În ciuda limitărilor impuse de Washington, Ucraina a pus la punct cu măiestrie o Operațiune multidomeniu împotriva Rusiei, la care Kremlinul nu are niciun răspuns. Rușii sunt forțați să reacționeze la condițiile impuse lor pe toată adâncimea câmpului de luptă, inclusiv pe teritoriul Rusiei.

Câștigul – sau cel puțin percepția de câștig – schimbă declarațiile multor pesimiști din sfera securității naționale a SUA care au spus anterior că contraofensiva Ucrainei a stagnat sau chiar a eșuat.

În mod similar, administrația Biden pare să își schimbe părerea. În special, un oficial înalt al Departamentului de Stat a declarat reporterilor săptămâna trecută că „este foarte important ca Ucraina să câștige acest război. Și prin «câștigă», vreau să spun, așa cum a spus președintele Biden, rușii părăsesc toată Ucraina,” a spus oficialul american.

La fel, în timp ce secretarul de stat Antony Blinken a venit la Kiev pentru a „evalua cum merge contraofensiva” și pentru a anunța un nou pachet de „asistență americană în timpul războiului în valoare de peste 1 miliard de dolari”, cuvinte precum „a câștiga” au devenit din nou la modă.

Într-o schimbare de ton, administrația a susținut recent Ucraina declarând: „Președintele Biden a fost clar că orice decizie privind o soluționare negociată a războiului va depinde de Ucraina și de președintele Zelenski. Am fost clar cu privire la principiul «nimic despre Ucraina fără Ucraina»”.

Toate acestea sunt bune, dar angajamentele și acțiunile de fond trebuie să susțină aceste cuvinte. În caz contrar, riscă să fie goale, menite doar să calmeze criticii, susțin, în The Hill, colonelul în retragere Jonathan Sweet care a servit 30 de ani ca ofițer de informații militare și a condus Divizia de Informații a Comandamentului European al SUA din 2012 până în 2014 și Mark Toth , economist și antreprenor, este fost membru al consiliului de administrație al World Trade Center, St. Louis.

Din păcate, acțiunile Casei Albe de până acum nu au mers în această direcție. Administrația Biden a lucrat în secret cu Kremlinul, pe la spatele lui Zelenski, pentru o soluție politică „despre Ucraina, fără Ucraina”. Șeful Statului major interarme al armatei SUA, generalul Mark Milley, a prefigurat acest lucru în noiembrie 2022, când a spus: „Când există o oportunitate de a negocia, când pacea poate fi atinsă, profitați de ea”, spun autorii.

Administrația Biden are o istorie de negociere a unor tranzacții proaste

Administrația Biden are o istorie de negociere a unor tranzacții proaste, aparent doar pentru a le pune în oglinda retrovizoare și a termina cu ele, fără a lua în considerare în mod adecvat consecințele. Cei doi analiști dau ca exemplu Afganistan și Iran.

Kievul trebuie să câștige, iar asta înseamnă restabilirea completă a integrității teritoriale a Ucrainei, inclusiv a Crimeei, și îndepărtarea tuturor trupelor ruse. Președintele rus Vladimir Putin este puțin probabil să accepte un astfel de rezultat, așa că Zelenski va trebui să expulzeze fizic armata rusă din Ucraina.

Pe măsură ce contraofensiva ucraineană câștigă avânt în Zaporojie, Bahmut și în alte părți din Donbas, administrația Biden se urcă încet la bordul victoriei. Cu toate acestea, dacă următoarea tranșă de ajutor nu se traduce într-o capacitate de lovire de precizie la distanță mare - și anume rachete ATACMS, un plan accelerat de pregătire a piloților pe avioane F-16, muniții cu dispersie pentru rachetele sale , mai multe mijloace de artilerie și deminare - Ucraina va fi forțată să continue să lupte în rimul în care poate.

SUA și NATO trebuie să le dea lui Zelenski și generalilor săi ce le trebuie

Asta nu este neapărat rău. SUA și NATO trebuie să le dea lui Zelenski și generalilor săi ce le trebuie – poate chiar să învețe o lecție sau două de la ei, apoi să modifice și să-și întărească sprijinul pentru lupta Ucrainei.

