Locurile de parcare amenajate ilegal, pe domeniul public, grădinile și locurile de relaxare împrejmuite ilegal cu garduri metalice se numără printre cele mai deranjante lucruri sesizate de românii care trăiesc la bloc. Autoritățile au întâmpinat adesea greutăți în a le desființa.

Hunedoara se numără printre fostele orașe muncitorești dezvoltate rapid în primele decenii de comunism, odată cu expansiunea industrială, plănuită de regimul instaurat după Al Doilea Război Mondial, însă la fel ca în majoritatea noilor orașe muncitorești ale epocii, mulți dintre noii săi locuitori au provenit din mediul rural.

Până la sfârșitul anilor ‘50, populația orașului ridicat în jurul combinatului siderurgic a crescut de cinci ori, față de cea dinaintea războiului, depășind 40.000 de locuitori.

Noii orășeni au păstrat obiceiurile rurale

Două decenii mai târziu, municipiul și-a dublat numărul de locuitori, ajungând la 80.000 de oameni. Majoritatea românilor stabiliți în noul oraș muncitoresc au venit din sate.

„În Hunedoara, căruţele primitive ale ţăranilor, trase de cai uscăţivi şi istoviţi, împart aceleaşi drumuri cu marile camioane din Cehoslovacia. Ţăranii care au rămas ataşaţi pământurilor încă poartă căciulile negre din blană, în formă de pâlnie, pantaloni strâmţi ţesuţi acasă sau în fabrici. Localnicii mai săraci îşi învelesc picioarele în bucăţi de pânză sau poartă pantaloni de tip albanez ţesuţi acasă. Femeile lor se îmbracă în fuste largi, veste din lână făcute de ele, poartă baticuri şi încălţări de lână sau cauciuc. Agricultorul care şi-a părăsit pământurile pentru a munci în uzină a căpătat rapid un aspect de orăşean. Fiul lui pare să fie fi făcut saltul în mai puţin de zece ani. Văzând tineri şi pe soţiile lor dansând rock and roll şi jazz la restaurantul combinatului, unui străin i-ar fi greu să îşi imagineze cum a avut loc această transformare atât de repede”, informa ziarul The New York Times, în 1959, într-un reportaj care descria migrația de atunci a românilor spre Hunedoara.

Numeroase orașe din România au trecut prin aceeași situație în deceniile de comunism. Locuitorii lor, odată mutați în blocurile muncitorești care luau treptat rolul barăcilor primitive din jurul uzinelor și fabricilor, și-au abandonat cu greu obiceiurile traiului la țară.

Zonele verzi din jurul blocurilor au fost transformate în grădini și curți, iar gardurile ridicate în jurul lor au fost tot mai solide, fără ca autoritățile să se opună acestui fenomen. După 1990, numărul românilor care dețin mașini a crescut exponențial, iar spațiile verzi, unele deja îngrădite, ale cartierelor de blocuri, au fost rezervate ca garaje sau ateliere.

Demolarea anexelor stârnește nemulțumiri

Acțiunile de demolare a construcțiilor și amenajărilor ilegale au întâmpinat adesea rezistența localnicilor, unii dintre ei fiind nemulțumiți că au investit în împrejmuiri și amenajări și și-au dedicat ani în șir îngrijirii zonelor verzi, pe care au ajuns să le considere ca fiind ale lor.

În Hunedoara, în mai multe cartiere, au fost înlăturate împrejmuirile ilegale, însă nu toți locatarii au fost mulțumiți de acțiunea primăriei.

„Grădinile de lângă bloc nu respectă legea. Înţelegem dorinţa locatarilor de a avea un spaţiu verde şi întreţinut lângă bloc, dar este ilegal ca acesta să fie împrejmuit cu garduri şi ocupat cu fel de fel de anexe, ori cu obiecte de mobilier. O astfel de „grădină” este cu atât mai deranjantă când devine şi un generator de mizerie. Primele amenajări de acest fel au fost desfiinţate . La fel vom proceda şi cu celelalte „grădini”, mai ales cu cele generatoare de mizerie şi disconfort”, informa Primăria Hunedoara.

Autoritățile le-au propus localnicilor care vor să îngrijească zonele verzi din fața blocurilor să renunțe la îngrădirea lor și să se adreseze municipalității dacă vor să planteze copaci în fața blocurilor.

„În unele cartiere, unii și-au făcut curți în toată regula în jurul blocurilor. Locatarii s-au făcut proprietari pe zonele verzi. Au făcut garduri, porți și intrări direct în apartamentele de la parter. Probabil, o mulțime de ziduri de rezistență au fost slăbite odată cu amenajările lor”, s-a plâns un localnic.

Unii dintre cei care au împrejmuit terenurile din fața blocurilor spun că au avut motive întemeiate.

„Ne-am îngrădit zonele verzi, ca să nu mai intre alții cu mașinile să parcheze la ferestrele noastre și să nu mai treacă lumea pe sub geam, să facă gălăgie. Am plantat flori, pomi, este frumos. De zeci de ani ne-am ocupat de această zonă”, transmite un vârstnic, municipalității.

Parcări amenajate în zonele verzi

Alături de terenurile împrejmuite ilegal, un alt lucru reclamat frecvent de românii care s-au mutat la bloc este faptul că vecinii lor au transformat zonele verzi în propriile parcări, amenajate ilegal.

„Un vecin din bloc și-a făcut singur un loc de parcare în grădina blocului, a adus balast și nisip pe care le-a pus peste iarbă, îl nivelează zilnic și mai nou țipa la mine să îmi schimb locul de parcare, - unul pe care l-am plătit la primărie - pentru că mașina mea este prea lungă și îl incomodează la parcat”, se plânge un tânăr, pe Reddit.

Și alți români au relatat că au trecut prin experiențe asemănătoare.

„Vecinii și-au amenajat și ei vreo opt locuri de parcare pe spațiul verde al blocului. Au turnat peste iarbă cu ceva asfalt ieftin, foarte frumos. A depus un vecin plângere, a venit primăria, le-a mulțumit, a marcat aceste locuri, spațiul rămas fiind destul de mare și le-a dat în închiriere către următorii de pe lista de așteptare. Nici unul dintre ei nu era pe listă pentru că oamenii nu s-au obosit să depună cereri pentru locurile de parcare, spunând că ei locuiesc de-o viață acolo. În plus, au luat și amendă pentru distrugerea spațiului verde public”, povestește un alt român.

Un alt român a relatat că vecinii săi care locuiesc de zeci de ani în blocul unde s-a mutat recent se consideră stăpânii întregii zone.

„Unii vârstnici, care locuiesc în blocurile comuniste de-o viață, au pretenția ca sunt la ei pe moșie. Și-au adjudecat grădinița lor, locul lor de parcare nemarcat pe stradă, boxa sau spațiul de depozitare din fosta spălătorie (deși nu-l au nicidecum pe numele lor nicăieri) și tot asa”, afirmă acesta.