Scandalul de la Spitalul Sfântul Pantelimon zguduie sistemul medical: doi medici acuzați de omor calificat și tentativă de omor. Personalul medical demisionează, iar internările sunt blocate. Pacienții cer reforme urgente, în timp ce medicii avertizează asupra impactului psihologic devastor asupra personalului medical și pacienților.

Reprezentantul Comisiei de experți ATI din România, profesorul Dorel Săndesc, susține că în acest caz „nu este vorba de o acțiune care să determine moartea, iar scăderea dozei acestui medicament se impunea, în caz contrar, menținerea ei în doze mamut putând determina direct moartea”.

„Nu putem face o legătură de tanatogeneză între dozele de noradrenalină și prognosticul pacientului și deces. Această legătură nu poate fi justificată medical”, a subliniat vicepreședintele asociației medicilor ATI din România, pentru „Adevărul”. El a menționat că diagnosticele prezentate erau extrem de grave și că pacienții erau într-o stare avansată a unor boli, multe dintre ele fiind incurabile.

Acest punct de vedere este susținut și de Șerban Bubenek, președintele Societății Române de Anestezie și Terapie Intensivă. Dr. Șerban Bubenek a afirmat că medicii de la Spitalul Sf. Pantelimon nu pot fi acuzați de omor cu premeditare. El a explicat că, potrivit dovezilor științifice, administrarea prelungită a dozelor mari de noradrenalină nu este recomandată și că medicii au procedat corect în tratarea pacientului decedat.

Ce este noradrenalina

Concret, noradrenalina, medicamentul aflat în centrul anchetei de la Spitalul Pantelimon, unde în perioada 4-7 aprilie, în cadrul secţiei ATI ar fi decedat 20 de pacienţi, este un tratament care se dă „doar în momente de șoc”, spun medicii ATI.

Noradrenalina (sau norepinefrina) este un medicament utilizat pentru creșterea rapidă a tensiunii arteriale în situații de urgență. Acționează ca un vasoconstrictor, micșorând diametrul vaselor de sânge și astfel crescând presiunea arterială. Este administrată doar adulților pe termen scurt și sub supraveghere medicală strictă. Deși este produsă în mod natural de organism, în context de urgență, poate fi administrată suplimentar pentru a restabili tensiunea arterială la valori normale.

„Există protocoale foarte clare pentru administrarea noradrnalinei, nu prea ai cum să greșești. Se face diluție standard în toate secțiile de Terapie Intensivă din România, e o fiolă de 16 miligrame, avem 320 de micrograme pe mililitru/ kilogram corp și în funcție de starea pacientului se administrează pe injectomat continuu. Se dă până maxim 20 de mililitri pe oră, pentru că după această valoare nu mai are efect. NU este un medicament care să se dea a la long, ci doar în momente de șoc. În principiu, noradrenalina este un medicament care se dă în șocul sepctic, șoc cardiogen, este un medicament esential in ATI; dar au fost ani de zile în care nu a existat acest medicament în România.”, a explicat medicul Carmen Pantis, de la Spitalul de Urgenta Oradea.

Injectomatele sunt dispozitive medicale care administrează tratamentul pacienților într-un mod programat și controlat, similar unor seringi automate. Acestea pot doza medicamentele în cantități precise și au o memorie internă care înregistrează informațiile despre administrarea tratamentului.

Însă, atunci când se scade brusc concentrația, scade și tensiunea pacientului.

„Noradrenalina este un medicament care are ca principal efect creșterea tensiunii arteriale în încercarea de a o menține la valori normale sau cvasi normale, prin stimularea activității cardiacei și prin constricția vaselor.”, explică dr. Săndesc.

În ghidurile internaționale se recomandă doze care sunt adaptabile în funcție de boală și de pacient.

Injectomatele de la Spitalul Sf. Pantelimon, care administrează medicamente automatizat, au arătat discrepanțe între dozele înregistrate pe foile de observație și cele administrate efectiv, conform memoriei interne a aparatelor. În cazul unui pacient decedat, s-a administrat o doză scăzută de noradrenalină, ceea ce a ridicat suspiciuni de omor. Cu toate acestea, Dr. Dorel Săndesc, expert ATI, avertizează că scăderea dozei de noradrenalină nu este neapărat legată de deces și subliniază necesitatea unei analize detaliate a cazului. Ancheta include și alte posibile cazuri similare, iar Parchetul investighează dacă injectomatele, uneori mutate între pacienți, au influențat rezultatele.

„Plaja de doze corecte este foarte largă, între doza minimă recomandată și doza maximă diferențele pot fi uriașe, doza maximă poate fi de zeci de ori mai mare decât doza minimă. Este un medicament cu o acțiune foarte puternică și de aceea efectul nu poate fi prezis la toți pacienții la fel, de aceea se impune această adaptare.”, adaugă medicul.

