Unul dintre cele mai misterioase și totodată sinistre personaje ale istoriei românilor a fost Emil Bodnăraș. De origine ucraineano-germană acesta a contribuit decisiv la stalinizarea României și totodată a fost personaj cheie în mai toate momentele comunismului românesc.

Nicolae Ceaușescu și soția sa Elena Ceaușescu sunt, pentru publicul larg, simboluri ale comunismului românesc , eminențele cenușii ale acestui regim opresiv. În spatele succesului și accederii la putere a Nicolae Ceaușescu, a stat de fapt unul dintre cele mai misterioase și totodată sinistre personaje ale comunismului românesc. Omul care a participat decisiv la toate etapele stalinizării și transformării României în stat comunist. Se numea Emil Bodnăraș, recrutase spioni pentru URSS, în România, interbelică dar și în timpul războiului și a ajuns ministru al Forțelor Armate a României în timpul regimului comunist. Misiunea sa nu a fost niciodată clară și era diferit de toți ceilalți ”tovarăși” fiind greu de explicat cum de a ajuns un comunist împătimit.

Un tânăr inteligent-cultivat, șef de promoție

Emil Bodnăraș s-a născut în anul 1904, în satul Iaslovăț, județul Suceava, de astăzi. La data nașterii sale, Iaslovățul făcea parte din imperiul Austro-Ungar. Provenea dintr-o familie mixtă, tatăl fiind ucrainean iar nemțoaică. Era considerat un copil foarte inteligent, preocupat de învățătură. Părinții îl susțin iar Emil Bodnăraș urmează cursurile liceului de la Câmpulung Moldovenesc iar mai apoi termină Facultatea de Drept la Iași, cu rezultate foarte bune. Se înscrie ulterior la Școala Militară din Timișoara. Evoluția sa este impresionantă. Termină șef de promoție iar ofițerii care l-au instruit văd în el un viitor militar de elită. ”Element sârguincios, muncitor, sentimentul onoarei dezvoltat. Disciplinat, cu dorinţa vădită de a cunoaşte noi lucruri. Bun executant la instrucţie, cunoaşte bine regulamentele şi le aplică. Capabil de iubire şi devotament. Va deveni un foarte bun ofiţer.”, preciza comandantul de baterie a Școlii Militare de Artilerie din Timișoara.

Urmează un stagiu la Regimentul 12 Artilerie, unde este, deasemenea, foarte apreciat și lăudat de superior. ”Promite a deveni un ofițer de elită”, remarca unul dintre aceștia. Datorită rezultatelor foarte bune și a rapoartelor laudative este trimis la Școala Specială de Ofițeri de Artilerie. Termină, din nou, ca șef de promoție. ”Posedă o frumoasă cultură generală şi profesională, pentru îmbogăţirea cărora depune multă muncă şi bunăvoinţă. Disciplinat, ordonat, cu autoritate şi prestigiu faţă de camarazii săi.”, preciza comandantul școlii. Pe scurt, în 1930, Emil Bodnăraș din Iaslovăț, Suceava, era un tânăr ofițer capabil, inteligent, educat, cu o cultură generală bogată și de mare perspectivă. Nimeni nu și-ar fi imaginat ce turnură avea să capete viața tânărului ofițer de artilerie.

Misterul neelucidat al ofițerului de elită devenit spion sovietic

Pe 17 februarie 1932, ofițerul de artilerie, locotenentul Emil Bodnăraș, cel despre care superiorii aveau doar cuvinte de laudă, dezerta din Armata Română, trecând granița, în zona Hotinului, în Uniunea Sovietică. Anterior, cu un nume fals, reușise să studieze împrejurimile, santinele și locurile cele mai slab păzite, pentru a nu fi prins. Brusc, de la ofițerul conștincios pătruns de spiritul datoriei, Emil Bodnăraș se aruncă în lumea spionajului sovietic și devine un bolșevic sadea. Mai mult decât atât, va fi unul dintre apostolii stalinizării României, omul de care se leagă evenimentele cheie în subjugarea țării și transformarea ei în stat comunist.

