Străzi înguste, mărginite de case, care se ridică pe ambele părți ale unei văi abrupte, o fântână veche în mijlocul orașului și câteva biserici. Toate acestea sunt ruinele unui oraș părăsit de 100 de ani. Acum, este un loc fascinant pentru vizitatori.

Kayaköy, în provincia Muğla din sud-vestul Turciei, este un adevărat oraș fantomă. Abandonat de ocupanții săi și bântuit de trecut. Este un monument, înghețat în timp - o amintire fizică a vremurilor întunecate din Turcia, scrie CNN.

Cu versanți presărați cu nenumărate clădiri dărăpănate care sunt înghițite încet de verdeață și cu priveliști nesfârșite ale unor vieți dispărute, este, de asemenea, un loc fascinant și extrem de frumos de vizitat.

Cu puțin peste un secol în urmă, Kayaköy, sau Levissi, cum era cunoscut, era un oraș plin de viață cu cel puțin 10.000 de creștini ortodocși greci, dintre care mulți erau meșteșugari care trăiau pașnic alături de fermierii turci musulmani din regiune. Însă, în timpul tulburărilor din jurul apariției Turciei ca republică independentă, viața lor simplă a fost distrusă.

Tensiunile cu Grecia vecină după încheierea războiului greco-turc în 1922 au determinat ambele țări să expulzeze persoanele care aveau legături cu cealaltă, relatează publicația citată.

Pentru Kayaköy, aceasta a însemnat un schimb forțat de populație cu turcii musulmani care locuiau în Kavala, în ceea ce este acum regiunea greacă Macedonia și Tracia.

Dar se spune că musulmanii nou-veniți nu au fost prea mulțumiți de noua lor casă, plecând rapid și lăsând Kayaköy să cadă în ruină

Printre cei foarte puțini care au rămas s-au numărat bunicii lui Aysun Ekiz, a cărei familie conduce astăzi un mic restaurant lângă intrarea principală în Kayaköy, care servește băuturi răcoritoare turiștilor care vin să viziteze orașul. Poveștile acelor ani dificili au fost transmise din generație în generație.

„Poporul grec plângea pentru că nu voia să plece, mi-au spus bunicii mei. Unii chiar și-au lăsat copiii în urmă pentru a fi îngrijiți de prieteni turci, deoarece credeau că se vor întoarce. Dar nu au făcut-o niciodată”, spune Ekiz, care acum vinde vizitatorilor bijuterii handmade.

Ekiz spune că familia bunicilor ei erau păstori și s-au adaptat ușor la viața de la marginea orașului.

Pe pereții supraviețuitori ai celor aproximativ 2.500 de case care alcătuiesc Kayaköy se mai pot vedea frânturi din acea culoare albastră, deși puține elemente decorative au rămas după zeci de ani în care au fost expuse intemperiilor.

Jane Akatay, coautor al cărții „A Guide to Kayaköy”, spune că unul dintre motivele pentru care orașul a fost abandonat a fost probabil „tristețea palpabilă care persistă asupra locului în urma evenimentelor tragice din anii 1920”.

„Au fost cutremure, au fost furtuni. Clima, vremea, furtunile... totul a avut impact asupra acestui loc interesant”, spune ea.

Turiștii sunt fascinați de orașul-fantomă

Vizitatorii de astăzi plătesc o taxă de trei euro (puțin peste 3 dolari) la un mic chioșc de pe drumul principal înainte de a intra în Kayaköy. De acolo, se pot plimba pe jos pe străduțele și aleile sale uneori abrupte și inegale. Semnele de la intrare indică școala, bisericile și fântâna cu apă.

Cele mai multe case, care au fost construite în secolul dinaintea abandonării, și-au pierdut acum acoperișurile, iar pe pereții prăbușiți au crescut cu vegetație. Unele case au gropi în subsol, folosite cândva pentru tăbăcirea pieilor pentru piele (cizmăria era o profesie obișnuită în oraș). Multe au încă cisterne intacte, care erau esențiale pentru stocarea apei într-un oraș fără instalații sanitare.

„Apa potabilă era adusă de măgari”, spune Ekiz. De asemenea, ea își amintește cu tristețe cum, în lipsa unor condiții sanitare adecvate, „locuitorii foloseau haine vechi tăiate în loc de hârtie igienică”. Aceste cârpe erau apoi arse ca combustibil sau împrăștiate în grădini ca îngrășământ.

Ekiz spune că Kayaköy era un oraș prosper și a fost odată principalul centru comercial al zonei, depășind portul Fethiye din apropiere, care în prezent este un centru urban înfloritor și o destinație turistică populară.

Una dintre cele mai proeminente clădiri din oraș este Biserica de Sus, o structură mare cu pereți din stuc roz decolorat și tavane cu boltă de butoi. Din nefericire, clădirea este închisă din cauza stării sale de degradare.

Turist: Orașul, o oglindă întunecată a trecutului nostru

Pe cel mai înalt punct din interiorul orașului, ruinele vechii școli din Kayaköy oferă vedere asupra bisericii principale și a caselo. Un steag turcesc flutură pe un stâlp deasupra clădirii.

Privind scena din acest loc, Yiğit Ulaș Öztimur, aflat în vacanță din capitala turcă Ankara, descrie Kayaköy ca fiind „o oglindă întunecată a trecutului nostru”. „Acesta a fost cândva un sat creștin, acum ceea ce vedem este o reflectare amară a ceea ce s-a întâmplat. Și pentru că majoritatea clădirilor sunt intacte, poți simți cum era viața aici”, spune turistul.

Există trasee de drumeție marcate care trec prin Kayaköy din orașele din apropiere, dar este ușor să te rătăcești pe străzi. Unele alei se transformă în fundături. Ușile și scările deschise te cheamă peste tot (deși, din cauza stării de degradare a multor clădiri, vizitatorii sunt rugați să nu intre).

De cealaltă parte a văii, pe străzile întortocheate, se poate urca până la biserica cea mică. Este o urcare abruptă printre stânci și pini pe ultimii câțiva metri, apoi se deschide spre vârful dealului.

Reflectând cultura celor care au locuit aici, biserica seamănă cu structurile mici clasice găsite adesea cu vedere la satele de pe insulele grecești. Este o clădire minusculă, modestă, cu un acoperiș cu cupolă și ferestre mici fără geam. Interiorul este complet gol.

Un alt steag turcesc flutură aici, roșu aprins pe cerul albastru adânc. Iar mai jos, peste un deal dens împădurit, se află apele strălucitoare ale Mării Adriatice.