Situaţia ucraineană a generat într-o situaţie de forţă între Uniunea Europeană, Statele Unite şi Rusia. Cât de periculoasă e această situaţie, atât militar, cât şi diplomatic?

“Eu cred că noţiunea de pericol ruso-european şi ruso-american e exagerată pentru că această tensiune sau degradarea relaţiilor de convieţuire relativ puţin conflictuală care au caracterizat anii ce au urmat ascensiunii la putere a lui Putin a luat sfârşit. A luat sfârşit datorită faptului că actorii principali ai secenei internaţionale au conştientizat că trăim într-un univers multipolar. Putin a conştientizat că jocul îl plasează în postura de negociator principal vizavi de Statele Unite”, a spus profesorul Seminatore.

“Marile tendinţe geopolitice şi economice arată că zona de tensiune şi conflict permanent şi grav rămâne Eurasia. Însă, în situaţia de tulburări din Orientiul Mijlociu şi Siria care credeam că se va rezolva uşor-uşor şi, în situaţia în care Rusia l-a ajutat pe Bashar Al Assad, această divergenţă de fond privind problema crizei de Siria s-a transformat spre avantajul lui Putin în relaţie bilaterală ruso-americană, în dezavantajul Uniunii Europene”.

UE arată limita sa istorică. Ea trebuie schimbată radical, pentru că e un actor de status-quo, el garantează. Filosofia sa că Europa rămâne pivotul fundamental al relaţiilor ruso-americane în epoca bipolarităţii a căzut ea însăşi odată cu zidul Berlinului.

Care este rolul Uniunii Europene care pare slăbită şi incapabilă să ofere un răspuns unic?

UE arată limita sa istorică. Ea trebuie schimbată radical, pentru că e un actor de status-quo, el garantează. Filosofia sa că Europa rămâne pivotul fundamental al relaţiilor ruso-americane în epoca bipolarităţii a căzut ea însăşi odată cu zidul Berlinului. A început declinul din acel moment. Trăim într-o lume bipolară, unde mai mulţi actori se joacă de-a relaţiile diplomato-strategice e un fenoment recent, pe care ţările nu l-au perceput la fel.

Primul mandat a lui Putin a reinstaurat centralizarea din tipul lui Ivan cel Groaznic. Rusia e pe cale să reconstituie cel de-al patrulea imperiu al său. Imperiile precedente s-au destrămat atunci când centralitatea puterii unui teritoriu imens cu 11 grade latitudine riscă să dispară. Ultimul imperiu pe cale să se constituie vizează reconstituirea centralităţii şi verticalităţii puterii. Aceasta e prima fază.

Toată lumea se întreabă dacă va există o recentralizare a fostelor teritorii sovietice…

Centralizarea puterii e utilă nu pentru crearea vechii Rusii sau Uniunii Sovietice, ci la constituirea unei puteri globale care trebuie să ţină cont de toate chestiunile - control economic, planetar şi politic. Puterea globală e diferită de puterea clasică sau industrială.

De ce Putin a avut nevoie de exemplul Crimeei?

În prima etapă Putin a reconstituit structura verticală a puterii care risca să se disloce în urma destrămărăii fostei URSS.

Visul presupus, ambiţia presupusă a lui Putin e să redea mijloacele puterii fostei URSS noii Federaţii Ruse. Se impută acestui vis ideea de a se erija din nou în interlocutor al SUA. Cum sunt vinovaţii europenii de propria lor slăbire? Prin faptul că nu au proiecte geopolitice sau strategice şi au rămas blocaţi înaintea Crimeei prin lipsa capacităţii de intervenţie în Siria. Din cauza eşecului fanfaronadei a două preşedinţi - Francois Hollande, presupunând că Obama şi Cameron intervin în Siria. Apoi, incapacitatea de decizie a preşedintelui non-lider mondial Obama de a interveni alături de Franţa în ciuda interdicţiei Camerei Comunelor, impuse lui Cameron. A dat înapoi invocând o scuză furnizată de Putin. Putin a preferat să vorbească cu SUA pentru că îi dă impresia că e la acelaşi nivel ca Brejnev şi alţi preşedinţi URSS.

Din acel moment, Lavrov şi Kerry au negociat în numele europenilor şi în numele celorlalţi. Europenii au o politică externă de securitate nedezvoltată.