Ce l-a determinat pe Bodnăraș să renunțe la întreaga sa carieră, pentru care a muncit enorm, și să-și schimbe radical viața? Cum s-a ajuns aici? Sunt întrebări care au rămas fără răspuns, un mare mister al istoriei românilor. Și asta în condițiile în care Bodnăraș avea să fie diferit de toți liderii comuniști ai vremii. Nu fusese muncitor, nu avea doar șase clase, și nici nu era un incapabil promovat doar pe linie de partid. Era un om cu o educație solidă, care a avansat doar pe merit, ofițer de carieră, foarte competent, cu o cultură generală impresionantă, cunoscător a mai multor limbi străine. Ce l-a apropiat de tovarășii cu patru sau șase clase care se jucau de-a miniștrii, în timpul regimului comunist? Este o altă întrebare fără răspuns. Există însă o serie de ipoteze privind deciziile șocante ale lui Bodnăraș.

Ofițerul care-i purta sâmbetele sau nevasta comandantului?

Una dintre ipoteze se leagă de un conflict cu unul dintre comandanți. Mai precis, după ce revine de la studii, colonelul Rădescu, comandantul Regimentului 12 Artilerie, îl avansează pe Bodnăraș și îl numește adjutant al regimentului, adică mâna dreaptă a comandantului. Colonelul Rădescu este însă mutat la alt regiment, iar cel care îi va lua locul, colonelul Rizescu, nu-l va agrea pe Bodnăraș. Îl considera omul fostului comandant, prea deschis la vorbă și îi purta sâmbetele. Rizescu se vede nevoit să recunoască meritele tânărului ofițer, în raport, dar strecoară și detalii calomnioase. „Promite a fi un foarte bun comandant de baterie şi în general un excelent ofiţer de artilerie cu condiţia de a fi mai atent asupra tactului ce trebuie să aibă în orice situaţie şi a evita prietenia celor ce fac petreceri cu băutură prea multă şi a acelora ce nu înţeleg că a critica prea mult tot ce este în ţară denotă lipsă de patriotism.”, se arată în raport.

Scandalizat, Bodnăraș i-a legătura cu superiorii, însă nu este luat în seamă, Rizescu având legături la Casa Regală. Cere să fie mutat la alt regiment dar este refuzat. Unii spun că aceasta a fost motivul pentru care Bodnăraș, idealist din fire, a decis să treacă în tabăra cealaltă. Realiza poate că în urma conflictului cu Rizescu, cariera sa avea să fie frânată sau chiar fără prea multe șanse de avansare, presărată cu șicane. O altă ipoteză, se bazează mai mult pe zvonuri. Se zice că Bodnăraș s-ar fi încurcat cu soția comandantului. Devenise amantul acesteia. Idila a fost descoperită iar Bodnăraș nu avea altă șansă.

Om al Siguranței, agent sovietic, comunist de conjunctură

Din momentul dezertării se știu puține despre locotenentul Emil Bodnăraș. Pe scurt, misterul vieții lui Bodnăraș se adâncește. Se spune că a devenit agent NKVD, trimis mai apoi în România pentru a recruta spioni pentru URSS, pe teritoriul țării noastre. Inteligența, faptul că vorbea mai multe limbi străine dar și pregătirea militară, ar fi fost apreciate de sovietici. Altă ipoteză a fost aceea că Emil Bodnăraș a fost un agent al Siguranței, inflitrat în NKVD și mai apoi în rândurile comuniștilor.

După ce era evident către ce zonă se îndreaptă țara noastră, Bodnăraș s-ar fi pliat imediat pe noile realități, ștergându-și urmele. Cea mai plauzibilă rămâne varianta cu agentul NKVD. De altfel el sosește în România în 1934 și se lasă arestat, era mult prea inteligent pentru a se desconspira din naivitate unui fost coleg de regiment în tren, pentru a lua legătura cu liderii comuniști din pușcării. Aici, spun specialiștii se produce și apropierea de comuniștii români. Nu se știe nici până astăzi care era misiunea lui Bodnăraș, pe cine trebuia să spioneze și ce trebuia de fapt să facă. Asta îl face pe Emil Bodnăraș unul dintre cei mai misterioși oameni ai istoriei comunismului românesc. Probabil nici liderii precum Gheorghe Ghiorghiu Dej sau Nicolae Ceaușescu nu știau în ce ape se scaldă Bodnăraș, ce misiuni avea și ce planuri.

