Obsesiile noi și parșive
Gata, ne-am amestecat în piață: hipsteri, cocalari, tineri, bătrâni, cartiere și centru, ultrași, dubioși, corporatiști, băieți în super costume, oameni cu pantofi scâlciați, vedete tv, cântăreți, revoluționari de serviciu, de ocazie, instigatori din proprie inițiativă, instigatori nasoi, cu misiune. E bine asta, înseamnă că lucrurile merg și că începe să fie care pe care. Înseamnă că piața contează și face ce trebuie să facă.
Odată cu asta au venit în val obsesii de tip mai nou și mai vechi, puse în circulație pe Facebook, la fața locului și mai ales la televiziuni. Și la cele bine intenționate, pentru că și acelea lucrează cu material preacurvit politic.
1. Ordinea și disciplina. Domle, e dezordine, domle, ce ne facem? Am pierdut ordinea aia cu care ne învață de la grădiniță, “stai frumos cu mâinile la spate”. Ce ne vom face oare, dacă n-avem un antrenor de fotbal cel puțin să ne pună în coloane frumoase și să ne poarte de ici colo? Ce rost are dacă ne plimbăm haotic de la Parlament la Universitate, ca și cum ne-am putea plimba în ordine mai spornic de la Universitate la Parlament? Asta cu ordinea și disciplina, vă atrag atenția umil, e obsesie de băieți ca Oprea, nici nu vă amintesc de Iliescu, că e prea mort și departe. Băieți de-ăștia, cu fruntea ușor teșită, excelenți organizatori dacă le dai în mână două bâte.
2. Climat de stabilitate. A mestecat-o și Ponta, tristuț, azi, precizând că “putem pierde totul”. Voi, măi, Ponto, da. Noi, nu. Climatul de stabilitate e snoavă de anii ’90 de la vreun șmecheroi de consultant străin care știa că poporul e obișnuit să facă ce i se spune și să aibă viața mai previzibilă decât orarul unui elev de clasa a cincea. Cu cât climatul ăsta a avut mai multă stabilitate, cu atât mai abitir s-a jefuit, pentru că stabilitate la umflații noștri de conducători a însemnat veșnic majoritate parlamentară, deci afaceri pe termen lung. Vă mulțumesc, eu ies în stradă ca să facem un climat de dezstabilitate, să nu știe niciun incompetent dacă mâine va mai fi sau ba în funcție. La această dezstabilitate tragică trebuie să participe cu arme și bagaje DNA-ul și Parchetul.
3. Liniște în țară. I-o liniște în țara asta de n-auzi decât bormașina vecinului și picamerul care sparge până și străzile la comandă politică. I-o liniște de președintele nostru poate dormi câte trei zile neîntors. Nu, o societate normală e plină de neliniște: opinii clar exprimate în piața publică, veșnice problematizări, dorințe care ard spre mai bine, inovație, mișcare, progres. Astea se fac în timpuri tulburi, fără atâta liniște. Politici tâmpe se schimbă și societăți întregi se reformează, mentalități învechite cad și vise noi se nasc din neliniște, din activitate. Dacă vreți liniște, faceți voi liniște, băieți.
4. Nu avem direcții clare. Sigur că nu. Și e normal să fie așa. Știm cu ce rău luptăm, toți. Pentru unii mai important e să salveze câinii, pentru alții să nu mai dărâme clădiri vechi. Alții vor 300 de parlamentari și alții anticipate. Foarte bine că e așa, nu trebuie ca piața să depună nimănui mâine un program politic. Fiecare țară care a trecut prin asta a stat și-a respirat și din rândurile celor care au luptat pentru schimbare, încet s-au născut lideri. Iar vrem peste noapte? Iar din frica lipsei de direcție o să ne-o luăm fix în direcție și-o să bântuim din nou 25 de ani în coada unor curci bete?
5. Nu avem lideri. Sigur că nu avem lideri. Suntem o strânsură care trebuie să le explice politicienilor că România nu mai e a lor. Să preseze o reformă politică durabilă. De unde graba asta de a face liste? La nivel așa, metafizic, pricep. Cum zice și Eco “listele ne plac pentru că nu vrem să murim”. Dar așa de tare ne e frică de moarte că ne temem să ne ducem mâine în piață că nu avem o listă de lideri la noi? Dacă îi vom face să plece pe ăștia de acum, statistic vorbind, foarte greu vom avea parte de unii mai tălâmbi. Dar nu va fi cazul, important e să nu ne oprim.
6. Piața distruge și nu pune nimic în loc. Da, poftim, e ca și cum am spune “Fleming a omorât bacteriile cu penicilina și n-a pus nimic în loc.” Ce s-ar putea distruge? Sistemul care l-a secretat pe Vanghelie, primar în cel mai rupt sector al Bucureștiului și șpăgar de zeci de milioane de euro? Pe Vâlcov, Oprescu, Udrea, Nichita etc? Ce am putea pune în loc să nu se ridice la nivelul acestor stimabili?
7. Sunt prea puțini în stradă să câștige alegerile. Poate că da, oamenii din comune și sate îi vor vota pe aceiași maimuțoi. Deși asta e judecată posibil falsă, de la centru. Poate veți câștiga alegerile, bine mersi, dar credeți-mă pe cuvânt, voi, ăia cu coloane oficiale spre salonul de înfrumusețare și amici care vă fac cadou excursii la Elounda Beach, cu 60.000 de oameni în stradă, în toată țara, n-o să mai vreți să le fi câștigat. Pentru că voi, pentru voi, n-o să mai aveți niciun câștig.
Deci are rost. Fără lideri, fără programe elaborate, fără teme făcute, ordine și disciplină. Cu înțelepciune, calm și o tonă de răbdare.
P.S. E mișto că se fac programe politice, da-i mai mișto să mai stai și să te gândești. Revoluțiile, schimbările nu se fac în două zile și nici nu se-ntâmplă că-și dă Ponta demisia (ar vrea el). Deci ne vedem mâine în piață, nu-i așa? La 7.
