențiu Purcărea, editor online: Gabriela Badea)