Asociația Cuneo se întreabă „Dacă nu acum, când?” după sentința instanței care vinerea trecută l-a condamnat pe Francesco Borgheresi, fostul caporal major al trupelor alpine, ucigașul Mihaelei Apostolides, în vârstă de 43 de ani, la 15 ani și două luni de închisoare.
„Nimeni nu s-a gândit vreodată la victimă”
Crima a avut loc în mai 2020, în parcarea unui supermarket de la marginea orașului Cuneo.
„Condamnatul plecase din Toscana cu arme și muniție pentru a ajunge la Mihaela. După cumpărături, acesta a împușcat-o de patru ori și apoi a mărturisit. Toate acestea nu sunt considerate fapte care duc spre o crimă cu premeditare, întrucât era normal ca o persoană să facă o mini excursie pentru a se întâlni cu o fată, având arme la el și trei cutii pline de muniție. Despre el s-au spus multe: o copilărie grea, un bărbat orbit de gelozie, ceva clasic pentru a justifica nejustificabilul. Nimeni nu s-a gândit vreodată la victimă, la Mihaela Apostolides, să povestească sau să investigheze dificultățile copilăriei ei, motivele pentru care s-a mutat din România în Italia pentru a lucra într-un club de noapte.
Ca întotdeauna, sunt luate în considerare toate circumstanțele atenuante pentru el: gelozia, nu suporta că ea mai avea pe altcineva, cerea bani. Victima? Până la urmă era doar o femeie, mai mult, era și româncă: nu contează că și-a părăsit țara pentru un viitor mai bun”, au mai transmis reprezentanții asociației.
„Bărbatul nu acceptă să fie lăsat și sunt cei care transformă abandonul în violență”
Reacțiile la sentință au fost variate.
„O pedeapsă care pare prea ușoară. Din acest motiv am citit cu atenție motivarea sentinței. Mi s-a părut că în spatele crimei a existat o tentativă de impunere a bărbatului prin care îi cerea acestei femei să „își schimbe viața” și să trăiască cu el: intolerabilă și absurdă. Un bărbat ia cu cu el două arme, merge la cumpărături cu partenera sa, apoi se urcă în mașină și trage: o faptă extremă, care nu poate fi trecută cu vederea. Violența de gen este prezentă, chiar dacă pare întotdeauna departe. În cadrul profesiei pe care o prestez în Provincie, femeile de multe ori nici nu au curajul să vină personal: sună, scriu un email, raportează episoade tulburătoare, dar când le invit să vină la mine în birou răspunsul este: „Mulțumesc, dar hai să vedem cum merge””, a spus Monica Beltramo, avocat și consilier pentru egalitate al Provinciei.
„Bărbatul nu acceptă să fie părăsit. Genul acesta de bărbat transformă abandonul în violență. Se întâmplă pentru că, într-un mod formal cândva și în mod subtil astăzi, este acceptată superioritatea fizică a bărbatului asupra femeii. Acesta este motivul pentru care este nevoie de o analiză culturală profundă pentru a eradica aceste idei preconcepute. Rețeaua Anti-Violență funcționează în Cuneo din 2008 și reunește organisme publice, asociații, organe de drept, barou, dar și profesioniști care lucrează în justiție ca procurori sau psihologi. Problema violenței de gen ne privește pe noi toți, în această regiune”, a transmis Cristina Clerico, tot avocat, consilier pentru Egalitatea de Șanse în orașul Cuneo. SURSA: Stiridiaspora.ro
