Tracii, care au reprezentat una dintre marile populaţii ale Antichităţii, aveau obiceiuri barbare, așa cum au relatat scribii vremii.

Amazoane

Pomponius Mela, unul dintre primii mari geografi romani, a lăsat mărturii peste vremuri despre un obicei al traco-geţilor, aflăm din volumul „Poveștile Mării Negre“ scris de Cristian Cealera.

„Tracia este locuită de un singur neam mare, tracii care au însă fiecare alt nume şi alte obiceiuri… Unii sunt sălbatici şi gata mereu să înfrunte moartea, mai ales geţii, care cred că sufletele nu se sting şi merg într-un loc mai fericit… De aceea înmormântările lor sunt prilej de sărbătoare şi le cinstesc ca pe nişte lucruri sfinte, prin cântec şi joc“, scria autorul.

Mai departe, el vorbea despre femeile care locuiau pe aceste meleaguri în urmă cu mii de ani, care doreau să fie îngropate deasupra trupurilor soţilor lor. Cum însă un bărbat avea mai multe soții, acestea se luptau între ele care să fie aleasa.

Doar văduva care ieșea victorioasă mergea pe lumea cealaltă alături de soţul defunct, iar învinsele rămâneau să îşi jelească eşecul lângă rug sau mormânt.

Începea apoi un ritual de peţire al văduvelor , din partea bărbaţilor interesaţi de văduvele rămase. Erau aduse daruri şi arme date ca ofrande în memoria defunctului dar şi pentru tinerele femei care puteau alege cine să le fie soţ pe viitor.

Herodot afirma că neamul tracilor era în vremea sa cel mai numeros din lume, după cel al inzilor, iar triburile tracilor, în număr de peste 100, aveau obiceiuri asemănătoare. „Dacă ar avea un singur cârmuitor sau dacă tracii s-ar înţelege între ei, el ar fi de nebiruit şi cu mult mai puternic decât toate neamurile, după socotinţa mea. Dar acest lucru nu este cu putinţă şi niciodată nu se va înfăptui. De aceea sunt aceştia slabi. Tracii au mai multe nume, după regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleaşi la toţi, afară de geţi, trausi şi de acei care locuiesc la nord de crestonai”, afirma Herodot.