În plus, în cazurile de șoc refractar, unde dozele mari de noradrenalină nu reușesc să crească tensiunea arterială, ghidurile medicale recomandă revenirea la doze obișnuite. Utilizarea prelungită a dozelor mari poate duce la efecte adverse grave, inclusiv tulburări cardiace, ischemie, stop cardiac, și chiar mortalitate. De asemenea, o tensiune arterială scăzută persistente indică un prognostic slab și poate conduce la mortalitate. În cazul pacientului de la Spitalul Sf. Pantelimon, utilizarea de doze mari de noradrenalină a fost o măsură necesară din cauza stării sale severe, a mai spu reprezentantul medicilor ATI.

Sandesc afirmă că scăderea dozei de noradrenalină, în contextul unei tensiuni arteriale extrem de scăzute, a fost o măsură corectă și nu constituie o acuzație de crimă.

Pacienții acuză cadrele medicale de nepăsare

Vasile Barbu, reprezentantul pacienților acuză neglijența și lipsa de resurse care au contribuit la un număr record de decese și solicită reforme majore pentru a restabili încrederea în spital.

„De la acuzațiile de neglijență în serviciu, neglijarea pacientului și nepăsarea cadrelor medicale, care au dus la foarte multe decese, între timp a apărut și această problemă legată de faptul că au fost pacienților care s-au întrerupt tratamentul. Noi știm că din 5 decembrie am monitorizat aici spitalul și știu că există o listă întreagă, o listă chiar masivă, de decese fără precedent în România, au depășit numărul de decese care au fost în pandemie la acest spital. Cauza principală, nu știu dacă este doar noradrenalina, este neglijența, în general, a cadrelor medicale și a conducerii spitalului, asta am constatat.”, a declarat Vasile Barbu pentru „Adevărul”.

Spitalul a funcționat cu resurse insuficiente, dar și cu personal în minus, ceea ce a dus la îngrijire defectuoasă și la creșterea numărului de decese. De asemenea, Barbu notează că au existat probleme de manipulare a probelor și intimidare a personalului medical.

„Nu știți cât de dezumanizați sunt unii medici din Terapie Intensivă. La spital aici au avut o adevărată campanie de distrugerea probelor, de măsluirea probelor. Și acum, de fapt, reținerea și arestarea va fi una de tip preventiv.. Au intimidat personalul medical, l-au manipulat, au constatat și procurorii că, de fapt, ei în continuare încearcă să favorizeze infractorul, încearcă să găsească tot felul de soluții, probe care să contrazică opinia procurorilor și să contrazică realitatea.”, a mai spus președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților.

Pacienții au fost neglijați spune reprezentantul pacienților, care adaugă că „n-au găsit medicamente, n-au găsit materiale sanitare, au fost tratați empiric, nu au fost supravegheați”.

Toate acestea pentru că spitalul Pantelimon a depășit cu mult „capacitatea de îngrijire în terapie intensivă”. Concret, în loc de 25 de paturi ATI din structura spitalului, angajații de pe secția ATI ajungea „să îngrijească într-o zi 40-40 și ceva de pacienți”, a mai spus Vasile Barbu.

„Nu vreau să iau apărarea medicilor, dar eu îi înțeleg că omenește vorbind ce să faci mai mult de atât? E prea mult, e prea mult. Și medicii sunt tensionați, sunt dezumanizați, s-au săturat și ei de atâția morți.”, subliniază acesta.

În plus, Vasile Barbu spune că nici controalele făcute anterior de Ministerul Sănătății și Colegiul medicilor nu s-au efectuat în mod corect. „N-au controlat nimic. În raportul de control au scris ce a vrut managerul și directorul medical și șeful ATI. Ce au spus ei, asta au scris și ei în raport. Dar n-au controlat nimic.”, evidențiază el.

Vasile Barbu a făcut declarații alarmante sugerând că medicii de la Spitalul Sfântul Pantelimon ar fi fost presați să scurteze perioadele de spitalizare. Această presiune ar fi fost legată de participarea spitalului la un program al Ministerului Sănătății care le oferă o finanțare substanțială pe caz.

Aparținătorii pacienților au fost adesea informați tardiv și în mod necorespunzător despre starea pacienților și decesul acestora. Barbu a fost contactat de familiile afectate care au semnalat numeroase nereguli în îngrijirea pacienților.

„Acum, așteptăm să se facă curățenie aici. Așa mi-a promis domnul ministru. O să numească un interimar, atât director medical, cât și manager, pe cineva din aparat spitalului, astfel încât să putem să începem după aceea o campanie. Sunt și medici foarte buni în spitalul acesta și este păcat.”, a concluzionat președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților.

Stresul afectează starea mentală a medicilor

Pshiatrul Gabriel Diaconu subliniază că statisticile, atât naționale cât și internaționale, arată un nivel ridicat de epuizare profesională în rândul medicilor, în special al celor din terapie intensivă. El menționează că în terapie intensivă moartea este frecventă din cauza naturii severe a afecțiunilor tratate, ceea ce pune o presiune imensă asupra medicilor.

