Astfel, ar fi nevoie de 1,75 de planete precum Terra pentru a acoperi nevoile populaţiei mondiale într-o manieră durabilă, potrivit acestui indicator creat de oamenii de ştiinţă la începutul anilor 1990 şi care, de atunci, s-a agravat în mod constant.
Această dată corespunde celei la care „omenirea a consumat tot ceea ce ecosistemele pot să regenereze într-un an", au precizat cele două ONG-uri.
„În cele 156 de zile care au mai rămas (până la sfârşitul anului - n.r.), consumul nostru de resurse regenerabile va consta în epuizarea capitalului natural al planetei", a precizat Laetitia Mailhes de la Global Footprint Network într-o conferinţă de presă.
Calculul nu a ţinut însă cont de nevoile celorlalte specii care trăiesc pe Terra. „Trebuie să lăsăm şi spaţii libere pentru animalele sălbatice", a adăugat ea.
„Depăşirea" resurselor se produce atunci când presiunea umană este mai mare decât capacităţile de regenerare ale ecosistemelor naturale. Decalajul, potrivit ONG-ului Global Footprint Network, care monitorizează acest indicator, a crescut fără încetare în ultimii 50 de ani: 29 decembrie în 1970, 4 noiembrie în 1980, 11 octombrie în 1990, 23 septembrie în 2000 şi 7 august în 2010.
În 2020, această dată a fost amânată cu trei săptămâni sub efectul lockdownurilor decretate din cauza pandemiei de COVID-19, înainte de a reveni în 2021 la nivelurile sale din ultimii ani.
Sistem alimentar devenit „nebunesc"
Această amprentă ecologică se calculează pe baza a şase categorii diferite, "culturile, păşunile, spaţiile forestiere necesare pentru produsele forestiere, zonele de pescuit, spaţiile construite şi spaţiile forestiere necesare pentru absorbirea carbonului emis prin arderea de combustibili fosili", şi este în mod intim legată de obiceiurile de consum, mai ales de cele din ţările bogate.
De exemplu, dacă toţi oamenii de pe Terra ar trăi precum francezii, ziua "depăşirii" resurselor regenerabile ar fi fost înregistrată încă şi mai devreme, pe 5 mai 2022.
WWF şi Global Footprint Network acuză în special sistemul alimentar de la nivel mondial.
„Amprenta ecologică a alimentaţiei este considerabilă: producţia de hrană mobilizează toate categoriile de amprente, în special culturile (necesare pentru alimentaţia umană şi animală) şi carbonul (agricultura este un sector considerat un mare emiţător de gaze cu efect de seră)", au detaliat specialiştii de la cele două ONG-uri.
„În total, mai mult de jumătate din biocapacitatea planetei (55%) este utilizată pentru a hrăni omenirea", au adăugat ei.
Mai exact, „o mare parte din produsele alimentare şi din materiile prime sunt utilizate pentru hrănirea animalelor crescute pentru consum", a precizat Pierre Cannet. În cazul Uniunii Europene, "63% din terenurile arabile (...) sunt direct asociate cu producţia animală", a adăugat el.
Or, agricultura contribuie la despăduriri, la schimbările climatice prin emiterea de gaze cu efect de seră, la pierderea biodiversităţii şi la degradarea ecosistemelor, folosind o parte importantă din resursa de apă dulce de pe Terra, au reamintit cele două ONG-uri.
Bazându-se pe recomandările oamenilor de ştiinţă, WWF şi Global Footprint Network pledează pentru o scădere a consumului de carne în ţările bogate.
„Dacă putem să reducem consumul de carne la jumătate, am putea să amânăm 'data depăşirii' cu 17 zile", a precizat Laetitia Mailhes.
„Limitarea risipei alimentare ne-ar permite să amânăm această dată cu 13 zile, iar acest lucru nu este deloc neglijabil", a adăugat ea, în contextul în care o treime din hrană este irosită la nivel mondial.
