Creștin-ortodocșii îl celebrează pe 26 octombrie pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir, zi de care sunt legate o serie de tradiții, legende și credințe populare.

Dacă Sf. Gheorghe reprezenta convențional deschiderea pământului și sosirea primăverii, Sf. Dumitru este asociat cu moartea naturii, cu sosirea iernii și a frigului. Ca și omologul său, este patronul păstorilor și garantul soroacelor, explică cercetătorul etnografic Sorin Mazilescu.

Cine a fost Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvoditorul de mir și făcătorul de minuni

Sfântul marele mucenic Dimitrie s -a născut în cetatea Solun (Tesalonic), din părinți de bun neam și drept-credincioși. Tatăl lui era voievod în cetatea Solonului, crezând în taină în Domnul nostru Iisus Hristos și slujind lui. Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinților săi, dar mai ales din darul lui Dumnezeu ce începuse a lucra într-însul...

„Fiind întemnițat pentru mărturisirea lui Hristos, la douăzeci și șase ale lunii octombrie au intrat ostașii în temniță și, aflând pe sfântul Dimitrie stând la rugăciune, l-au împuns pre el cu sulițele, și întâia suliță cu care l-au împuns a fost în coasta dreaptă, în locul în care au împuns și pe Hristos pe cruce”, se arată în volumul „Viețile sfinților”, II.

În multe de localități din județele Argeș, Dâmbovița, Brașov, Bacău și nu numai, în noaptea de 25 spre 26 octombrie s-au aprins astfel de focuri ritualice pentru alungarea spiritelor rele și pentru belșug în viitorul an agricol.

„Hai la focu` lui Sumedru, că a prins Dumitru iedu`!” sau „Hai la focu` lui Sumedru, c-a tăiat popa iedu` ”, au strigat tinerii care s-au strâns în jurul focului.

La Sfântul Dumitru intră căldura în pământ

Sâmedru și Sângiorz (Sfântul Gheorghe) sunt considerați, în calendarul popular românesc, sfinții la care se raportează împărțirea anului în două.

În ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, ciobanii află cum va fi iarna.

„Își așază cojocul în mijlocul oilor și așteaptă să vadă ce oaie se va așeza pe el. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră. (...) Dacă dimineața se va trezi întâi o oaie albă și va pleca înspre sud, iarna va fi grea; dacă se va trezi o oaie neagră și va pleca spre nord, iarna va fi ușoară. (...) Dacă de Sfântul Dumitru este vreme aspră, iarna va fi bună, iar de va fi vreme bună, toamna va fi lungă și frumoasă”, se arată în „Calendarul datinilor, tradiții și obiceiuri populare româneşti“ publicat de Agenția Națională a Zonei Montane.

Folcloristul și povestitorul Petre Ispirescu arăta că la Sfântul Dumitru intră căldura în pământ și Gerilă începe a-și arăta colții.

Personaj de legendă

Folcloristul Tudor Pamfile a consemnat una dintre legendele țesute în jurul Sfântului Dumitru despre care se spune că a fost la început cioban, într-un miez de codru necălcat de picior de om. „Într-o noapte, visează Sf. Dumitru că pe lume, în afară de dânsul, mai sunt și alți oameni. Deci, dornic să știe cum stă treaba, pleacă în lume (...), iar după mult mers ajunge într-un sat, într-o zi de duminică. În sat, vede el o mulțime de oameni intrând într-o casă, de unde nu mai ieșeau (...), biserica”, arată legenda.

Tot potrivit legendei, aici, într-o strană, îl vede pe Diavol stând și însemnând pe toți cei ce râdeau și vorbeau în biserică, înciudat că nu-i găsește și ciobanului pricina, ca să-l însemneze și pe dânsul:

„Diavolul luă o piele de bivol și începu să tragă cu dinții de dânsa. Și trase, și trase, până când a făcut o mare necuviință. Nimeni nu vede și deci nimeni n-a auzit nimic, dar ciobanul vedea, și-a auzit, și-a râs. Atunci Dracul l-a însemnat la condică și pe dânsul”, arată legenda.

Ziua Soroacelor

Este și ziua soroacelor, în care ciobanii și nu doar ei fac tocmeli pentru diverse slujbe și închirieri, încheiate la Sângiorz. Un argument în favoarea originii pastorale a obiceiului este chiar durata de șase luni a înțelegerilor, care se suprapune cu principalul sezon al crescătorilor de animale, văratul, cât și de cunoscuta zicală: „La Sângiorz se încaieră câinii, la Sâmedru se bat stăpânii”; adică primăvara, când se formează turmele, se încaieră câinii, pentru că încă nu se cunosc; toamna, când se împart oile, se bat stăpânii, pentru că nu se respectă contractele încheiate la Sângiorz, după cum explica, acum o jumătate de veac, un alt renumit folclorist român, Ion Ghinoiu.

Sfântul Dumitru este considerat apărător de rele și durere. „Cel ce va păzi cu sfințenie această sărbătoare îi vor fi ferite vitele de stricăciunea lupilor sau oamenii vor fi feriți de boli sau lovituri”, este una dintre credințele consemnate de Tudor Pamfile. În unele zone, de exemplu, de Sf. Dumitru, nu se piaptănă, „că-i primejdios de lupi”, așa cum consemna academicianul și etnograful Arthur Gorovei, iar folcloristul Ion Pop-Reteganul arăta că în această zi oamenii tund coama cailor până la trei ani, ca să aibă păr frumos. Sunt doar câteva dintre multele credințe legate de această zi.

„Usturoiul, dacă nu-l sameni până la Sf. Dumitru, să nu-l mai sameni, că poți să ai vreo pagubă, cum consemna Niculiță-Voronca. Ion Creangă arăta că Usturoiul nu se pune după Sâmedru, ca nu cumva copiii să moară”, explică Sorin Mazilescu.

Ce să nu faci „ca nu cumva copiii să moară”

Se mai spune că, la Sâmedru, morții se fac muroni, vârcolaci, strigoi și ies pe pământ pentru a-i nepăciui pe cei vii, credință consemnată de folcloristul Simeon Mangiuca.

Usturoiul nu se pune după Sâmedru, ca nu cumva copiii să moară, consemna Ion Creangă

Tot referitor la usturoi, Niculiță-Voronca consemna: dacă nu-l sameni până la Sf. Dumitru, să nu-l mai sameni, că poți să ai vreo pagubă; da de pui măcar câteva fire în pământ, poți să sameni și după Sf. Dumitru.

Alte superstiții

Cel ce va păzi cu sfințenie această sărbătoare îi vor fi ferite vitele de stricăciunea lupilor sau oamenii vor fi feriți de boli sau lovituri (Pamfile, 1997, p. 187). De Sf. Dumitru nu se piaptănă, că-i primejdios de lupi (Gorovei, 1995, p. 194).

Magie

La Sâmedru se fac oamenii morți (în morminte) muroni, vârcolaci, strigoni etc. și, ieșind pe pământ, nepăciuiesc pe cei vii (Mangiuca, 1882, p. 29).

Despre vreme: Cum e în ziua de Sâmedru, așa va fi toată iarna (Gherman-4, p. 124).

Dacă la Sâmedru e vremea aspră, va fi iarna bună, iar alții zic că de va fi la Sâmedru vremea bună, toamna va fi lungă și frumoasă (Gherman-4, p. 124).