Indiferent cine s-ar afla în spatele atacurilor cu bombă asupra procesiunii la mormântul generalului Qassem Suleiman, ucis de SUA cu o dronă în 2020, riscul este să declanșeze un război regional mai amplu, se arată într-o analiză The Guardian.

Încă nu este clar cine este responsabil pentru dublul bombardament de miercuri în orașul Kerman din sud-estul Iranului, cert este că acesta pare dispus să riște să declanșeze un război regional.

Printre posibilii autori în viziunea SUA ar fi Statul Islamic, un grup extremist sunit afiliat ISIS sau gruparea Mujahedin-e-Khalq (MeK), care ar mai fi lansat anterior atacuri în adâncul Iranului.

Atacurile anterioare în Iran au fost în mare parte asasinate țintite care au vizat oameni de știință sau au fost acte de sabotaj. Atentatul de miercuri de la Kerman nu se potrivește tiparului, susțin oficialii americani și britanici. Acesta a fost îndreptat asupra celor prezenți la ceremonia de comemorare a patru ani de la asasinarea lui Qassem Suleimani, un comandant al Gărzilor Revoluționare Iraniene și inamic principal al Israelului și SUA. Totuși, zecile de civili morți ar fi o îndepărtare remarcabilă de la modul obișnuit de acțiune al MeK și al Mossadului.

Președintele iranian Ebrahim Raisi nu a părut însă să aibă vreo îndoială asupra făptașilor, acuzând în mod categoric Israelul și avertizând că acesta va plăti „un preț regretabil”.

Așteptarea Washingtonului și Tel Avivului a fost până acum că Iranul nu dorește un conflict cu Israelul și susținătorii săi occidentali – cel puțin nu acum. Partenerii săi regionali, Hezbollah din Liban și forțele Houthi din Yemen, au tras asupra Israelului în solidaritate cu suferința din Gaza, dar salvele transfrontaliere ale rachetelor Hezbollah și hărțuirea rebelilor Houthi asupra transportului maritim au fost calibrate, sub pragul necesar aprinderii unui război regional la scară largă.

Majoritatea dronelor și rachetelor lansate de rebelii Houthi asupra navelor comerciale în Marea Roșie au fost interceptate în ultimele zile de un grup operativ condus de SUA. În mod miraculos, nu au existat morți. S-ar putea însă ca acest noroc să se termine și există deja o școală de opinie în Pentagon conform căreia rebelii Houthi reprezintă o amenințare la adresa liberei navigații, care a fost lăsată să escaladeze mult prea mult timp.

La primele ore ale Ajunul Anului Nou, elicopterele americane au scufundat trei bărci ale Houthi implicate într-un atac asupra navelor de transport, ucigându-le echipajele. Loviturile directe asupra site-urilor de rachete și a centrelor de comandă din Yemen, evitate anterior de teama de a deraia procesul de pace de acolo, se numără printre opțiunile militare aflate pe masă. Miercuri, SUA și 11 dintre aliații săi globali au emis un avertisment către Houthi că aceștia vor „purta responsabilitatea consecințelor” atacurilor ulterioare asupra transportului maritim.

„Nu anticipez că va exista un alt avertisment”, a spus un înalt oficial al administrației. „Declarația vorbește de la sine.”

Între timp, este imposibil de anticipat cum sunt afectate calculele riscuri-beneficii de la Teheran de cursul în escaladare al evenimentelor de la atacul Hamas din 7 octombrie asupra civililor din sudul Israelului.

La 25 decembrie, o personalitate de rang înalt din Gărzile Revoluționare a fost ucisă într-un atac aerian israelian asupra Damascului, iar marți liderul politic adjunct al Hamas Saleh al-Arouri a fost ucis într-un aparent atac israelian asupra Beirutului Liderul Hezbollah Hassan Nasrallah a calificat asasinarea lui Arouri o „agresiune flagrantă israeliană asupra Dahiyeh din Beirut”, referindu-se la suburbia de sud care este bastionul organizației sale, clarificând că o consideră un atac asupra Hezbollah și Liban.

Ambasada Libanului la Washington a asigurat administrația Biden că asasinarea nu va declanșa represalii în masă ale Hezbollah, care ar putea duce la punctul de fierbere tirurile de foc de-a lungul graniței disputate a „liniei albastre” dintre Israel și Liban, au spus diplomații de la Washington. Dar guvernul libanez nu a fost întotdeauna precis în evaluările sale asupra intențiilor Hezbollah.

Un alt element extrem de volatil este politica israeliană. Din 7 octombrie, israelienii de la granița de nord nu mai sunt dispuși să tolereze prezența inamicului de cealaltă parte a gardului. SUA au intervenit până acum de două ori, imediat după atacul Hamas din octombrie și apoi din nou în preajma Crăciunului, pentru a preveni un atac preventiv israelian asupra Hezbollah și arsenalului său estimat de peste 120.000 de rachete.

Este clar, totuși, că atunci când vine vorba de Gaza sau Liban, preocupările politice interne vor învinge presiunile SUA asupra premierului Benjamin Netanyahu.

„Netanyahu nu ascultă atât de mult pe cât a sperat toată lumea”, a spus un diplomat european. „Pentru Netanyahu, războiul este probabil o oportunitate de a rectifica și compensa 7 octombrie, dar există și politică internă în acest calcul”.

Mantra miniștrilor guvernului israelian rămâne totuși aceeași: dacă comunitatea internațională nu face ceva în privința prezenței Hezbollah la graniță, Israelul va lua problema în propriile mâini.

SUA și Franța au analizat în ultimele luni o posibilă soluție diplomatică care să implice forțele străine și armata libaneză care să acționeze ca tampon. O altă opțiune este de a consolida mandatul slab în prezent al forței ONU desfășurate de-a lungul liniei albastre. Orice speranță într-o astfel de rezoluție pașnică pare cu atât mai disperată însă, după asasinarea lui Arouri și acum atrocitățile de la Kerman.