De ce Crimeea? Pentru că se vorbeşte acum despre visul rus, care doreşte ca exemplul Crimeei să fie prelungit dincolo de peninsulă - Odesa, Transnistria. De ce are nevoie Putin de această demonstraţie de forţă?

Nu are nevoie de o demonstraţie de forţă. Are o forţă relativă şi gesticulează în sprijinul unei diplomaţii care e aceea a voinţei politice contra lipsei de strategie a europenilor care au amăgit Ucraina cu o imposibilitate de aderare. Pe 9 martie 2007, la Praga, au semnat Parteneriatul Oriental. Atunci UE nu şi-a dat seama că cele 7 state care fac parte din parteneriat erau foste state satelit ale URSS şi că zonele de influenţă, chiar dacă UE le respinge, există. Că vechea politică, există, pentru că toţi au practicat-o. Nu putem veni să mâncăm veni să mâncăm la copiii voştri, dacă voi nu o vreţi. Eu nu pot să încerc cu unelte civile şi economice să integrez economii fără a integra societăţi şi voinţe politice.

Referitor la Crimeea. Crimeea e ultima etapă.

Crimeea e rusă de 4 secole. Nu sunt 4 zile sau 4 luni. Atunci când se degradează puterea centrală, provinciile, dobândesc o independenţă de judecată şi acţiune.

Ultima? Sunteţi sigur?

Ultima etapă a undei degradări interne a sistemului de putere postsovietic al Ucrainei, ţară divizată cultural. A avut două stăpâni, două culturi, două suflete, două istorii diferite. A suportat constrângerile a două forţe, nazistă la început, apoi cea sovietică, a lui Stalin care a ucis 4 milioane de oameni pentru că visau la independenţă şi văzuseră în germani eliberatori. Au suportat consecinţele tardive, în două aspecte, Kievul trăgea spre fosta lor apartenenţă la regatul Poloniei iar partea estică a ţării era legată de lumea slavo-rusă. Ucraina e rusă de patru secole. Pardon, Crimeea.

Crimeea e rusă de 4 secole. Nu sunt 4 zile sau 4 luni. Atunci când se degradează puterea centrală, provinciile, dobândesc o independenţă de judecată şi acţiune. Chiar dacă Constituţia nu permitea juridic promovarea unui referendum, slăbirea puterii centrale de la Kiev, datorită voinţei puterilor străine occidentale, printre altele, cu sniperi şi false asociaţii de opinie, care în realitate care au inclus de forţe palamilitare, iar în această situaţie tipică cel care poate prelua puterea la periferie o face. Ruperea e cauzată de o altă greşeală, aceea de a nu recunoaşte limba rusă ca a doua limbă a ţării.

----

Supusă tot mai des atacurilor euroscepticilor, Uniunea Europeană traversează un proces care poate conduce la o integrare mai profundă sau, din contră, la o dezmembrare cu urmări greu de estimat.

Comunitatea occidentală aruncă vina asupra liderului autocrat de la Kremlin, Vladimir Putin, însă acţiunile recente ale Moscovei nu sunt decât scânteia care a inflamat Europa, lovită de o criză tot mai acută de identitate în ultimii ani.

Reputatul profesor Seminatore va realiza în cadrul talk-showului politic realizat de jurnalistul Cristian Unteanu, o radiografie a gravelor probleme de structură pe care le întâmpină ambiţiosul proiect european, evidenţiate de criza din Ucraina.

Preşedintele Institutului European de Relaţii Internaţionale (IERI) din Bruxelles, Irnerio Seminatore, pune cărţile pe masă duminică 6 aprilie, în cadrul emisiunii Ora Nouă a României de la Prima TV, abordând cauzele crizei ucrainene dintr-o perspectivă nemaîntâlnită în spaţiul media.

De ce această Europă nu mai poate menţine o atitudine pasivă în faţa provocărilor noii lumi multipolare şi ce fel de cutremur poate zgudui din temelii fundaţia UE, sunt întrebări la care profesorul Seminatore va răspunde duminică, începând cu ora 9 a.m., în direct la Prima TV.

Emisiunea Ora Nouă a României, realizată de corespundentul de presă Adevărul la Bruxelles, poate fi urmărită LIVE şi pe platforma online adevarul.ro începând cu ora 9, duminică 6 aprilie.

Sursa: adevarul.ro

Distribuie Distribuie Comentarii