„Conceptul de medicină compasionată este o lamă cu două tăișuri. În terapie intensivă se moare foarte mult, din motive care țin de patologia de terapie intensivă. La un moment dat medicii pot fi înclinați, compasional, să aplice tratamente care de fapt invadează și sunt intruzive la adresa bolnavului, sau dimpotrivă, să facă un test compasional să lasă bolanul să moare. Și atunci, ca să previi genul ăsta de decizii ATI-ul are niște proceduri și protocoale foarte clare.”, explică Gabriel Diaconu.

Terapia intensivă adesea implică decizii dificile care pot duce la conflicte între intenția de a salva viața și necesitatea de a respecta dorințele pacientului în fazele terminale. Deciziile de a continua sau de a suspenda tratamentele pot fi extrem de dificile și influențate de mai mulți factori, inclusiv de resursele disponibile și protocoalele instituționale.

„Sub nicio formă, umanitatea sau lipsa de umanitate a medicului nu este un criteriu care trebuie evaluat în luarea de decizii medicale. Pentru că singurul criteriu de luat în calcul este precumpănirea sau ceea ce se numește la momentul de față discernământ, elementul profesional. Dacă există suspiciune rezonabilă că acești medici cu discernământ discernământ au luat o decizie medicală care știau că va conduce la fatalitate, dosarul este închis.”, a transmis Gabriel Diaconu pentru „Adevărul”.

Încrederea în medici

Problema încrederii în sistemul de sănătate este complexă. Presa și scandalurile pot influența negativ percepția publicului, dar este important să se recunoască și eforturile și realizările medicilor care lucrează în condiții dificile. Sistemul medical românesc, ca orice sistem, are puncte forte și slabe, iar încrederea publicului se poate schimba în funcție de calitatea îngrijirii și de transparența sistemului.

„De bună seamă, dacă vrei să faci un scandal și să stârnești multă emoție, te vei lua de de sănătate. Și poți să faci chestia asta tocmai la un moment care este greu pentru sistem, de exemplu, când ai medicii care au comis infracțiuni. După fiecare astfel de asalt, da, sistemul suferă. Dar oamenii continuă să se îmbolnăvească. Și singurul lucru care se întâmplă de fapt este că la un moment dat, nu scade încrederea în sistemul de sănătate, cât în anumite zone ale acestuia. Și atunci se concentrează nevoile de sănătate în alte zone.”, arată Gabriel Diaconu.

Lipsa secțiilor de îngrijiri paliative

Se aduce în discuție și lipsa structurilor adecvate de îngrijire paliativă în România. Reglementările europene sunt necesare pentru a gestiona situațiile de sfârșit de viață și a evita escaladarea inutilă a tratamentelor.

„În realitatea faptică, în România, în secțiile de terapie intensivă sunt și mulți oameni care nu ar trebui să fie în secțiile de terapie intensivă, și care, mai degrabă, ar trebui să fie într-un regim de paliație, adică de acordare de îngrijiri la sfârșitul vieții, sau în situații preterminale sau terminale, cunoscut fiind că tratamentul, sau medicina, nu le prelungește semnificativ viață, dar ar putea să le ofere confort. Într-un procent care nu știm exact cât este de mare, patul de terapie intensivă nu este rezervat intenției curative de terapie intensivă, de salvarea vieții, cât intenției compasionate de a susține în viață persoana pentru încă o săptămână, două, sau de a-i facilita demnitatea medicală și îngrijire în ultimele săptămâni de viață, mai degrabă decât într-un cămin sau într-un centru privat. Aceasta este o realitate foarte grea.”, a spus Gabriel Diaconu.

În România, centrele de îngrijire paliativă sunt destul de rare, de aceea, paturile de terapie intensivă sunt ocupate de bolnavi care nu mai pot fi salvați.

„În toate țările europene dezvoltate există reglementări cu privire la îngrijirea la sfârșitul vieții, care înseamnă exact aceste categorii de pacienți cu o boală foarte gravă, ajunsă într-o fază avansată și care nu vor mai putea beneficia de un tratament. În aceste cazuri e asigură suportul medical necesar pentru a asigura combaterea suferinței, combaterea durerii și a asigura un final demn. Nouă ne lipsește acest lucru.”, arată Dorel Săndesc.

„Nu poți să aplici legea îngust, doar în litera legii. Și momentan, ceea ce fac procurorii este să ne explice care este litera legii. Dar eu în țara asta nu vreau să trăiesc doar în litera legii, vreau să trăiesc și în spiritul legii. În spiritul legii, același drepturi le are și omul care moare în terapie, dar le are și omul care moare în camera de gardă, în lipsa unui pat ATI.”, concluzionează psihiatrul Gabriel Diaconu.