În ciuda limitărilor impuse de Washington, Ucraina a pus la punct cu măiestrie o Operațiune multidomeniu împotriva Rusiei, la care Kremlinul nu are niciun răspuns. Rușii sunt forțați să reacționeze la condițiile impuse lor pe toată adâncimea câmpului de luptă, inclusiv pe teritoriul Rusiei.

Presiunea necruțătoare a Ucrainei pe întregul spectru îi forțează pe ministrul rus al Apărării Serghei Șoigu și pe generalul Valeri Gherasimov să iasă din zona lor de confort. Modul de luptă rusesc – în masă – cedează în fața celui ucrainean și asta contribuie la erodarea încrederii .

De asemenea, a dus la neîncredere între Șoigu și șeful Grupării de mercenari Wagner, Eevgheni Prigojin, ducând la o revoltă eșuată. Și nici nu se limitează la cercurile interne rusești. Premierul armean Nikol Pașinian a declarat recent reporterilor că dependența țării sale de Rusia pentru a-și garanta securitatea în conflictul actual cu Azerbaidjanul vecin a fost „o greșeală strategică”.

Armenia este membră a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă condusă de Rusia , împreună cu Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan și Tadjikistan. Dar alianța se află acum pe un teren instabil, iar Kremlinul se luptă să o mențină.

Incertitudinea din Ucraina ar putea alimenta aspirațiile revoluționare din Kazahstan. Moscova a trebuit să desfășoare acolo trupe ale alianței de securitate în ianuarie 2022 pentru a suprima protestatarii și a-l menține la putere pe președintele Kassîm-Jomart Tokaiev. Apoi, în septembrie 2022, problemele de frontieră dintre Kârgâzstan și Tadjikistan au reaprins luptele dintre cele două țări, forțând Rusia să intervină și să ia „măsuri urgente pentru a readuce sub control situația de la granița dintre cele două țări”.

Strategia operațiunii multi-domeniu a lui Zelenski pare să dea roade de la frustrarea rușilor, care se extinde de la soldații din tranșee, la generalii care gestionează războiul, la civilii care urmăresc distrugerea țintelor militare și chiar la propagandiștii care mormăie despre progresul războiului. Prăbușirea în curs a rublei a dat de gândit și elitelor din Moscova și Sankt Petersburg obosite de război.

Există mai multe lecții pozitive ale războiului din Ucraina. Cea mai importantă este că tehnologia și armamentul avansat pot învinge masa. Sisteme HIMARS, rachetele Javelin, dronele, munițiile cu dispersie și rachetele de croazieră lansate din aer, toate au făcut mult mai puțin eficientă metoda rușilor de a concentra focul de artilerie și soldații. Ingeniozitatea și inovația ucraineană au contribuit extinderea razei de acțiune a dronelor până la 700 de kilometri, permițându-le să pătrundă în apărarea antiaeriană a Rusiei și să atace instalațiile precum Baza Aeriană Kresti din regiunea Pskov .

Ucraina s-a concentrat pe țintirea artileriei - în special pe lovirea sistemelor de arme individuale și depozitelor de muniții. Echipele de drone lucrează împreună. Dronele de recunoaștere caută sistemele de arme și depozitele de muniției, iar dronele de atac lasează bombele la coordonatele lor de localizare geografică pentru a le distruge.

Efortul de contrabaterie ucraineană a degradat, de asemenea, semnificativ capacitatea Rusiei de a-și susține trupele din prima linie. Acest lucru a fost validat de general-maiorul rus Ivan Popov , comandantul demis al Armatei 58 din regiunea Zaporojie. Într-un discurs de rămas bun pentru soldații săi, el a anunțat că „lipsa de radare care urmăresc artileria inamică, a dus la pierderi masive în rândul armatei ruse”.

Dar toate astea nu vor duce la câștigarea războiului dacă Ucraina nu poate exploata breșa. Fortificațiile defensive succesive trebuie neutralizate simultan, liniile de aprovizionare întrerupte și artileria de sprijin distrusă. Efortul de susținere este la fel de important, așa cum au demonstrat ucrainenii prin angajarea magistrală în operațiuni multi-domeniu, spun cei doi analiști.