Bodnăraș întors pe tancurile sovietice, stalinizează România

Una dintre misiunile sale a fost totuși cât se poate de clară. Aceea de a staliniza România, de a facilita pătrunderea comunismului în toate structurile statului român. Bodnăraș,încă din timpul războiului, pregătește terenul. Pune mâna pe conducerea Partidului Comunist Român, reorganizându-l după principiile sale, sau mai bine zis, după ordinele de la Moscova. Are grijă de Gheorghe Ghiorghiu Dej după evadarea din 1944 și organizează niște trupe paramilitare care sabotează linia frontului în favoarea rușilor, în zona Iașiului. Bodnăraș devine omniprezent. El face și desface. Cu nume fals, „Ceaușu„, face parte din grupul care-l preia în custodie pe mareșalul Antonescu, iar mai apoi, din 1947, este numit ministru al Apărării Naționale.

Are grijă să epureze armata și să o căpușeze la nivel înalt cu ofițeri comuniști. Bodnăraș a avut grijă și de fraudarea alegerilor din 1946, dând câștigător Partidul Comunist Român( deși câștigaseră țărăniștii), dar și de înlăturarea liderilor partidelor istorice, prin înscenarea de la Tămădău. În perioada 1945-1947 s-a ocupat, pe lângă conducerea armatei și de organizarea Serviciilor Secrete Românești. Rând pe rând a fost subsecretar de stat la președenția Consiliului de Miniștrii dar și ministru al Apărării. În 1955, în timpul regimului Gheorghe Ghiorghiu Dej, la o întâlnire de protocol, Bodnăraș l-a convins pe Hrușciov să retragă Armata Roșie de pe teritoriul României. Retragerea s-a produs în 1958. Bodnăraș trimitea rapoarte regulate în URSS și se pare primea diferite ordine de la Moscova.

Omul care l-a făcut pe Ceaușescu președinte

După moartea lui Gheorghe Ghiorghiu Dej, Emil Bodnăraș care era cel mai influent membru al Biroului Politic, a hotărât ca Ceaușescu să fie următorul președinte al României. Tânărul Ceaușescu, mâna dreaptă a lui Dej, șeful de la Cadre. Bodnăraș l-a ales pe Ceaușescu în detrimentul altor doi candidați, Alexandru Drăghici și Gheorghe Apostol. Alegerea a fost interesantă. Și asta în condițiile în care Ceaușescu îl criticase pe Bodnăraș în 1961, alături de Apostol și Dej la o plenară. Cu toate acestea Bodnăraș vedea în Ceaușescu o salvare, pentru că zilele sale se pare că erau numărate în regimul Dej. Acesta din urmă nu-l iertase pentru niște note informative trimise în URSS, în care îl critica.

Mai mult decât atât, Bodnăraș devenise prea puternic, fiind singurul care-l tutuia pe Dej în public, spunându-i, familiar, ”Ghiță”. Debarcarea lui Bodnăraș nu a reușit, în primul rând și fiindcă Dej a murit brusc, suspect de rapid, ar spune unii. Ceaușescu l-a recompensat pe Bodnăraș cu funcția de prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștrii, iar mai apoi a fost trecut pe linie onorifică fiind vicepreședinte al Consiliului de Stat. Emil Bodnăraș a murit pe 24 ianuarie 1976, la București. A avut trei copii, dintre care unul adoptat, cu soția sa Florica Munzer. A lăsat cu limbă de moarte să fie îngropat lângă biserica construită de el, în satul natal Iaslovăț. Și în moarte a fost diferit de restul ”tovarășilor„ care preferau Monumentul Eroilor Comuniști din Parcul Libertății.